IN MISIUNE

    Șocul cultural


    {AF}Am ajuns în I. de 2 săptămâni. Nu am ieșit prea mult. Mă sperie tot ce văd în jur. Femeile sunt acoperite în întregime și mi s-a spus și mie să nu ies din casă fără să fiu însoțită de un bărbat și fără batic. Azi am mers cu fiul meu la un magazin. Deși era destul de mare, mai mult de jumătate din articolele de pe lista mea nu le-am găsit, mai rău, mi s-a spus că nu există așa ceva acolo. M-am oprit la o tarabă la care se vindea pui. Se și tăiau acolo, peste tot era plin de sânge, pene și muște și mirosea îngrozitor. Nu am mai vrut să cumpăr și ne-am grăbit la autobuz. După o oră de așteptare în soare la 40 de grade, în care nu am găsit pe nimeni care să cunoască engleza și să mă lămurească dacă stăteam măcar în stația care trebuie, am luat un taxi și am mers acasă. Se făcuse deja seară. Eram un pachet de nervi și dacă s-ar fi putut aș fi plecat chiar azi din țara asta îngrozitoare. MN- soția unui misionar din Orientul Mijlociu{/AF}

     

    Faptul că mergem în alte țări pentru a face misiune, nu ne scutește de problemele obișnuite întâmpinate de cei care iau contact și încearcă să se adapteze unei noi culturi cu tot ceeea ce înseamnă ea: limbă, obiceiuri diferite, valori, mâncare, poate îmbrăcăminte, religie diferită. Și mulți autori numesc acest proces de integrare “a depăși un șoc cultural”. 

    Șocul cultural a fost definit pentru prima dată în 1960 de către Dr. Kalervo Oberg, un antropologist care a afirmat că șocul cultural este declanșat de « anxietatea generată din pierderea reperelor familiare și a simbolurilor contactelor sociale ». 

    Împrumuturile sau asimilarea a ceea ce este nou dintr-o altă cultură nu poate exceda o anumită capacitate individuală sau de grup fără repercusiuni nocive asupra acestora, manifestată în dezechilibre la nivelul comportamentului individului sau însumate, la nivelul grupului. Personalitatea culturală a unui individ este dată de valorile culturale la care a aderat, în virtutea cărora acţionează şi îşi construieşte proiecte, deziderate. Ele, valorile, constituie continuitatea. Contactul cu o nouă cultură semnifică o ruptură cu valorile obişnuite, cu vechiul mod de viaţă, mai ales în cazul imigranţilor, o discontinuitate, în care ceea ce era tradiţional până la un moment dat trebuie să lase loc elementelor noi din noua societate în care intră. Aceasta înseamnă restructurarea întregii personalităţi umane sau a unei însemnate părţi din ea, ceea ce nu e puţin şi de neluat în seamă.1

    Există multe alte definiții și ipoteze cu privire la cum apare, de ce apare și când suferim de acest șoc cultural: în prima lună, primele 6 luni sau în primul an de la mutarea acolo etc. Cert este că e normal să reacționăm emoțional la o pierdere, la o schimbare și  ne ajută să știm că nu suntem singurii care simțim asta și nici nu este un semn de pierdere a credinței sau alte trăiri păcătoase dacă trecem pe acolo. În realitate nu există un model fix nici nu se manifestă la toți la fel, depinde de mai mulți factori cât de acut sau de ușor vom resimți acest șoc:

    * vârsta- cu cât misionarul este mai avansat în vârstă cu atât mai puternic şocul, deci mai grea va fi adaptarea!
    * contactul anterior cu cultura în care s-a mutat să misioneze- ajută vizitele anterioare sau misiuni de termen scurt înaintea mutării definitive
    * cat de diferită este cultura- una e să mergi în misiune în Republica Moldova sau altă țară Europeană, alta e să intri în ceva cu totul diferit
    * pregătirea anterioară- este de ajutor să faci un curs de misiune sau să fii pregătit de cineva înainte, pentru a ști la ce să te aștepți acolo. 
    * gradul de cunoaștere a limbii locale- o mai bună comunicare ne va ajuta să înțelegem mai ușor cultura locală și  să trecem mai repede peste șocul cultural
    atitudinea cu care mergi- temerile și prejudecățile cu care plecăm de acasă pot deforma realitatea și ne pot împiedica adaptarea 
    * capacitatea de a face față la stres și schimbare- persoanele emotive, introvertite, cele cu probleme relaționale sau de caracter vor depăși mai greu acest test al adaptării persoanele din jur- nu este o regulă, dar se crede că persoanele necăsătorite simt mai acut acest șoc din cauză că pot simți și singurătate, lipsa unui partener cu care să împărtășească prin ce trec. A fi de la început integrat într-o echipă locală, poate de asemenea ajuta și poate să ne ajute în procesul de adaptare. 
    * diverse circumstanțe- uneori șocul cultural este declanșat de întâmplări care ne marchează, care  ne fac să ne trezim și să vedem că de fapt suntem într-o altă cultură. Am trăit un astfel de șoc la un an de la sosirea mea în India, când am văzut o femeie cu care lucram omorâtă în flăcări de soțul abuziv. În acel moment simțeam că urăsc orice la o cultură cu astfel de practici barbare. 

    Unii autori vorbesc despre mai multe șocuri și tranziții, încercări normale de adaptare- readaptare de câte ori ne întoarcem pe câmpul de misiune după vacanțe sau permisii dar și despre un șoc cultural la reîntoarcerea în țara natală. Ceva de genul:

    Simptome posibile ale șocului cultural:

    · Epuizare datorită efortului de a face față adaptărilor psihologice cerute
    · Un sentiment de pierdere a reperelor și a prietenilor, familiei, statutului, carierei și posesiei.
    · Sentimentul de a fi respins de către/ sau respingerea membrilor noii culturi.
    · Confuzie a rolului, valorilor , trăirilor și a identității proprii.
    · Surpriza, neliniște și chiar dezgust și indignare la conștientizarea diferențelor culturale- te plângi și critici constant de condițiile climatice, de mâncare, de tot ceea ce este diferit sau ți se pare ciudat. Nimic nu pare la fel de bun ca în țara ta. Faci tot timpul comparații.
    · Dezvolți tot felul de frici și îngrijorări nejustificate- teama de bolile locale, de a nu fi înșelat, prădat, atacat, nu ai încredere în nimeni 
    · Sentimentul de neputință datorită lipsei posibilității de adaptare la noul mediu.
    · Evitarea comunicării- Cunoaşterea limbii este unul dintre cei mai importanţi factori în procesul de adaptare. Dificultăţile de exprimare ne izolează fizic şi psihic de lumea nouă în care trăim. Comunicarea începe să devină o pacoste pe care începi să o eviţi, deci începi să te izolezi. Îi vezi pe alţi străini că nu sunt atât de stingheri ca tine, chiar dacă poate vorbesc engleza mai prost. Aici îşi spune cuvântul educaţia primită în România şi înrădăcinarea ideii că trebuie să vorbeşti limba pe care o vorbeşti, corect. În România dacă nu vorbeşti corect gramatical, lumea te judecă. Ne vedem acum puşi noi în situaţia când ştim că nu vorbim limba corect şi ne simţim inferiori. Aşa că vorbim mai puţin, din ce în ce mai puţin, evităm contactele care conduc la multă comunicare sau dacă sunt necesare, simţim o oarecare nelinişte. 2
    · Izolare- uneori te refugiezi în casă sau în birou și comunici doar cu cei apropiați.  Pe timp ce trece, dorul se intensifică, ţi-e dor de prieteni, de vecini, de bârfă, de discuţiile la cafele, începe să-ţi fie dor de bloc, de strada pe care locuiai, de casa ta, de ruta familiară spre casă, până şi de autobuz, de tot ce odată era viaţa ta şi s-a dus! Dacă eşti singur şi familia este încă în România e cel mai greu. Vorbeşti din ce în ce mai des la telefon şi ai vorbi ore în şir, dar nu le spui că ţi-e greu pentru că nu ar înţelege şi oricum nu vrei să ştie.
    ·  Cauți frecvent relaţii numai cu indivizi care fac parte din aceeaşi cultură ca tine- te retragi în siguranţa mediului familiar al compatrioţilor. Dezavantajul este că în siguranţă, în sânul comunităţii româneşti individul poate regresa și adaptarea culturală devine foarte greoaie. Am văzut în India adevărate insulițe românești, coreene, americane și ale altor națiuni. Ele erau așa de izolate de localnici și înțelegeau atât de puțin cultura, încât nu se putea vorbi despre echipe lucrând împreună ci numai despre grupuri interacționând slab, fără încredere unii în alții, fără impact în lucrare.
    · Preocuparea de a te întoarce acasă- te uiți la calendar și calculezi perioada rămasă, ți se pare enorm de mult, timpul trece parcă mai greu. Faci scenarii în minte despre plecarea mai timpurie
    · Uneori pot apărea chiar simptome fizice- depresie, atacuri de panică, insomnie, lipsa poftei de mâncare, imunitate scăzută Emoţiile sunt exacerbate nu numai în intensitate dar şi în frecvenţă.

    {AF}Frânturi din jurnalul unui misionar
    Când citeam în revistele de misiune despre șoc cultural mi se părea că e ceva cu care nu am să mă întâlnesc niciodată. Fusesem în mai multe țări în vizită și mi se părea simplu să mă integrez în diverse culturi, să mă acomodez cu oameni din etnii diferite. Dar m-am înșelat și numai la câteva luni de la sosirea în misiune am ajuns să văd pe pielea mea toate simptomele. 
    Am știut că sunt în șoc cultural când:

    • *comandam la restaurant doar paste pentru că nu îmi mai aminteam ce însemnau celelalte chestii din meniu
    • *consumam o mulțime de pachețele de ketchup pentru că mi se părea că mâncărurile lor nu mai au nici un gust
    • *când venea duminica și simțeam nevoia să văd un meci la TV
    • *când mă descopeream criticând guvernul local, administrația orașului pentru nereguli și cam pe toată lumea din jur
    • *pentru că mi se întâmpla des să deschid gura să spun ceva și nu-mi mai veneau cuvinte în nici o limbă
    • *când mă trezeam noaptea și căutam pe fereastră locurile familiare din orașul meu natal
    • *când suna telefonul și îmi imaginam cum ar fi să aud vocea părinților 
    • *când am simțit cum buzunarul mi se ușura considerabil pentru că cheltuiam pe produse importate, care semănau măcar puțin cu ceea ce eram obișnuit în țara mea
    • *când îmi făceam deja planuri unde să merg în vacanța din țara mea și ce să merg să cumpăr, deși știam că aveam să mă întorc acolo doar peste 3 ani
    • *refuzam ieșile cu prietenii localnici și, stând în casă, visam cu ochii deschiși la fețele familire, să aud limba mea, să văd revistele, banii, magazinele, toată rutina cunoscută de copil
    • *când toate cele de mai sus mi s-au întâmplat cam în același timp...

    Rookie Notebook, Experiență personală cu șocul cultural. Rookie a fost misionar în Europa de Est {/AF}

    Ce sa faci

    Nu putem face prea mult să evităm total contactul dur cu diferențele culturale și reacțiile produse de acesta dar trebuie să fim conștienți că atitudinea inițială și alegerile pe care le facem în acest proces, ne pot duce spre o depășire mai rapidă sau spre izolare, eșecul adaptării la cultură. Ceva ca în graficul de mai jos. 

    Alte metode de a face față mai bine șocului cultural:

    Pregătește-te înainte – fă un curs despre misiune care tratează și subiecte ca: tranziție în altă cultură, stresul sau șocul cultural, comunicare transculturală, contextualizare, diferențe culturale și de perspective asupra lumii. Citește cărți, articole despre țara în care mergi. Fă vizite/ misiuni scurte înainte de a te muta acolo definitiv. Găsește localnici care să îți facă o orientare culturală sau cărora să le poți pune întrebări asupra lucrurilor noi pe care le întâlnești. Învață din experiențele misionarilor transculturali mai vechi. 
    Lasă un timp pentru adaptare- nu te implica direct în lucrări, ia-ți un timp de început pentru a învăța limba, a cunoaște cultura. Slujește într-o lucrare locală, ia contact cât mai mult cu localnici, fă-ți prieteni. Nu te aventura să inițiezi tu și să conduci proiecte dacă încă nu cunoști destul cultura. 
    Atenție la atitudini- Nu criticați cultura gazdă. Încercați să rezistați tentației de a vorbi în mod negativ despre localnici. Priviți imaginea de ansamblu. Găsiți modele și explicații pentru lucrurile care se întâmplă astfel încât să nu mai pară neclare. Păstrați-vă simțul umorului. Încercați să faceți haz de necaz în toate situațiile ciudate ce apar în mod inevitabil. Găsiți modalități să acceptați și să vă descurcați cu lucrurile care nu vă satisfac 100%. Evitați să vă plângeți de milă.
    Evită izolarea- deși vă veți simți  mai bine și în siguranță printre lucrurile familiare acasă sau cu persoane din aceeași cultură și veți găsi mii de scuze să evitați contactul cu localnicii sau ieșirile, această fugă nu va ajuta deloc procesul de acomodare și de depășire a șocului. Unii misionari se izolează în treburi administrative în birou, alții în activități care le plac, hobby-uri, alții chiar vor găsi metode mai puțin creștinești de a refuza realitatea care îi șochează: privitul de filme, jocurile pe calculator, navigarea pe internet etc. 
    Ai grijă de tine- Odihniți-vă suficient. Încercați să păstrați o alimentație sănătoasă.
    Concentrează-te asupra a ceea ce poți controla- senzația că totul pare înafara controlului te poate demoraliza și paraliza să nu mai faci nimic. Stabiliți-vă scopuri mici și un program simplu și evaluați-vă progresele. Nu investi timp mult în problemele minore.
    Abordează-ți corect sentimentele- Fii conștient că acest șoc este ceva trecător și că nu ești singurul care treci sau care va trece pe acolo. Sentimentele par covârșitoare dar nu le lăsa să te copleșească. Ele nu reprezintă realitatea și nici ceea ce te definește ca persoană. Încercă să citești pasajele preferate din Biblie, mai ale cele care îți spun cine ești în Hristos și roagă-te să vezi acel loc prin ochii Lui. Asta poate să îți schimbe total perspectiva. Spuneți de mai multe ori pe zi versetul: Pot totul în Hristos care mă întăreşte. Este sigur valabil și pentru depășirea șocului cultural în misiune. 
    Cere ajutor- Acordați atenție relațiilor cu familia și cu colegii de muncă. Aceștia vă pot ajuta în momente dificile. Vorbiți celor apropiați sau unei persoane de încredere de la Agenția/ biserica de trimitere. Cereți ajutorul în rugăciune. Nu vă puneți în față teama că imaginea voastră de misionar ar putea suferi dacă recunoașteți că aveți un timp mai greu acolo.

     

    Cei 4 „D” ai depășirii șocului cultural

    Distractie- starea începe înaintea călătoriei. Ești nerăbdător să cunoști lucruri noi, să ai aventuri acolo unde te trimite Domnul. Aștepți cu nerăbdare momentul plecării. La sosire totul îți pare fascinant. Noutatea te bucură, încerci mâncăruri, haine, mijloace de transport locale. Faci multe poze, vorbești cu entuziasm tuturor despre locația de misiune. 

    Dezorientare- starea euforică trece și începi să simți acut diferențele. Lucrurile nu mai sunt așa de roz ca la început. Ești confuz, nu găsești explicații, te lupți să păstrezi o atitudine bună. Ai senzația că pierzi controlul asupra a tot ceea ce ți se întâmplă. Multe lucruri devin supărătoare. Înţelegerea lumii aşa cum o ştii de acasa nu mai e valabilă. Începi să te simţi la o răscruce de drumuri. Capeți o senzaţie că ești diferit, inferior, te temi că nu vei face faţă.

    Discordie- începi o adevărată luptă interioară și cu tot ceea ce este în jur. Judeci tot ceea ce ți se pare diferit sau nu înțelegi. Te revolți: sunt proști, sunt înapoiați! În realitate, nu-i înţelegi! Compari totul cu țara de unde vii. Dezvolți diverse frici, te simți copleșit și încerci să te izolezi. Ți-e greu uneori să ai un timp personal cu Domnul de calitate. Ai tot felul de întrebări incusiv: rămîn în misiune sau mă întorc? Poți să dezvolți chiar o depresie sau să simți anumite simptome fizice mai ales senzația de oboseală excesivă.

    Depășire- începi treptat să accepți diferențele. Nu mai judeci așa ușor ce nu înțelegi. Te obișnuiești cu limba, oamenii, modul de a se face lucrurile acolo. Accepți locația cu punctele ei bune și cu neajunsurile ei. Te simți în siguranță și de-a casei acolo deși o să mai ai încă mult timp conștientizarea clară că vei fi pentru localnici tot un străin. Rămâne o oarecare tensiune benefică care duce la o explorare mai aprofundată a posibilităţilor acestei identităţi noi, posibilitatea unor idealuri şi realizări mai înalte. 

    Tranziţia începe prin întâlnirea cu o cultură nouă şi se termină prin întâlnirea cu sine. Individul care a parcurs fazele şocului cultural şi care în final le-a depăşit, învaţă din experienţe că nici o cultură nu este superioară sau inferioară altei culturi, fiecare având aspecte pozitive şi negative şi că fiecare dintre noi este produsul culturii în care trăieşte. Paradoxal, cu cât individul este mai deschis, mai liber să experimenteze dimensiuni noi şi diferite ale diversităţii umane, cu atât învaţă mai mult despre sine.3

     

    Ajutor din Biblie

    Cartea Faptele Apostolilor este un pasaj bun cu care să începi pentru a vedea exemple de adaptare culturală ale celor care au fost primii misionari creștini. Pavel, care a crescut într-o locașie modernă (Turcia de astăzi) și a fost educat la Ierusalim, a mers în jurul Mediteranei pentru a planta biserici în contexte culturale diferite. El a scris Filipenilor în 4:11 : m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Sau în alte traduceri: să fiu mulțumit în orice circumstanțe. El a rezistat tentativelor evreești de a transforma noii creștini convertiți dintre neamuri în evrei prin tăierea împrejur, ceea ce ar fi făcut din creștinism o religie mono-etnică, o mișcare a unei singure culturi. 
    Puteți de asemenea privi spre Rut, o tânără care și-a părăsit țara și cultura ei pentru a se muta în Israel, care a ajuns în final să fie pe lista strămoșilor lui Isus. 
    Alte personaje de la care putem învăța sunt:

    • Iosif- el a fost forțat să trăiască în altă țară și altă cultură. Și-a păstrat credința și a trăit atât de înțelept încât a ajuns pe o poziție de putere. (Gen 37-50)
    • Daniel- A trait în Babilon pe perioada exilului. Și el și-a păstrat credința și a ajuns o persoană cu influiență în guvernul babilonian. 
    • Avraam- a avut ceva căderi în timpul adaptării lui culturale. Temându-se pentru siguranța lui, a prezentat-o pe soție ca fiindu-i soră în Egipt (Gen 12:10-20)

    Autor: Dana V.



    1, 2 și 3 - Socul Cultural - Adaptarea in America - Autor: Gabriela Mihalache 
    Coping with culture shock, SNU missions course materials
    Rookie Notebook, Experiență personală cu șocul cultural. 

    © 2015 Resurse pentru misiune