IN MISIUNE


     

    STE28NEWS3 302186k

    Misiunea creştină printre budiştii din Asia a fost în mod tradiţional "foarte grea", nu din cauza unui conflict deschis în mod necesar, ci din cauza indiferenţei la Evanghelie sau a neînţelegerii ei, sau din cauza modului în care Evanghelia le-a fost oferită. Vă puteţi imagina cu uşurinţă un călugăr îmbrăcat în şofran care ascultă cu respect mesajul Evangheliei, aparent de acord cu aproape tot ce a auzit şi apoi nu face nimic despre asta.
    Misionarii povestesc despre ani lungi şi multă rugăciune investiţi de mărturisitori creştini printre budişti, cu puţine roade în ceea ce priveşte convertirile explicite. Există câteva excepţii: creşterea fenomenală a bisericii în China şi Mongolia sunt două dintre ele.

     

    Provocări

    Budismul scoate la iveală numeroase provocări:
    *Unul este limbajul care este în afară experienţei creştine. (Ce ar putea "refugiu în cele trei Bijuterii" înseamna?)
    *Cuvintele sunt folosite diferit (gol, sine, iluminare).
    *Textele sunt scrise în Pali, tibetană, chineză, şi sanscrită, ceea ce duce la scrieri şi construcţii gramaticale diferite (Nirvana, Nibbana).
    *Există cuvinte complexe, care sunt pur şi simplu greu de pronunţat (încearcă să pronunţi Ajitasenavyakarananirdesa) şi concepte care sunt de neînţeles (gol, Nirvana).
    *În unele cazuri, cel mai bine este să se folosească cuvintele originale: prin urmare dhukha, nirvana, dharma, Bodhi, samsara sunt acum utilizate pe scară largă în engleză (şi echivalentele lor în alte limbi europene), fără schimbare sau traducere.

     

    Abordări

    Există o serie de moduri în care creştinii ar putea aborda budiştii:
    O abordare textuală - ar putea pune întrebări, cum ar fi: care texte sunt importante? Care sunt practicile? Care este natură autorităţii textuale? Care este învăţătura cheie? (Unele secte budiste se adună în jurul un text special, cum ar fi Lotus Sutra.)
    O abordare istorico-critică- s-ar putea examina evoluţiile istorice ale textelor, învăţăturile, şi practicile: s-au schimbat ele pe măsură ce budismul s-a răspândit?
    Fenomenologia-s-ar uita la ceea ce budiştii fac de fapt. Ce fel de ritualuri şi sărbători au?
    Sociologic: Cum funcţionează budismului în viaţa oamenilor şi a comunităţilor lor? Cine este implicat? De ce? Cum sunt conduşi? Ce relaţie este între putere şi ordine socială?
    Alte abordări ar putea avea în vedere perspective diferite şi interesante: politică, antropologice, feminism, filozofie, psihologie.
    Dacă un creştin se angajează într-o discuţie cu un budist, oricare dintre aceste căi de abordare vor da conversaţii profitabile. Creştinii trebuie să vorbească de fapt cu budiştii personal, mai degrabă decât pur şi simplu să înveţe despre ei .1

     

    Budismul la nivel mondial

    Estimările variază, dar există un acord unanim că aproximativ 6% din populaţia lumii este budistă într-un sens (între 350 milioane şi 500 de milioane, şi poate până la 1 miliard).2 Datele pot fi colectate la recensăminte, dar acest lucru oferă doar o imagine a auto-percepţiei (asta declară oamenii).

    Budismul este adesea amestecat cu religiile locale, fie acestea animismul triburilor de dealurile din Thailanda, credinţele Bon iniţiale din Tibet, sau vechiul Shinto din Japonia. În plus, unele ţări au budismul că religie oficială de stat (Sri Lanka), în timp ce în China (prin contrast), este pur şi simplu neînţelept, dacă nu imposibil, să aderi la budism din taoism şi confucianism.

    Budismul într-o formă sau alta este prezent în peste 125 de ţări. Cu toate acestea, Asia este locul lui de origine. Procentajul de populaţie care sunt budişti din fiecare ţară arată aproximativ ca acesta: Thailanda ~ 87%; Cambodgia ~ 85%; Bhutan ~ 84%; Myanmar ~ 75%; Sri Lanka ~ 70%; Japonia ~ 56%; Mongolia ~ 55%; Laos ~ 53%; Vietnam ~ 50%; Taiwan ~ 27%; Coreea de Sud ~ 25%; Macau ~ 17%; Hong Kong ~ 15%; Singapore ~ ​​15%; Nepal ~ 12%; Brunei ~ 10%; Malaezia ~ 6%; şi Coreea de Nord ~ ​​2% .3 Există, de asemenea, o populaţie mică, dar semnificativă în India (7 milioane). China, cu circa 244 milioane budişti, este, fără îndoială casă pemtru aproximativ jumătate din budiştii lumii.4 Los Angeles, California, este de fapt oraşul cel mai divers budist din lume, cu reprezentarea tuturor tradiţiilor budiste.

     

    Practici

    Budismul "arată" în mod normal diferit în fiecare dintre aceste ţări. Budismul demonstrează ceva variaţii între şcoli / tradiţii. Unele sunt foarte textuale şi doctrinare, unele "utilizează" doctrina până la un punct, iar apoi o părăsesc, şi alţii evită doctrina întru totul. Buddha însuşi 5 a spus că învăţătură sa (dharma) a fost ca o plută folosită de către o persoană care traversează un râu. Când a ajuns în siguranţă pe celălalt mal, ar putea renunţă la pluta şi continua călătoria.

    Mulţi budişti văd budismul mai degrabă ca pe o practică, decât ca pe o credinţă. Ortopraxia (sistemul de practici) este adesea mai importantă decât ortodoxia (sistemul de credinţe şi ritualuri aferente). La începuturile sale, au luat fiinţă noi grupuri budiste formate mai mult din cauza unor neînţelegeri cu privire la disciplină monastică, decât separate de erezii doctrinare. Acest lucru este în contrast cu primele cinci secole ale istoriei creştine în care conflictele au fost cauzate în principal de probleme doctrinare.

    Budismul este de multe ori mai mult despre tehnici de practicat şi etică de viaţă. Discipolul urmează o cărare, o cale folosind o tehnică spre un scop final (trezire / iluminare), cum ar fi practică meditativă care se presupune că îi conduce la iluminare, sau practica jurămintelor luate ca şi călugăr sau călugăriţă.

    Ideea principală este de a experimenta ceea ce învăţăturile şi textele oferă. Rupert Gethin rezumă asta bine:
    "Scopul budismului este de a pune în practică un mod particular de a trăi " viaţă spirituală "(Brahma-cariya), care implică trainingul într-un comportament etic (sila), în tehnici meditative şi contemplative (samadhi) şi care culminează cu descoperirea directă a tuturor cunoştinţelor (prajna) la care Buda însuşi a ajuns. Prin urmare, ceea ce Buda a predat este adesea menţionat în primele texte că un sistem de "formare" (siksa), şi ucenicii Lui erau menţionaţi că fiind persone "în formare" (saiksa). . . Astfel, în anumite privinţe natura cunoştinţelor pe care Buda a încercat să le transmită elevilor săi este mai asemănătorare cu o abilitate, ca de exemplu cum să cânţi la un instrument muzical, decât cu o sursă de informaţii, cum ar fi un orar al circulaţiei trenului din gara Manchester . "6

     

    Budismuri

    Prin urmare, un creştin care doreşte să vorbească cu un budist în Vietnam va avea probabil un alt tip de conversaţie, destul de diferită dacă ar vorbi cu un budist din Tibet sau din Taiwan, sau din Los Angeles! Din această cauză poate fi mai înţelept să nu ne gândim la o religie unificată numită Budism, ci mai degrabă să ne gândim la Budismuri, o colecţie de idei şi practici legate vag, care este influientată de tradiţii istorice şi textuale.
    Budismul Zen din Japonia şi budismul Vajrayana din Tibet par similare, dar arată foarte diferit. Un sătean nepalez se poate să nu fi auzit de cele patru Adevăruri Nobile ale budismului, să nu mai vorbim să poată să le numească singur. Cu toate acestea, dacă le citiţi cu el, v-ar putea spune ceva de genul: "O, acesta e mai mult sau mai puţin modul în care vedem noi lumea."

    Cele trei tradiţii
    Istoric şi doctrinar, există trei mari categorii de budism: tradiţia Theravadin (sau "tradiţia bătrânilor"); tradiţia Mahayana ("marele vehicul”); şi Vajrayana ("vehicului de diamant”). Grupele Mahayana se uită în jos pe Theravadins, numindu-le Hinayanists, sau "vehicul mai mic". Unii cercetători plasează Vajrayanists ca fiind o ramură a Mahayanei.

    Aceste trei tradiţii largi sunt amplasate geografic:
    Theravada (sau " budismul de sud") este prezentă în Sri Lanka, Thailanda, Cambodgia, Laos şi Burma.
    Mahayana este uneori numită "budismul de est", şi include budismul din China, Japonia, Coreea, Taiwan, şi Vietnam.
    Vajrayana este uneori numită budismul de nord budismul şi include Tibet, Mongolia, Buriatia, Tuva, Kalmikia (în Europa de Est), şi Shingon (Japonia).

    Fiecare dintre aceste trei tradiţii are sub-tradiţii. De exemplu:
    Vajrayana (numit uneori budism tibetan) este compusă din patru grupe: Nyingma, Kagyu, Sakya, şi Gelug (căreia îi aparţine Dalai Lama).
    Budismul Mahayana include (printre altele) Zen (şi Ch'an), Tien Tăi, şi Land Pur.
    Theravadi include Thai Forest şi Insight Meditation.
    În plus, unele tradiţii s-au confruntat cu reînnoiri şi re-focalizări şi după ce au fost exportate în Occident, s-au reîntors acum în ţările lor din Asia. FPMT (Fundaţia pentru Conservarea Tradiţiei Mahayana) este un exemplu: a dispărut complet din Tibet (formată de secta Gelug), a trecut în Nepal, apoi în Occident, iar acum are un centru plantat din nou într-un context tibetan -Budhist, şi anume în Ulaanbaatar, Mongolia. Alte secte noi au luat naştere mai recent: Soka Gakkai, budismul japonez "Umanist", a găsit un impuls în Occident, de exemplu.

     

    Cum sa ne implicam

    Aş recomanda o abordare conversaţională respectuoasă, încercând să ascultaţi bine, astfel încât să va clarificaţi anumite detalii, dar, de asemenea fiind neutru cu privire la diferenţe.

    Atunci când un creştin caută să se implice în lucrare printre budişti de obicei se simte copleşit. Cauzele sunt complexe, bazate pe diferenţe fundamentale de perspectivă. Stephen Prothero7 observă pe bună dreptate că budiştii şi creştinii văd problema din lume şi răspunsul la această problemă din două unghiuri complet diferite:
    Pentru un budist, problema fundamentală umană este suferinţă, iar soluţia este trezirea, apoi eliberarea din samsara.
    Pentru un creştin, problema fundamentală este de obicei articulată că fiind păcatul, iar soluţia este mântuirea / libertatea în Hristos.

    Următoarele exemple de conversaţii pot da roadă pentru Evanghelie:

    Despre Practici: "Ce faci?" Meditaţie, ritual, şi etică. Ce discipline spirituale am eu că şi creştin despre care pot vorbi unui budist?
    Doctrină / Teologie: "Cum experimentezi lumea din jurul tău?" Natura realităţii, natura zeităţii, şi a lui Dumnezeu. Suferinţă şi rău. Ştiu propria mea credinţă bine, mai ales unele dintre problemele profunde, cum ar fi de ce un Dumnezeu bun permite răul în lume?
    Autoritate: "Care este natura textelor în tradiţia voastră, şi rolul unui guru / profesor?" Proverbe mituri, fabule şi înţelepciune. Ce rol au Biblia şi profesorii/ predicatorii/ liderii cresini de care ascult în viaţă mea, atât în ​​calitate de autoritate, dar, de asemenea, ca un formator al viziunii mele asupra lumii şi teologiei mele.
    Persoană ideală: "Ce înseamnă să fii o persoană ideală?" Arhat (în Theravadin budism), bodhisattva (în Mahayana / Vajrayana). Ce înseamnă a fi "făcut după chipul lui Dumnezeu"? Sunt capabil, ca şi creştin să explic unicitatea lui Hristos, atât ​​umanitatea cât şi divinitatea lui? Pot explica ispăşirea, învierea, înălţarea, şi a două venire?
    Putere spirituală: "Ce / cine cauzează suferinţă?" Legea eliberării, iluminării şi mântuirii. Fiinţe spirituale. Sunt atât de ancorat "în Hristos", pentru a putea prin rugăciune să întru în "conflict spiritual" cu domniile şi puterile întunericului, dacă este cazul?


    Unii pretind că Budismul are lucruri în comun cu Creştinismul: cerul / paradisul în Budismul Pure Land este uneori prezentat prin termini cum ar fi compasiunea şi pacea, idei expuse repetat de către Dalai Lama. Totuşi, acest lucru este superficial. Tărâmul Pur, "paradisul" , nu este o recompensă în sine, ci doar un loc mai bun pentru a practică dharma (învăţăturile budiste) şi în care cineva ar avea o şansă mai bună de a atinge trezirea. Dalai Lama foloseşte în limba engleză cuvintele compasiune, pace şi armonie pentru a traduce cuvinte tibetane care conţin semnificaţii destul de diferite.

    Unii creştini convertiţi la budism l-au conceptualizat pe Isus Hristos că fiind bodhisattva final, care îşi sacrifică propria viaţă pentru că alţii s-a poată fi eliberaţi din sclavia karmei şi să iasă din suferinţă (samsara) în relaţie deplină cu Dumnezeu.

    Dacă presupusele lucruri comune între budism şi creştinism sunt superficiale, creştinii implicaţi în misiunea printre budişti trebuie, de asemenea, să recunoască faptul că, la fel că alte religii de astăzi, budismul este presat de dinamici mondiale comune: este susceptibil de comoditate, fundamentalism şi politizare. Sri Lanka şi Thailanda sunt exemple pentru asta.

     

    Continuă ceea ce s-a inceput

    Mai multe agenţii de misiune evanghelice acordă prioritate grupurilor de oameni budiste, şi există unele reţele de practicieni care se gândesc să consolideze accentuat munca în rândul budiştilor din Asia. O conferinţă ce are loc în Chiang Mai, Thailanda, în fiecare ianuarie, reuneşte creştinii să se gândească la misiunea printre budişti şi să împărtăşească cele mai bune practici.8 În 2012, un atelier / seminar a avut loc la Bangkok, şi acolo decanii din 15 seminarii şi colegii biblice asiatice s-au întâlnit să reexamineze curricula colegiilor lor referitoare la implicarea misionară printre budişti. În cazul în care cititorul doreşte să exploreze mai mult misiunea printre budişti, va rugăm să contactaţi autorul la This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it..

     



    Note
    Nota 1 editorului: Vezi "Budismul Vestic: O frontieră nouă pentru misiunea creştină" de Hugh Kemp în numărul din septembrie 2014, publicată în Lausanne Analiză Globală.
    2 site-ul budist www.buddhanet.net oferă între 200 şi 500 de milioane. Pew Forum sugerează 488 milioane.
    3 ARDĂ (Asociaţia Religie date Arhivelor), 2010, http://www.thearda.com/QL2010/QuickList_38.asp, accesat în 10 decembrie 2014.
    4 Cu toate acestea, cei mai mulţi (dacă nu toţi) specialiştii sunt de acord că este mai bine să ne gândim de religiile din China, că la "trei în unu", fiind o combinaţie imposibil de distins de budism, taoism, şi confucianismul.
    5 Buddha-sau "cel trezit '-a fost o persoană istorică pe nume Siddhartha Gautama, care a trăit în nordul Indiei, cândva între secolele 6 şi 4 iH.
    6 Rupert Gethin, Fundamentele budismului (Oxford: Oxford University Press, 1998), 36.
    7 Stephen Prothero, Dumnezeu nu este Unul: Cele opt religii rivale care conduc lumea, şi de ce diferenţele contează (New York: HarperCollins, 2010).
    8 Participarea este numai pe baza de invitaţie, din motive de securitate.

     

    Bibliografie
    Gethin, Rupert. Fundamentele budismului. Oxford: Oxford University Press, 1998.
    Prothero, Stephen. Dumnezeu nu este Unul: Cele opt religii rivale care conduc lumea, şi de ce diferenţele contează (New York: HarperCollins, 2010).
    Lecturi suplimentare
    Baker, E. Budismul în Lumina lui Hristos: Reflecţiile unui fost budist, Nun, cu unele sugestii utile despre cum să ajungi să mărturiseşti prietenului tău budist. Eugene, OR: Resource Publications, 2014.
    Baker, E. A fost odată un budist Nun. Nottingham: InterVarsity Press, 2009.
    Burnett, D. Spiritul budismului: O perspectiva creştină asupra credinţei budiste. Ediţia a 2. Londra: Monarch 2003.
    Cioccolanti, S. De la Buddha la Isus: oprivire asuprae budismului şi creştinismului. Oxford: Monarch, 2007.
    Gombrich, R F. Theravada. Budism: O Istorie Socială de la anticul Benares la modernul Colombo. Londra: Routledge şi Kegan Paul, 1988.
    Harvey, P, ed. Budism. Londra: Continuum, 2001.
    Lopez, D S. Povestea budismului: Un ghid concis despre istoria şi învăţăturile lui. New York: Harper Collins, 2001.
    Williams, P. Calea neaşteptată: O Conversie de la budism la catolicism. Edinburgh şi New York: T & T Clark, 2002.
    Zaharia, R. Lotus şi Crucea: Isus în discuţie cu Budha. Oregon: Multnomah Publishers Inc, 2001.

     

    Autor HUGH KEMP
    Sursă http://www.lausanne.org/content/lga/2015-05/buddhism-în-asia



    {AF}Am ajuns în I. de 2 săptămâni. Nu am ieșit prea mult. Mă sperie tot ce văd în jur. Femeile sunt acoperite în întregime și mi s-a spus și mie să nu ies din casă fără să fiu însoțită de un bărbat și fără batic. Azi am mers cu fiul meu la un magazin. Deși era destul de mare, mai mult de jumătate din articolele de pe lista mea nu le-am găsit, mai rău, mi s-a spus că nu există așa ceva acolo. M-am oprit la o tarabă la care se vindea pui. Se și tăiau acolo, peste tot era plin de sânge, pene și muște și mirosea îngrozitor. Nu am mai vrut să cumpăr și ne-am grăbit la autobuz. După o oră de așteptare în soare la 40 de grade, în care nu am găsit pe nimeni care să cunoască engleza și să mă lămurească dacă stăteam măcar în stația care trebuie, am luat un taxi și am mers acasă. Se făcuse deja seară. Eram un pachet de nervi și dacă s-ar fi putut aș fi plecat chiar azi din țara asta îngrozitoare. MN- soția unui misionar din Orientul Mijlociu{/AF}

     

    Faptul că mergem în alte țări pentru a face misiune, nu ne scutește de problemele obișnuite întâmpinate de cei care iau contact și încearcă să se adapteze unei noi culturi cu tot ceeea ce înseamnă ea: limbă, obiceiuri diferite, valori, mâncare, poate îmbrăcăminte, religie diferită. Și mulți autori numesc acest proces de integrare “a depăși un șoc cultural”. 

    Șocul cultural a fost definit pentru prima dată în 1960 de către Dr. Kalervo Oberg, un antropologist care a afirmat că șocul cultural este declanșat de « anxietatea generată din pierderea reperelor familiare și a simbolurilor contactelor sociale ». 

    Împrumuturile sau asimilarea a ceea ce este nou dintr-o altă cultură nu poate exceda o anumită capacitate individuală sau de grup fără repercusiuni nocive asupra acestora, manifestată în dezechilibre la nivelul comportamentului individului sau însumate, la nivelul grupului. Personalitatea culturală a unui individ este dată de valorile culturale la care a aderat, în virtutea cărora acţionează şi îşi construieşte proiecte, deziderate. Ele, valorile, constituie continuitatea. Contactul cu o nouă cultură semnifică o ruptură cu valorile obişnuite, cu vechiul mod de viaţă, mai ales în cazul imigranţilor, o discontinuitate, în care ceea ce era tradiţional până la un moment dat trebuie să lase loc elementelor noi din noua societate în care intră. Aceasta înseamnă restructurarea întregii personalităţi umane sau a unei însemnate părţi din ea, ceea ce nu e puţin şi de neluat în seamă.1

    Există multe alte definiții și ipoteze cu privire la cum apare, de ce apare și când suferim de acest șoc cultural: în prima lună, primele 6 luni sau în primul an de la mutarea acolo etc. Cert este că e normal să reacționăm emoțional la o pierdere, la o schimbare și  ne ajută să știm că nu suntem singurii care simțim asta și nici nu este un semn de pierdere a credinței sau alte trăiri păcătoase dacă trecem pe acolo. În realitate nu există un model fix nici nu se manifestă la toți la fel, depinde de mai mulți factori cât de acut sau de ușor vom resimți acest șoc:

    * vârsta- cu cât misionarul este mai avansat în vârstă cu atât mai puternic şocul, deci mai grea va fi adaptarea!
    * contactul anterior cu cultura în care s-a mutat să misioneze- ajută vizitele anterioare sau misiuni de termen scurt înaintea mutării definitive
    * cat de diferită este cultura- una e să mergi în misiune în Republica Moldova sau altă țară Europeană, alta e să intri în ceva cu totul diferit
    * pregătirea anterioară- este de ajutor să faci un curs de misiune sau să fii pregătit de cineva înainte, pentru a ști la ce să te aștepți acolo. 
    * gradul de cunoaștere a limbii locale- o mai bună comunicare ne va ajuta să înțelegem mai ușor cultura locală și  să trecem mai repede peste șocul cultural
    atitudinea cu care mergi- temerile și prejudecățile cu care plecăm de acasă pot deforma realitatea și ne pot împiedica adaptarea 
    * capacitatea de a face față la stres și schimbare- persoanele emotive, introvertite, cele cu probleme relaționale sau de caracter vor depăși mai greu acest test al adaptării persoanele din jur- nu este o regulă, dar se crede că persoanele necăsătorite simt mai acut acest șoc din cauză că pot simți și singurătate, lipsa unui partener cu care să împărtășească prin ce trec. A fi de la început integrat într-o echipă locală, poate de asemenea ajuta și poate să ne ajute în procesul de adaptare. 
    * diverse circumstanțe- uneori șocul cultural este declanșat de întâmplări care ne marchează, care  ne fac să ne trezim și să vedem că de fapt suntem într-o altă cultură. Am trăit un astfel de șoc la un an de la sosirea mea în India, când am văzut o femeie cu care lucram omorâtă în flăcări de soțul abuziv. În acel moment simțeam că urăsc orice la o cultură cu astfel de practici barbare. 

    Unii autori vorbesc despre mai multe șocuri și tranziții, încercări normale de adaptare- readaptare de câte ori ne întoarcem pe câmpul de misiune după vacanțe sau permisii dar și despre un șoc cultural la reîntoarcerea în țara natală. Ceva de genul:

    Simptome posibile ale șocului cultural:

    · Epuizare datorită efortului de a face față adaptărilor psihologice cerute
    · Un sentiment de pierdere a reperelor și a prietenilor, familiei, statutului, carierei și posesiei.
    · Sentimentul de a fi respins de către/ sau respingerea membrilor noii culturi.
    · Confuzie a rolului, valorilor , trăirilor și a identității proprii.
    · Surpriza, neliniște și chiar dezgust și indignare la conștientizarea diferențelor culturale- te plângi și critici constant de condițiile climatice, de mâncare, de tot ceea ce este diferit sau ți se pare ciudat. Nimic nu pare la fel de bun ca în țara ta. Faci tot timpul comparații.
    · Dezvolți tot felul de frici și îngrijorări nejustificate- teama de bolile locale, de a nu fi înșelat, prădat, atacat, nu ai încredere în nimeni 
    · Sentimentul de neputință datorită lipsei posibilității de adaptare la noul mediu.
    · Evitarea comunicării- Cunoaşterea limbii este unul dintre cei mai importanţi factori în procesul de adaptare. Dificultăţile de exprimare ne izolează fizic şi psihic de lumea nouă în care trăim. Comunicarea începe să devină o pacoste pe care începi să o eviţi, deci începi să te izolezi. Îi vezi pe alţi străini că nu sunt atât de stingheri ca tine, chiar dacă poate vorbesc engleza mai prost. Aici îşi spune cuvântul educaţia primită în România şi înrădăcinarea ideii că trebuie să vorbeşti limba pe care o vorbeşti, corect. În România dacă nu vorbeşti corect gramatical, lumea te judecă. Ne vedem acum puşi noi în situaţia când ştim că nu vorbim limba corect şi ne simţim inferiori. Aşa că vorbim mai puţin, din ce în ce mai puţin, evităm contactele care conduc la multă comunicare sau dacă sunt necesare, simţim o oarecare nelinişte. 2
    · Izolare- uneori te refugiezi în casă sau în birou și comunici doar cu cei apropiați.  Pe timp ce trece, dorul se intensifică, ţi-e dor de prieteni, de vecini, de bârfă, de discuţiile la cafele, începe să-ţi fie dor de bloc, de strada pe care locuiai, de casa ta, de ruta familiară spre casă, până şi de autobuz, de tot ce odată era viaţa ta şi s-a dus! Dacă eşti singur şi familia este încă în România e cel mai greu. Vorbeşti din ce în ce mai des la telefon şi ai vorbi ore în şir, dar nu le spui că ţi-e greu pentru că nu ar înţelege şi oricum nu vrei să ştie.
    ·  Cauți frecvent relaţii numai cu indivizi care fac parte din aceeaşi cultură ca tine- te retragi în siguranţa mediului familiar al compatrioţilor. Dezavantajul este că în siguranţă, în sânul comunităţii româneşti individul poate regresa și adaptarea culturală devine foarte greoaie. Am văzut în India adevărate insulițe românești, coreene, americane și ale altor națiuni. Ele erau așa de izolate de localnici și înțelegeau atât de puțin cultura, încât nu se putea vorbi despre echipe lucrând împreună ci numai despre grupuri interacționând slab, fără încredere unii în alții, fără impact în lucrare.
    · Preocuparea de a te întoarce acasă- te uiți la calendar și calculezi perioada rămasă, ți se pare enorm de mult, timpul trece parcă mai greu. Faci scenarii în minte despre plecarea mai timpurie
    · Uneori pot apărea chiar simptome fizice- depresie, atacuri de panică, insomnie, lipsa poftei de mâncare, imunitate scăzută Emoţiile sunt exacerbate nu numai în intensitate dar şi în frecvenţă.

    {AF}Frânturi din jurnalul unui misionar
    Când citeam în revistele de misiune despre șoc cultural mi se părea că e ceva cu care nu am să mă întâlnesc niciodată. Fusesem în mai multe țări în vizită și mi se părea simplu să mă integrez în diverse culturi, să mă acomodez cu oameni din etnii diferite. Dar m-am înșelat și numai la câteva luni de la sosirea în misiune am ajuns să văd pe pielea mea toate simptomele. 
    Am știut că sunt în șoc cultural când:

    • *comandam la restaurant doar paste pentru că nu îmi mai aminteam ce însemnau celelalte chestii din meniu
    • *consumam o mulțime de pachețele de ketchup pentru că mi se părea că mâncărurile lor nu mai au nici un gust
    • *când venea duminica și simțeam nevoia să văd un meci la TV
    • *când mă descopeream criticând guvernul local, administrația orașului pentru nereguli și cam pe toată lumea din jur
    • *pentru că mi se întâmpla des să deschid gura să spun ceva și nu-mi mai veneau cuvinte în nici o limbă
    • *când mă trezeam noaptea și căutam pe fereastră locurile familiare din orașul meu natal
    • *când suna telefonul și îmi imaginam cum ar fi să aud vocea părinților 
    • *când am simțit cum buzunarul mi se ușura considerabil pentru că cheltuiam pe produse importate, care semănau măcar puțin cu ceea ce eram obișnuit în țara mea
    • *când îmi făceam deja planuri unde să merg în vacanța din țara mea și ce să merg să cumpăr, deși știam că aveam să mă întorc acolo doar peste 3 ani
    • *refuzam ieșile cu prietenii localnici și, stând în casă, visam cu ochii deschiși la fețele familire, să aud limba mea, să văd revistele, banii, magazinele, toată rutina cunoscută de copil
    • *când toate cele de mai sus mi s-au întâmplat cam în același timp...

    Rookie Notebook, Experiență personală cu șocul cultural. Rookie a fost misionar în Europa de Est {/AF}

    Ce sa faci

    Nu putem face prea mult să evităm total contactul dur cu diferențele culturale și reacțiile produse de acesta dar trebuie să fim conștienți că atitudinea inițială și alegerile pe care le facem în acest proces, ne pot duce spre o depășire mai rapidă sau spre izolare, eșecul adaptării la cultură. Ceva ca în graficul de mai jos. 

    Alte metode de a face față mai bine șocului cultural:

    Pregătește-te înainte – fă un curs despre misiune care tratează și subiecte ca: tranziție în altă cultură, stresul sau șocul cultural, comunicare transculturală, contextualizare, diferențe culturale și de perspective asupra lumii. Citește cărți, articole despre țara în care mergi. Fă vizite/ misiuni scurte înainte de a te muta acolo definitiv. Găsește localnici care să îți facă o orientare culturală sau cărora să le poți pune întrebări asupra lucrurilor noi pe care le întâlnești. Învață din experiențele misionarilor transculturali mai vechi. 
    Lasă un timp pentru adaptare- nu te implica direct în lucrări, ia-ți un timp de început pentru a învăța limba, a cunoaște cultura. Slujește într-o lucrare locală, ia contact cât mai mult cu localnici, fă-ți prieteni. Nu te aventura să inițiezi tu și să conduci proiecte dacă încă nu cunoști destul cultura. 
    Atenție la atitudini- Nu criticați cultura gazdă. Încercați să rezistați tentației de a vorbi în mod negativ despre localnici. Priviți imaginea de ansamblu. Găsiți modele și explicații pentru lucrurile care se întâmplă astfel încât să nu mai pară neclare. Păstrați-vă simțul umorului. Încercați să faceți haz de necaz în toate situațiile ciudate ce apar în mod inevitabil. Găsiți modalități să acceptați și să vă descurcați cu lucrurile care nu vă satisfac 100%. Evitați să vă plângeți de milă.
    Evită izolarea- deși vă veți simți  mai bine și în siguranță printre lucrurile familiare acasă sau cu persoane din aceeași cultură și veți găsi mii de scuze să evitați contactul cu localnicii sau ieșirile, această fugă nu va ajuta deloc procesul de acomodare și de depășire a șocului. Unii misionari se izolează în treburi administrative în birou, alții în activități care le plac, hobby-uri, alții chiar vor găsi metode mai puțin creștinești de a refuza realitatea care îi șochează: privitul de filme, jocurile pe calculator, navigarea pe internet etc. 
    Ai grijă de tine- Odihniți-vă suficient. Încercați să păstrați o alimentație sănătoasă.
    Concentrează-te asupra a ceea ce poți controla- senzația că totul pare înafara controlului te poate demoraliza și paraliza să nu mai faci nimic. Stabiliți-vă scopuri mici și un program simplu și evaluați-vă progresele. Nu investi timp mult în problemele minore.
    Abordează-ți corect sentimentele- Fii conștient că acest șoc este ceva trecător și că nu ești singurul care treci sau care va trece pe acolo. Sentimentele par covârșitoare dar nu le lăsa să te copleșească. Ele nu reprezintă realitatea și nici ceea ce te definește ca persoană. Încercă să citești pasajele preferate din Biblie, mai ale cele care îți spun cine ești în Hristos și roagă-te să vezi acel loc prin ochii Lui. Asta poate să îți schimbe total perspectiva. Spuneți de mai multe ori pe zi versetul: Pot totul în Hristos care mă întăreşte. Este sigur valabil și pentru depășirea șocului cultural în misiune. 
    Cere ajutor- Acordați atenție relațiilor cu familia și cu colegii de muncă. Aceștia vă pot ajuta în momente dificile. Vorbiți celor apropiați sau unei persoane de încredere de la Agenția/ biserica de trimitere. Cereți ajutorul în rugăciune. Nu vă puneți în față teama că imaginea voastră de misionar ar putea suferi dacă recunoașteți că aveți un timp mai greu acolo.

     

    Cei 4 „D” ai depășirii șocului cultural

    Distractie- starea începe înaintea călătoriei. Ești nerăbdător să cunoști lucruri noi, să ai aventuri acolo unde te trimite Domnul. Aștepți cu nerăbdare momentul plecării. La sosire totul îți pare fascinant. Noutatea te bucură, încerci mâncăruri, haine, mijloace de transport locale. Faci multe poze, vorbești cu entuziasm tuturor despre locația de misiune. 

    Dezorientare- starea euforică trece și începi să simți acut diferențele. Lucrurile nu mai sunt așa de roz ca la început. Ești confuz, nu găsești explicații, te lupți să păstrezi o atitudine bună. Ai senzația că pierzi controlul asupra a tot ceea ce ți se întâmplă. Multe lucruri devin supărătoare. Înţelegerea lumii aşa cum o ştii de acasa nu mai e valabilă. Începi să te simţi la o răscruce de drumuri. Capeți o senzaţie că ești diferit, inferior, te temi că nu vei face faţă.

    Discordie- începi o adevărată luptă interioară și cu tot ceea ce este în jur. Judeci tot ceea ce ți se pare diferit sau nu înțelegi. Te revolți: sunt proști, sunt înapoiați! În realitate, nu-i înţelegi! Compari totul cu țara de unde vii. Dezvolți diverse frici, te simți copleșit și încerci să te izolezi. Ți-e greu uneori să ai un timp personal cu Domnul de calitate. Ai tot felul de întrebări incusiv: rămîn în misiune sau mă întorc? Poți să dezvolți chiar o depresie sau să simți anumite simptome fizice mai ales senzația de oboseală excesivă.

    Depășire- începi treptat să accepți diferențele. Nu mai judeci așa ușor ce nu înțelegi. Te obișnuiești cu limba, oamenii, modul de a se face lucrurile acolo. Accepți locația cu punctele ei bune și cu neajunsurile ei. Te simți în siguranță și de-a casei acolo deși o să mai ai încă mult timp conștientizarea clară că vei fi pentru localnici tot un străin. Rămâne o oarecare tensiune benefică care duce la o explorare mai aprofundată a posibilităţilor acestei identităţi noi, posibilitatea unor idealuri şi realizări mai înalte. 

    Tranziţia începe prin întâlnirea cu o cultură nouă şi se termină prin întâlnirea cu sine. Individul care a parcurs fazele şocului cultural şi care în final le-a depăşit, învaţă din experienţe că nici o cultură nu este superioară sau inferioară altei culturi, fiecare având aspecte pozitive şi negative şi că fiecare dintre noi este produsul culturii în care trăieşte. Paradoxal, cu cât individul este mai deschis, mai liber să experimenteze dimensiuni noi şi diferite ale diversităţii umane, cu atât învaţă mai mult despre sine.3

     

    Ajutor din Biblie

    Cartea Faptele Apostolilor este un pasaj bun cu care să începi pentru a vedea exemple de adaptare culturală ale celor care au fost primii misionari creștini. Pavel, care a crescut într-o locașie modernă (Turcia de astăzi) și a fost educat la Ierusalim, a mers în jurul Mediteranei pentru a planta biserici în contexte culturale diferite. El a scris Filipenilor în 4:11 : m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Sau în alte traduceri: să fiu mulțumit în orice circumstanțe. El a rezistat tentativelor evreești de a transforma noii creștini convertiți dintre neamuri în evrei prin tăierea împrejur, ceea ce ar fi făcut din creștinism o religie mono-etnică, o mișcare a unei singure culturi. 
    Puteți de asemenea privi spre Rut, o tânără care și-a părăsit țara și cultura ei pentru a se muta în Israel, care a ajuns în final să fie pe lista strămoșilor lui Isus. 
    Alte personaje de la care putem învăța sunt:

    • Iosif- el a fost forțat să trăiască în altă țară și altă cultură. Și-a păstrat credința și a trăit atât de înțelept încât a ajuns pe o poziție de putere. (Gen 37-50)
    • Daniel- A trait în Babilon pe perioada exilului. Și el și-a păstrat credința și a ajuns o persoană cu influiență în guvernul babilonian. 
    • Avraam- a avut ceva căderi în timpul adaptării lui culturale. Temându-se pentru siguranța lui, a prezentat-o pe soție ca fiindu-i soră în Egipt (Gen 12:10-20)

    Autor: Dana V.



    1, 2 și 3 - Socul Cultural - Adaptarea in America - Autor: Gabriela Mihalache 
    Coping with culture shock, SNU missions course materials
    Rookie Notebook, Experiență personală cu șocul cultural. 


     

    {AF}

    Daca as vorbi in limba natiunii in care merg dar nu as avea dragoste, sunt doar o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. 


    Daca as purta hainele lor nationale, as intelege cultura, as respecta toate obiceiurile locale si daca as copia toate manierele astfel incat as putea fi luat drept localnic, dar nu as avea dragoste, nu sunt nimic. 


    Daca as da tot ce am saracilor, si mi-as consuma energia mea fara preget doar in lucrare, dar nu as avea dragoste, nu am castigat nimic. 


    Dragostea indura ore lungi de studiere a limbii si este ingaduitoare cu cei care rad de accentul tau. Dragostea nu ii invidiaza pe cei care au ramas acasa; dragostea nu inalta cultura proprie, nu se mandreste cu propria superioritate nationala. Nu se lauda cu privire la modul in care  facem lucrurile acasa, nu cauta propriile sale solutii, nu este usor provocata sa spuna despre frumusetea tarii din care vii, nu gandeste rau despre aceasta cultura noua. 


    Dragostea acopera toate criticile despre cultura ta de acasa, crede toate lucrurile bune despre aceasta cultura noua; cu incredere percepe ca fiind ACASA acest loc de lucrare, indurand toate inconvenientele. 


    Dragostea nu va pieri niciodara: dar acolo unde este antropologie culturala, aceasta va esua; acolo unde exista contextualizare va conduce la sincretism; acolo unde este lingvistica, se va schimba. Pentru ca stim doar o parte a culturii si lucram doar partial. Dar cand Hristos este reprodus in aceasta cultura atunci inadecventele noastre, vor fi nesemnificative. 


    Cand am fost in Marea Britanie (Korea, US, Romania), am vorbit ca si un britanic, am inteles ca un britanic, am gandit ca un britanic, dar cand am plecat din Marea Britanie, am dat la o parte lucrurile britanice. Acum ne adaptam cu stangacie la aceasta cultura. Dar El va locui in ea in mod intim; acum vorbesc cu un accent ciudat, dar El va vorbi inimii. 

     

    Si acum raman acestea trei: adaptare culturala, studiul limbii si dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este DRAGOSTEA.{/AF}

     


     

     


    Raspuns 1: Cateva posibile raspunsuri

    Sursa: Jack Voelkelwww.urbana.org

    Jack Voelkel este un misionar care oferă răspunsuri la întrebările despre misiuni.  Începând cu 1965, Jack și Mary Anne Voelkel au slujit cu Misiunea America Latină  (LAM), în Peru și Columbia. 20 de ani au pionierat acolo o lucrare in universitati, și timp de 10 ani au predat în calitate de profesori la Seminarul biblic din Medellin. Ei au 3 copii și 7 nepoți.

     

    Dificultati:

    • Sa-ti lasi prietenii si rudele. Sa lipsesti de la evenimentele importante de familie ca si zile de nastere, nunti, inmormantari, reuniuni de familie. 

    • Probleme personale sau de familie care s-au agravat o data cu stresul de o locui intr-o cultura straina. Asta este adevarat in special in cazul cand unul dintre soti simte puternic chemarea, iar celalalt nu.

    •  Sa gasesti o biserica unde copii sa poata avea partasie cu prieteni de varsta lor si sa creasca spiritual.

    • Soc cultural: sa inveti sa te integrezi intr-o cultura noua in care lucrurile familiare: mancare, traditii, obiceiuri, transport se practica intr-un mod diferit.  Sa te simti umilit prin a dibui o limba care-ti este straina. 

    • Singurate in special pentru cei necasatoriti.

    • Mediul: de obicei caldura mare fara aer conditionat, galagie, lipsa eficientei, lucruri care nu functioneaza, oameni care spun ca vin la intalniri si nu ajung, cozi lungi, sa ai de-a face cu birocratia care iti va repeta" vino maine"  sau " mai ai nevoie de un document" .

    • Asteptari false despre lucrare, sa nu vezi roadele dorite, sa ai prea putine lucruri pozitive pe care sa le raportezi suporterilor tai.

    • Saracia. Cum as putea raspunde la toti care-mi cer ajutorul? Durerea de a vedea oameni care nu-si permit sa-si indeplineasca necesitatile de baza, tratament medical, scolarizare.

    • Conflict cu colegii in special cu alti misionari sau lideri localnici. 

    • Frustrarea sa faci o slujba pentru care nu ai fost pregatit si nu ai alege-o s-o faci.

    • Provocarea de a-ti pastra timpul de partasie cu Domnul in ciuda tuturor presiunilor.

    • Scolarizarea copiilor: scoli locale de stat care s-ar putea sa nu le dea pregatirea adecvata pt. a merge la un colegiu dupa, in tara ta. Scoli internationale ( care sunt foarte scumpe)  Home schooling ( esti prea ocupat sa te ocupi si de asta) sau esti nevoit sa-i trimiti la o scoala internat.

    • Finante:  provocarea de a-ti ridica suportul financiar si biserici care au renuntat sa te sprijine financiar

    • Siguranta: hoti de strada si care-ti sparg casa, amenintare pentru viata copiilor. Sa slujesti intr-o zona ostila si de razboi sau unde este persecutie.

    •  Sa lucrezi cu localnicii. Dificultatea de a sti cand sa le dai autoritate, cat de mult sa stai si cand sa plecci. Misiune/Conflicte in biserica, in special despre cladiri, proprietate, vehicole, etc...

    • A promova localnicii sa mearga la evenimente la care mie personal mi-ar placea sa particip.

    • Sa ai de-a face cu lideri pentru care ideea de planificare si promptitudine e total diferita de a noastra.

     

    Responsabilitati - depind foarte mult de lucrare

    • Provocarea constanta de-L prezenta pe Isus intr-o cultura necrestina.

    • Tensiunea la modul cum localnicii critica culturile straine si modul lor de a raspunde la politicile straine: desi nu suntem de  acord trebuie sa pastram o loialitatea fata de tara noastra.

    • Sa duci sarcina care ti s-a incredintat chiar cand esti obosit si nemotivat.

    • Sa asculti cu atentie localnicii;  sa incerci sa te potrivesti in tiparele lor, sa-ti iei timp sa apreciezi pe cei care au un stil de viata diferit.

    • Sa inveti limba foarte bine.

    •  Sa cresti spiritual, Sa cresti in dependenta de Isus, Sa inveti sa aplici scriptura la contextul local intr-un mod constant.

    • Sa-ti dezvolti o viata de rugaciune atat privata cat si cu ceilalti. Sa inveti sa te rogi cu colegii locali.

    • Sa-ti faci prietenii profunde cu localnicii, sa petreci mai mult timp cu ei, decat cu cei din propria ta cultura.

    • Sa inveti sa confrunti, sa ierti, sa cauti vindecare si sa incerci sa dai pe scurt socoteala la toti cu care ai de-a face pe cat este posibil. Noi ne putem schimba doar pe noi insine si nu pe altii.

    • Sa te bucuri de bogatia culturii locale.

    • Sa citesti carti, in mod special scrise de autori din cultura gazda pentru a intelege cum gandesc.

    • Sa fii credincios in a scrie si a trimite scrisorile de rugaciune.

    • Importanta pregatirii continuie a liderilor

    • Sa ajutam biserica care ne-a trimis sa inteleaga ce se intampla pe campul de msiune, sa apreciem vitalitatea si maturitatea crestinilor locali desi s-ar putea ca ei sa nu fie la fel de sofisticati ca si cei din biserica de acasa.


     

    Raspuns 2.  A te adapta la o alta lume

    Raspunde Beth care a slujit sase ani in Africa.

    Multi misionari iti vor spune ca majoritatea schimbarilor sunt grele, o tara noua, limba noua, mancare noua, cultura noua, norme si reguli noi si chiar valori noi.  Dintre toate lucrurile cel mai greu am vazut ca oamenii se framanta sa se adapteze dintr-o data la aceasta lume cu totul noua.

    Daca pleci intr-o alta tara cu atitudinea : " acum aceasta este casa mea... va trebui sa invat cum sa traiesc aici" o vei duce bine. Rezista in a compara totul cu modul in care tu ai prefera sa faci lucrurile sau sunt in propria ta tara.  Trebuie sa-ti amintesti ca nu mai esti acasa. Daca vei alege sa devii parte a celor pe care-i slujesti, vei invata sa accepti diferentele, si vei avea o sansa mai mare sa fii eficient decat daca vei tine doar la modul tau de a face lucrurile.

    Aminteste-ti ce a spus Pavel am devenit totul pentru toti.  Renuntand la cultura si comfortul tau vei invata sa-ti asimilezi noua cultura si-ti va fi mai usoe sa te adaptezi.



    Raspuns 3: Aici sunt cateva exemple cum viata de misionar e foarte diferita

    Extras din cartea " Finding Roses in the Dust" de Erin Brynn, o sotie si mama care a slujit ca si misionara un an in Afganistan. 

    Stii ca nu mai esti acasa cand:

    • Trebuie sa porti pantaloni sub fusta chiar daca fusta iti atinge podeaua.

    • E atat de rece in casa incat poti sa lasi laptele pe masa peste noapte fara sa-ti fie teama ca se va strica.

    • E in regula sa te imbraci in acelasi timp cu o vestimentatie in carouri si una florala.

    • O plimbare cu familia inseamna pana la coltul strazii sa iei niste banane.

    • Trebuie sa-ti pui haina pe tine la mijlocul noptii cand mergi la baie.

    • Curentul electric se ia de mai multe ori pe zi si nimeni nu observa.

    • Toata familia este entuziasmata ca ai gasit branza la piata.

    • Toata casa se bucura cand un nou restaurant se deschide si are autorizatie.

    • Cand vezi o persoana cu un singur picior care merge pe bicicleta.

    • La scoala sunt garzi care poarta arme si verifica taxiurile de substante explozibile.

    • Nu poti spune diferenta dintre artificii si explozie.


    Raspuns 4: Sa-ti iubesti colegii poate fi greu

    Raspuns de la Matt, care a slujit in Asia cu Servants Ministry.

    Multe lucruri pot fi dificile in dependenta de particularitatile locatiei unde te-a chemat Dumnezeu. Uneori conditiile sunt mai putin decat comfortabile. Uneori socul de a trai intr-o alta cultura poate fi foarte dificil. Uneori vedem prea putina roada chiar daca punem un efort mare in lucrare. Dar un lucru care se pare ca se intampla in fiecare echipa este ca membrilor echipei le este dificil sa se inteleaga. Multi misionari parasesc campul de misiune din cauza colegilor mai mult decat din alte motive. Uneori sa-ti iubesti membrii echipei poate fi foarte dificil. Dar deasemenea ar putea fi un exemplu de cum ar trebui sa arate o partasie crestina plina de dragoste.


     

    Raspuns 5: Relatia cu alti misionari poate fi dificila si asta nu-i nimic nou

    Raspuns din Neal Pirolo, director la  Emmaus Road International, trainer misionar, si autor a cartii " I Think God Wants Me to Be a Missionary and Serving As Senders".


    Unul din cele mai dificile aspecte ale vietii unui misionar este sa se inteleaga bine cu ceilalti misionari. S-ar putea sa va surprinda acest lucru, dar nu este ceva nou. In Romani 12 Pavel face tranzitia de la ce a facut Dumnezeu pentru noi la raspunsul pe care ar trebui sa-l avem: sa dam intreaga noastra fiinta in slujba Lui. Dupa cateva ganduri valoroase din versetele 1-8, apoi 9-21, Pavel ne da 25 de solutii pentru relatiile interpersoanale!

    Cunoscand ca aceasta este o problema veche ne ajuta sa facem mai usor fata. Oricum, Romani 12:9-21 este un loc bun sa incepi


     

    Raspuns 6: Sa arati toleranta fata de alti misionari

    Raspuns de la R., care a fost misionar pentru 2 ani


    Cel mai dificil lucru pe campul de misiune este sa te intelegi cu ceilalti misionari. Sunt momente cand esti prins 24/7 ore cu acesti oameni.  Uneori ai oameni faini cu care te poti intelege usor, dar deasemeena sunt si oameni cu care pentru tine pare imposibil sa te intelegi. Vei descoperi ca unii oameni sunt banali, egoisti si au un cu totul alt stil de viata decat ai tu. Unii s-ar putea chiar sa te atace... Nu glumesc. S-ar putea sa nu te potrivesti acestei echipe, dar nu ai un alt loc unde sa mergi. 

    Dumnezeu  poate folosi acest lucru ca tu sa te implici mai mult cu localnicii si sa impartasesti Evanghelia.

    In cele din urma s-ar putea sa realizezi ca toleranta care a fost asa de dificil s-o oferi la altii ti s-a oferit si tie din partea lor. Pentru ca nici tu la randul tu nu esti un sfant.



    Raspuns 7: Sa fii uitat de cei de care ai fost trimis

    Raspuns de la David, doctor misionar care a slujit sase ani in Honduras.


    Sa fii uitat de oamenii de acasa care te-au trimis este foarte greu. Unii misionari pe termen scurt deasemenea isi pierd foarte repede interesul. Cu cat mai mult sunt impresionati la venire acesti misionari pe termen scurt, cu atat mai repede nu mai auzi nimic de la ei dupa plecare.

    Este deasemenea dur sa vezi colegii misionari ca nu-si indeplinesc scopurile dar in scrisorile lor de informare spun lucruri pe care ei zic ca le fac si de fapt nu le fac deloc.



    Raspuns 8: Sa fii uitat de oamenii de acasa

    Raspuns de la Jack, care a slujit in Filipine timp de 37 ani


    Cand am plecat pe campul de misiune am prezis ca oamenii ma vor uitat in urmatoarele sase luni. Am dat gres, M-au uitat in urmatoarele doua luni. Cu o exceptie, mai primeam cate un email general cu anunturi adresat intregii biserici. Zilele de nastere si aniversarile noastre au fost uitate.

    Desi trimiteam stiri prin email lunar, foarte putini oameni raspundeau inapoi.

    Dar probabil ca Dumnezeu a stiut ca eu sunt o persoana orientata spre oameni si cer un spirit de loialitate si suport din partea oamenilor, si prin faptul ca nu l-am primit, m-am invatat sa depind doar de El. Si a functionat! Am avut o lucrare minunata. Daca Dumnezeu te aduce aici te va ajuta si sa treci si prin asta.

     

    Traduceri Marta Dunas, TPM Medias

     


     

    © 2015 Resurse pentru misiune