IN MISIUNE

     


    1 . PRINCIPII ALE CONDUCERII SPIRITUALE

     

    leader

     

    Teme urmarite :
    1. Cautarea conducatorilor
    2. Conducerea ca inzestrare naturala si ca dar spiritual
    3. Criterii de evaluare a capacitatii de conducere
    4. Perspectiva lui Pavel si a lui Petru asupra conducerii
    5. Calitati esentiale pentru conducere
    6. Pretul conducerii
    7. Responsabilitatile conducatorului
    8. Pericolele specifice conducerii

    Dorinta de a conduce spune Pavel ca onoreaza pe om,dar trebuie precizat cum?! Daca aceasta ambitie sau dorinta vine din trufie ea justifica condamnare .
    Shakespeare spunea: ,,Asculta sfatul meu:Fugi de trufie ,pacatul care I-a doborat pe ingeri.”
    Dar exista si ambitii nobile, demne de apreciat. Pavel scrie de aceasta virtute in timpul persecutiilor cand conducatorul era cel mai amenintat si mai urmarit deci primul pasibil de suferinta.
    Deci amatorii si sarlatanii nu ar fi aspirat la conducere. Cine aspira la conducere era o ambitite ce onora.
    In Romania ,in Rusia s-a simtit aceasta,Pavel se refera nu la fuctia de conducere sau supraveghere si la activitatea de supraveghere. Astazi in multe locuri conducerea aduce prestigiul ,privelegii,avantaje,deci oamenii egoisti,nespirituali si mandri vor fi atrasi repede spre functie nu spre slujba.Spre functie si nu spre activitate.
    Pentru ca noi:
    - vrem sa fim mari- El a devenit mic.
    -nu vrem sa ne plecam- El s-a umilit

    -vrem sa stapanim- El a venit sa slujeasca.
    Ieremia il sfatuieste pe Banuc sa nu umble dupa lucruri mari pentru el. Asta inseamna ambitie pacatoasa pentru tine.
    Isus ne-a invatat sa umblam dupa lucruri mari pentru Dumnezeu si imparatie, pentru biserica, pentru altii.
    In Marcu 10:42-44,Isus spune ca aceste ambitii nu trebuie sa fie in biserica ci sunt in lume.

    Ambitia (urmarirea promovarii=din latin) onorabila si apreciata este de a fi in accord cu planul lui Dumnezeu.
    Zinzendarf spunea: ,,Am o singura pasiune: El si numai El.”
    Dumnezeu cauta tot timpul un om.
    1 Samuel 13:14.Domnul si-a ales un om dupa inima lui.
    Ieremia 4:25. Ma uit si iata ca nu este nici un om.
    Ieremia 5:1.Uitati-va dupa un om care:

    -sa implineasca ce este drept,
    -sa se tina de adevar.

    Ezechia 22:30.Sa stea in mijlocul sparturii pentru tara.
    Pentru transmiterea legilor Dumnezeu a ales un om Avraam.
    Pentru a aduce pe Istrael din Egipt in Canaan El a ales un Moise. Pentru a ridica natiuni EL a ales un David.Nu conferint
    ele si sinoadele gasesc oameni ci numai Dumnezeu! Dar ei trebuie sa fi cu :
    -AUTORITATE
    -SPIRITUALITATE
    -SACRIFICIU
    -COMPETENTA

    Slujirea reciproca
    =Galateni 5:13, Marcu 10:42-43
    Nu trebuie sa existe trafic de influenta.
    Mama pentru fii sai:
    Ei doreau
    Gloria fara dispret .
    Coroana fara cruce .
    Stapan dar nu slujitor

    Principii ale conducerii:

    1.Alegerea este suverana Marcu 10:40
    2.Conducerea presupune suferinta.
    Isus a spus ucenicilor ca a lasat un exemplu in Ioan 13:15=SLUJIRE
    Iar Petru spune ca Isus a lasat un exemplu 1Petru 2:21=SUFERINTA
    Deci cei 2 termeni sunt legati.
    Spirit de slujire Isaia 42:1-5

    - dependenta (v.1),,Iata robul meu pe care-l sprijin “
    -confirmare (v.1),,Alesul in care isi gaseste placere sufletul meu.”
    -modestia (v.2) nu va striga
    -intelegere (v.3)trestia...
    -optimism (v.4)nu se va lasa.


    Conducerea inseamna influenta , sau capacitatea unei persoane de a-I influenta pe altii .
    Conducatorul ii influenteaza,ii misca,ii pune la lucrare si pe cei mobili si pe cei ficsi.
    Conducatorul este acela care trage si pe altii dupa el.
    Conducatorul este cel ce ii determina pe alt ii sa faca ceea ce nu vor si nu le place sa faca .
    Un conducator este testat atunci cand vezi oameni care il urmeaza.
    Ucenicii se fac, nu se nasc.
    Conducatorii se nasc si se formeaza.


    CE NU TREBUIE SA FIE CONDUCATORII.
    -atitudine de autoaparare cand este criticat .
    -sa evite capcana perfectionalismului
    -neacceptarea responsabilitatii, in caz de esec.
    -sa arunci vina pe altul in caz de esec.
    -Inflexibilitatea si intoleranta.


    Cum vede Pavel conducerea
    Pavel impune conditii:
    -de ordin social- buna reputatie fara repros,decent,primitor de oaspeti.
    -de ordin moral- barbatul unei singure neveste,respectabil
    -de ordin intellectual capabil sa-I invete pe altii
    -d.p.d.v. al personalitatii
    -d.p.d.v al familiei- sa-si conduca bine casa
    -conditii de maturitate- sa nu fie intors de curand.

    Cum vede Petru conducerea

    1 Petru 5:1-4
    -dupa voia lui Dumnezeu
    - sa fie motivat
    -fara interes material sau financiar
    -nu de pe pozitie de autoritate, ci de slujire.
    -exemplu vrednic de urmat
    -sa actioneze si sa reactioneze in umilinta

    Calitati esentiale 

    -Plin de Duhul Sfant
    -DISCIPLINA un conducator se pregateste si este pregatit toata viata (ca la armata)
    -VIZIUNEA capacitatea de anticipare ,de patrundere (ochii ce privesc sunt multi , dar cei care vad sunt putini)optimism si speranta 
    -INTELEPCIUNEA (Coloseni1:9 ) a face uz de cunostinte
    -DECIZIA capacitatea de a trece l a actiune
    -CURAJUL de a face fata tuturor situatilor
    -UMILINTA
    -SINCERITATEA
    -RABDAREA
    -PRIETENIE...
    -UMORUL; DIPLOMATIA; CONTROL MANIA

    Pretul conducerii

    Conducerea ne costa “nu prea mult, o viata de om“
    1. Sacrificii de sine -1 Ioan 3:16 ”...El si-a dat viata pentru noi, si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati “
    Marcu 10:44,45 “...El sa slujeasca si sa-si dea viata rascumparare pentru multi”
    Evrei 11 eroii credintei care au fost chemati la slujire, dar si la jertfa
    Nimic nu misca pe oameni mai mult decat urmele cuielor si semnele sulitei.
    Galateni 6:17–“nimeni sa nu m mai necajeasca, pentru ca port semnele Domnului Isus in trupul meu “
    2 Cor 4:8-11-paragraph autobiographic
    2.Singuratatea
    –Este normal ca liderul sa fie singur, deoarece el este inainte si ceilalti il urmeaza
    Este normal sa fie frig deoarece conducatorul merge totdeauna pe culme si acolo frigul creste si responsabilitatea creste.
    Enoh a umblat singur cu Dumneze; Moise a platit pretul; Ilie a ramas singur; Ioan Botezatorul singur..
    Singuratatea pare sa fie pretul pe care un sfant trebuie sa-l plateasca pentru sfintenia sa.
    3.Oboseala
    –Lumea este condusa sa oameni obositi, dar noi nu cadem de oboseala (2 Cor 4:16)
    Nimic bun nu poate fi facut fara a consuma puterea si energia ; si Isus a obosit
    (Ioan 4:6); si Isus a simtit ca o putere s-a scurs din El (Marcu 5:30)
    4. Critica
    –Nimic altceva nu exista care sa inabuse mai tare eficienta si
    capacitatea unui conducator, decat critica distructiva.
    Critica poate fi transformata din blestem in avan
    taj, din obstacol in binecuvantare
    5. Respingerea
    –“El a venit la ai sai si ai sai nu l-au primit”
    Nu este om care sa fie pe deplin acceptat inainte de a fi respins;
    Adesea multimile recunosc un conducator, abia atunci cand acesta nu mai este si ei ii construiesc un monument din pietrele cu care au aruncat in el cand era in viata.

    Pericolele specifice conducerii
    1. Mandria
    - pacatul de a carei prezenta, victima este prea putin constienta, dar
    exista 3 teste :
    -Testul intaietatii
    -Testul sinceritatii
    -Testul criticii

    2. Egocentrismul
    3. Popularitatea
    4. Indispensabilitatea
    5. Gelozia
    6. Depresia

     

    Conducere si autoritate spirituala
    pastor Aurel Soltuzu


     


    Explicaţia cuvântului Ucenic în DEX:
    UCENÍC ~1) Persoană care învaţă o meserie sub conducerea unei alte persoane calificate. 2) Adept şi continuator al cuiva într-un anumit domeniu de activitate; discipol.


    Cuvântul folosit în Biblie pentru Ucenic este μαθητής- mathētēs (math-ay-ţes') cel care învaţă, şcolar, discipol

    Ucenicii sunt oameni care urmează modele, oameni care pot da mai departe ceea ce ştie maestrul/ învăţătorul/ mentorul. Răspândirea Evangheliei este ca o afacere de familie, când, dacă nu formezi pe cineva care să o preia, aceasta este sortită pieirii.

     

    Modelul de ucenicizator al lui Isus:

     

    Isus a făcut minuni şi a predicat multora dar a ales câţiva oameni în care să investească şi care să ducă mai departe misiunea Lui. Nu doar că i-a vizitat când şi când sau a avut discuţii cu ei, ci a călătorit, a locuit, a mâncat, a făcut toate lucrurile împreună cu ei.

    Le-a acordat prioritate acestora, chiar înaintea lucrării:

    Mat 11:1 După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni, şi să propovăduiască în cetăţile lor.

    La plecarea Lui spre cer le-a transmis ştafeta:

    Mat 28:19 -20 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v'am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin

    Aşadar Isus spune să facem nu convertiţi ci UCENICI şi că El însuşi va fi cu noi în acest proces.

    Primii apostoli au înţeles bine acest îndemn. Ei predicau la mulţi dar făceau şi ucenici dintre ei:

    Fapte 14:21 -22 După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta, şi au făcut mulţi ucenici, s'au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor.

    Există multe alte modele biblice de relaţie mentor-ucenic. Iată doar câteva pe care le puteţi studia:

    Moise cu Iosua
    Ilie cu Elisei
    Pavel-Timotei etc


    Scopul Uceniciei – este să îi faci ca tine şi în mod implicit ca Isus

    Luc 6:40 Ucenicul nu este mai pe sus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvîrşit va fi ca învăţătorul lui.

     

    Idei greşite despre mentorare:


    • îţi faci ucenici doar dacă eşti tu ceva sfânt sau dacă ai multă experienţă
    • devii mentor doar dacă ai o pregătire sau un dar în acest domeniu
    • eşti mentor doar dacă eşti pus în această funcţie de o biserică sau organizaţie
    • mentorezi doar pe cei pe care i-ai întors tu la Domnul
    • mentorezi doar pe cei care mai întâi s-au botezat
    • ucenic poate fi doar cel care doreşte să se pregătească şi să meargă în lucrare
    • mentorii nu trebuie să greşească niciodată
    • ucenicilor trebuie doar să le dai învăţături din când în când
    • cei pe care îi converteşti şi botezi devin automat ucenici- Isus a predicat Evanghelia la mulţimi de oameni dar a luat după El doar 12 în care să investească mai mult


    În concluzie ucenicia altora nu este o meserie, un dar special sau ceva supraspiritual ci trebuie să fie un stil de viaţă ca şi evanghelizarea.

     

    Suntem UCENICI UCENICIZATORI:


    -pentru că suntem ucenici ai Lui în primul rând, trebuie să aflăm ce calităţi ni se cer de către Isus şi după ce calităţi să ne uităm la un ucenic al nostru mai apoi:
    Atitudine bună faţă de Isus- de ascultare şi de învăţare, dorinţa de a aplica învăţăturile, de a trăi conform acestora- Ioan 8:31-32 Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră în El: „Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevăr ucenicii Mei;”
    Atitudine bună faţă de cei din jur- Ioan 13:35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
    Atitudine bună faţă de lucrare- Ioan 15:8 Dacă aduceţi multă roadă, prin această Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.

     

    Mentorarea poate fi Formală sau Nonformală


    - poate lucrezi cu o biserică, un grup de tineri ori ai în subordine o echipa de lucrători. În acest caz una dintre atribuţiile tale poate fi aceea de a-i mentora pe cei cu care lucrezi. Cineva te poate numi mentor sau chiar tu poţi lua această iniţiativă şi să o comunici liderilor. Unii vă pot cere ooate chiar ei să le fiţi mentor. În acest caz, putem vorbi despre situaţii formale şi mai clare de mentorare. Puteţi avea întâlniri regulate, stabili obiective pe care să le urmăriţi cu ucenicii respectivi, stabili cum se va face darea de seamă etc.
    - mentorarea poate fi şi nonformală- de cele mai multe ori pe câmpul de misiune întâlneşti situaţii când trebuie să investeşti în ceilalţi (colegi, oameni cărora le-ai spus Evanghelia şi sunt la început, noi creştini, creştini cu potenţial pe care îi întâlneşti şi pe care doreşti să îi iniţiezi în lucrare, creştini a căror viaţă cu Domnul lasă de dorit sau care trec printr-o situaţie grea, misionari străini care vin acolo să slujească şi sunt la început etc). Cu mulţi dintre aceştia nu vei avea poate un cadru clar de mentorare cu întâlniri clasice, discuţii unu la unu, obiective stabilite, etc. Dar nimic nu te poate împiedica să investeşti în ei într-un mod nonformal- să le devii prieten, să ţi-i faci colegi de cameră/ birou, să îi inviţi la tine la un ceai/ cafea, să îi iei cu tine în lucrare că să înveţe observând, să găseşti moduri de a-i învăţa, de a-i sfătui şi încuraja, de a-i atenţiona dacă viaţă lor nu este cum trebuie. Învaţă să fii creativ şi spontan.

    În ambele cazuri, actul mentorarii este unul intenţionat şi nu la întâmplare aşa că propune-ţi să uceniceşti oriunde te afli.

     

    Mentorarea presupune o relaţie

    Uneori putem fi numiţi să mentoram pe cineva pentru o perioadă, sau luăm noi iniţiativa asta, dar în lipsa unei relaţii, sfaturile şi muncă noastră nu vor avea mare impact în ucenic.
    Ucenicia nu este o lucrare că oricare alta, pe care o poţi face doar de la 8.00 la 16.00 sau numai în modul în care îţi place cel mai mult.
    Isus vorbeşte despre ucenici că despre cineva foarte apropiat, parte din familia să- mama, fraţi şi surori

    Mat 12:49-50 Apoi Şi-a întins mînă spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

    Când cineva face parte din familia ta, nu te ocupi sau relaţionezi cu ei după un program ci de câte ori e nevoie, ei sunt prioritatea ta. Nu foloseşti doar o singură metodă ci cauţi cât mai multe pentru nevoile lor.
    Dumnezeu ne numeşte copii ai Lui, are loc o adevărată înfiere

    Ioan 1:12-13 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

    Ucenicii sunt numiţi prieteni, persoane cărora poţi să le încredinţezi lucruri importante

    Ioan_15:15 Nu va mai numesc robi, pentrucă robul nu ştie ce face stăpînul sau; ci v'am numit prieteni, pentrucă v'am făcut cunoscut tot ce am auzit dela Tatăl Meu.

    Şi Pavel îi numeşte de multe ori pe cei în care investeşte copii ai lui:

    1Cor 4:14-15 Nu va scriu aceste lucruri, că să va fac ruşine; ci că să va sfătuiesc că pe nişte copii prea iubiţi ai mei. Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuși n'aveţi mai mulţi părinţi; pentrucă eu v'am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.
    1Cor 4:17 Pentru această v'am trimes pe Timotei, care este copilul meu prea iubit şi credincios în Domnul.

    Pune-l pe Isus în centrul relaţiei - Relaţia mentor- ucenici nu trebuie să fie o relaţie de subordonare ci de cerc, tu şi ucenicii la picioarele lui Isus, în jurul Lui şi a voii, a cuvintelor Lui. Caută mereu împreună cu ucenicul voia lui Isus, cere ajutorul Domnului pentru a găsi cele mai bune metode şi momente pentru a ucenici. Încredinţează-l constant pe ucenic în rugăciune în mâinile Lui. Această atitudine te va feri să îţi asumi mai multe responsabilităţi decât trebuie sau să devii un manipulator. Nu este treaba ta să controlezi întru totul viaţă ucenicului, nu eşti responsabil de alegerile lui, nici măcar de scoaterea lui din situaţii de păcat. Tu trebuie să îl înveţi, să dai sfaturi, să atenţionezi, să îi fii un exemplu, dar de rezultatele în viaţa celui în care investeşti lasă-l pe Domnul să se ocupe.

     

    Ce trebuie să facă un mentor?


    I. ÎNVAŢĂ!


    →  învaţă-i pe ucenici despre Dumnezeu, ajută-i să înţeleagă Biblia
    Isus vorbea multora dar ucenicilor le explică pildele, le spunea ce se întâmplă, le răspundea la întrebări cu răbdare chiar dacă erau uneori prosteşti. Cunoaşte-ţi ucenicul, vezi cât înţelege el la Biserică/ la studiu biblic, care este relaţia lui cu Domnul, cât timp alocă disciplinelor spirituale, ce întrebări are cu privire la Biblie, dacă are lucruri din trecut sau influiențe culturale care îl împiedică să crească. Poţi folosi experienţe şi mărturii proprii. Îi poţi recomanda anumite studii biblice sau cărţi să citească. Puteţi chiar studia ceva împreună. Unii poate nu vor ajunge niciodată lucrători, dar este important ca relaţia lor cu Domnul să fie una reală şi să ajungă să folosească Biblia ca şi călăuză în viaţă lor.

     

    →  învaţă-i cum să trăiască după valorile creştine- mulţi dintre cei pe care îi veţi ucenici sunt poate abia întorşi la Domnul sau trăiesc în medii în care sunt foarte puţini creştini de la care pot învăţa cum să aplice principiile biblice în viaţa lor de zi cu zi. Explică-le în situaţii specifice de viaţă cum să facă asta: cum să-şi crească copiii creştineşte, cum să se relaţioneze la soţ/ soţie, la fraţii în credinţă, la cei necredincioşi, la colegi de la lucru, cum să înţeleagă că nu tot ce e ok cultural este şi biblic etc.

    Fapte 20:1-2 Cînd a încetat zarvă, Pavel a chemat pe ucenici, şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei, şi a plecat în Macedonia. A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi.

    →  învaţă-i prin exemplu personal- trăieşte cu ei, mergi cu ei, locuieşte în mijlocul lor, fă lucruri împreună cu ei prin care să te observe în mai multe ipostaze- în lucrare, în familie, în timpul liber, în relaţiile cu alţii etc. Nimic nu are mai mare impact decât acest tip de “învăţătură” vie.

    1Cor 11:1 Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos.

    Slujeşte-le şi vor învaţă să slujească:

    Luca 22:26 Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie că cel mai mic; şi celce cirmuiește, ca celce slujeşte.
    Atenţie, dacă predici ceva ce tu nu practici, acest lucru va fi imediat observat şi criticat de ucenic.

    →  Învaţă de la ei- fii deschis să înveţi şi tu de la ucenici – vei descoperi că au multe domenii în care sunt poate mai sus decât tine, că au experienţe trăite din care ai şi tu ce lua, sau au daruri pe care tu nu le ai şi astfel va puteţi binecuvânta unul pe celălalt.

     

    II.FORMEAZĂ!


    →  pregăteşte-i ca lucrători, învaţă-i cum să ducă Evanghelia
    Isus îşi învaţă ucenicii cum să facă lucrare în Matei 10 cu multe amănunte practice- unde să meargă, ce să predice, cum să procedeze, cum să relaţioneze cu oamenii, ce metode să folosească, cum să facă în caz de opoziţie, ce atitudine să aibă, până şi ce să-şi pună în bagaje şi cum să se susţină material în lucrare. Când îţi pregăteşti ucenicul de lucrare, nu te gândi să-l înveţi doar cum să îşi facă o schiţă de predică, cum să ţină o lecţie de copii sau ce să spună într-o evanghelizare, ci gândeşte-te şi la alte lucruri utile în lucrare pe care el nu a avut ocazia să le afle. De exemplu o echipă de tineri din Europa a venit entuziastă să ducă Evanghelia într-un sat din India prin prezentarea filmului Isus. Ei nu au luat în calcul că acolo s-ar putea să nu aibă electricitate şi nici că evanghelizarea stradală în acel stat era scoasă înafara legii aşa că nu au putut face nimic. Un mentor bun şi familiarizat cu misiunea în acele locaţii i-ar fi putut pregăti de lucrare mai bine. La fel, un lider indian a fost lăsat să pregătească o misiune a unei echipe dar mentorul lui nu s-a gândit că acesta nu are abilităţi practice pentru cumpărarea biletelor de avion, întocmirea unui buget etc.
    Şi apostolul Pavel dă multe sfaturi pentru lucrare ucenicilor săi.

    →  ajută-i să practice- dă-le oportunităţi de a face diverse lucrări, de a-şi dezvoltă abilităţile, de a-şi folosi darurile. Ucenicii l-au văzut de multe ori pe Isus făcând minuni, predicând, dar a venit şi timpul când ei sunt trimişi să facă asta fără El. Poţi da oportunitatea ca ucenicii tăi să practice şi de faţă cu tine ca să câştige experienţă şi să îi poţi corecta în punctele slabe, dar scopul este ca în final să se descurce singuri. Probabil multe dintre lucrări le poţi face tu mai bine, şi fără prea multe dureri de cap, dar nu uita că aşa ei nu vor învăţa niciodată. Am văzut multe lucrări bune luând sfârşit atunci când liderii din alte ţări au plecat, deoarece slujitorii localnici nu au fost învăţaţi cum să le administreze ci au fost doar un gen de angajaţi sau slujitori care s-au ocupat doar de părţi mărunte din lucrare.

    →  împuterniceşte-i, trimite-i

    Luca_9:1 -2 Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpînire peste toţi dracii, şi să vindece boalele. Apoi i-a trimes să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

    Mulţi oameni nu ajung niciodată lucrători pentru că nimeni nu a fost acolo să-i încurajeze, să creadă în ei, să-i trimită. Bisericile şi agenţiile de misiune selectează, se roagă, trimit oamenii, ucenicii pun mâinile pe capul celor împuterniciţi cu o lucrare specială şi apoi îl eliberează să o facă. Nu contează forma în care faceţi asta, este important ca să existe cineva care să le transmită noilor lucrători: credem în tine, mergi cu Domnul, poţi să schimbi lumea! La cuvântarea lui Petru s-au întors la Domnul mii dar ar fi rămas tot la plasele lui cu pește dacă nu era Isus să îl cheme şi să îl trimită.

    →  Încurajează-i, sprijină-i

    Fapte 14:21-22 După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea această, şi au făcut mulţi ucenici, s'au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

    →  Nu dispreţuiţi începuturile slabe- daţi ucenicilor posibilitatea şi să greşească încercând. Mulţi au ajuns departe în lucrare tocmai pentru că au avut pe cineva să îi încurajeze la nevoie şi să le spună: nu te opri, dată viitoare va fi mai bine. La fel când cei pe care îi uceniceşti întâmpina opoziţie, poate sunt chiar alungaţi de familie, pierd multe datorită drumului pe care l-au ales, au nevoie să ştie că nu au rămas singuri în această luptă şi că au fraţi şi familie în Hristos pe care pot conta.

    →  Investeşte în visele lor firave de început, mergi cu ei o milă, două- Dincolo de sfaturi, exemplu personal şi învăţături, Domnul îţi va arată uneori că trebuie să investeşti ceva mai mult. Nu ştiu ce poate fi asta, poate îţi va cere să renunţi la ceva în favoarea ucenicului tău. Un lider al unei organizaţii de misiune tocmai ce primise un computer MAC nou pe care şi-l dorise mult timp. Dar în timp ce mulţumea Domnului pentru asta, a simţit în rugăciune că de fapt nu era el destinaţia ci că îl primise pentru un coleg mai nou pe care îl mentora. Acest coleg a fost uimit de acest dar neaşteptat şi a mărturisit că se îndoia că Domnul îi poate purta de grijă în misiune şi chiar se rugase ca Dumnezeu să-i arate asta curând dacă nu, va pleca să-şi caute o slujbă seculară. De multe ori am primit bani sau am fost provocată să renunţ la anumite lucruri pentru tinerii în care eu învesteam şi m-am bucurat mult să fiu folosită de Domnul în acest mod care le-a dat un nou avânt în lucrare.

     

    III. ŞLEFUIEŞTE!
    →  Ajută-l să crească-
    Ajută ucenicul tău să îşi fixeze scopuri pentru viaţă lui şi să gândească la căi practice cum să le atingă. Acestea pot viza planul spiritual (să citească mai mult Biblia, să se roage specific, să participe la un studiu biblic) şi nu numai: fizic (poate nu mănâncă sănătos, nu se odihneşte deajuns, nu îşi plăteşte o asigurare medicală), emoţional (poate observaţi la el lucruri care îl afectează emoţional şi pe care le poate evita), congnitiv (poate are nevoie să citească mai mult, să termine o şcoală, să înveţe o limbă străină), material (învaţă-l cum să-şi facă un buget, cum să obţină suport în lucrare, cum să facă economii), relaţional (dacă nu ştie să se relaţioneze la persoanele de sex opus, ori poate este o persoană prea închisă, izolată) etc.
    Întreabă-l din când în când despre stadiul acestor scopuri. Ajută-l să îşi vadă punctele slabe şi locurile în care are nevoie de schimbare.
    →  mustră, corectează
    Isus nu s-a sfiit să îi dezvaluie lui Petru de ce duh era animat atunci când îl lua gura pe dinainte.

    Marcu_8:33 Dar Isus S'a întors şi S'a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”

    Un lider de lucrare mi-a spus o dată că pe el nu-l interesează viaţă personală a lucrătorilor pe care îi coordona, că el nu este consilier de cupluri. Un pastor din subordinea lui trăia în curvie şi acest lucru îl putea afecta nu doar pe el şi familia lui, ci şi pe cei câţiva creştini abia întorşi la Domnul din bisericuţa lui. Şi cum nimeni nu intervenea, s-a ajuns la situaţii grave, când soţia pastorului a încercat să se sinucidă iar acesta a lăsat însărcinată o femeie din vecini.
    Nu îţi menaja ucenicul arătându-i doar ce are bun şi frumos ci vorbeşte cu putere în viaţă lui când vezi că face lucruri nedemne de un creştin sau lucruri care îl pot duce spre păcat.
    →  călăuzeşte-i când o iau pe un drum greşit

    Mat 8:21-22 Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întîi să îngrop pe tatăl meu.” „Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.”

    În viaţă oricui şi personală şi de lucrare sunt suişuri şi coborâşuri. Când observi o deviere la ucenicul tău, nu considera că e ceva personal care nu e treaba ta. Mai ales dacă îl vezi cum se îndepărtează de ceea ce Domnul are pregătit pentru viaţa lui, fii călăuză lui. (“Eşti responsabil de ceea ce ai îmblânzit” i-a spus vulpea băieţelului din cartea Micul Prinţ de A. de S Exupery. ) Domnul ţi-a încredinţat acea persoană pentru un timp şi, aşa cum nu poţi rămâne pasiv când vezi că fiul sau fiica ta o iau pe un drum greşit, ai curajul să intervii.
    →  Pe cât posibil, fereşte-i de influiențele rele

    Fapte 19:9 Dar, fiindcă unii rămîneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoală unuia numit Tiran.

    Desigur că tu nu poţi să îi fereşti de toate influienţele nefaste dar îi poţi atenţiona. Ideal este să înveţe ei să stea departe de ce îi poate afecta. Dar ca prevenţie, dacă ai de exemplu un misionar care a avut probleme cu alcoolul în trecut, nu-l lua în lucrare printre alcoolici. Dacă a avut probleme în a se relaţiona la persoane de sex opus, nu îl pune să facă echipă cu fete sau femei.
    →  Arată vulnerabilite şi deschidere-
    O mentoră cu un mare impact în viaţă mea a fost o fată care a venit în mijlocul nostru, ucenicele ei de atunci, şi ne-a mărturisit despre un domeniu din viaţa ei în care avea încă probleme. Ne-a cerut sprijinul şi rugăciunea. Am înţeles atunci că un mentor nu este perfect dar şi că umilinţă şi deschiderea de care a dat dovadă nu ne-a făcut pe noi ucenicii să o privim judecând-o, ci dimpotrivă asta a făcut să ne crească respectul pentru ea şi să fim şi noi deschise când aveam probleme. Închipuiţi-vă dacă aflam noi, ucenicele, pe alte căi sau aflam întâmplător despre problema ei. Ce părere am fi avut despre ea?
    Învăţaţi-vă ucenicii că nimeni nu este perfect şi fiţi un exemplu în a vă recunoaşte în faţa lor punctele slabe sau greşelile.

     

    IV. Fii gata în toate cele de mai sus să JERTFEȘTI:


    →  jerfeşte timpul tău- petrece timp cu ei, fii gata să îi întâlneşti separat unu la unu dar şi înafara întâlnirilor programate, după nevoile lor. Ucenicul unui prieten l-a sunat dumineața la ora 4.00 şi l-a chemat undeva într-un parc. I-a mărturisit că dacă nu ar fi venit, s-ar fi sinucis acolo (era în depresie din cauza morţii fiicei într-un accident). Fă-ţi timp să te rogi pentru ei şi cu ei în mod constant.
    →  Renunţă la spaţiul tău privat- invită-i la masă, la tine acasă, faceţi lucruri împreună. Ei nu te pot observa în diverse ipostaze dacă relaţia ta cu ei este doar o scurtă discuţie într-un birou. Isus a locuit cu ucenicii 3 ani. Cunosc o familie de mentori minunaţi, misionari în India, care iau mereu în camera lor liberă din apartament tineri abia întorşi la Domnul pentru a-i avea aproape şi a investi în ei o vreme.
    →  fii gata să te calci pe tine în mod constant- ai nevoie de răbdare şi de îndelungă răbdare. Iartă, fii îngăduitor, dă şanse. Unii ucenici vin cu bagajele lor de cele mai diverse naturi- dependenţe, probleme de caracter, probleme cu imaginea lor, influiențe culturale, carenţe spirituale din trecut etc. Faptul că nu eşti psiholog sau consilier nu te scuteşte de responsabilitatea de a vorbi în viaţa lor, de a le arăta calea biblică, de a încerca să îi corectezi. Şi trebuie să faci asta cu multă dragoste, necondiţionată de rezultate, aşa cum numai de sus putem primi. Iar când nu mai vezi nici o speranţă, du-l în rugă în faţă Domnului şi El va şti ce e de făcut. Mulţi suntem astăzi unde suntem pentru că cineva nu a renunţat uşor la noi şi ne-a purtat răbdător în rugăciune sau a investit în noi fără să renunţe.

    Fil 1:8 Căci martor îmi este Dumnezeu că va iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă în Isus Hristos.


    ALTE LUCRURI UTILE DE APLICAT


    Fă ucenici de acelaşi sex
    Oricât de tare te-ai crede şi de vechi în credinţă, a intra într-o relaţie de mentorat cu o persoană de sex opus, poate deveni în timp o capcană pentru tine sau pentru ea. Banii, puterea şi sexul sunt cotate că fiind cele mai mari pericole ale unui lider şi asta se aplică şi la lucrătorii creştini. Evanghelişti şi lideri mari de lucrări şi de biserici au căzut la acest test. Satana le foloseşte cel mai mult şi de aceea mă înfioară să aud argumente ca: “Îmi este că o soră”. Sau de la o ea: “Îmi este că un tată spiritual.” Relaţia de mentorat nu anulează faptul că suntem creaţi diferiţi şi cu anumite nevoi fiziologice iar apropierea şi vulnerabilitatea din timpul discuţiilor şi întâlnirilor pot deschide uşor uşi nedorite spre păcat. Îţi cere cineva de sex opus să îi fii mentor? Trimite-o la soţia ta sau la o colegă de acelaşi sex.

     

    Cu siguranţă vei fi neînţeles/înţeles greşit, dezamăgit, poate chiar trădat ori abandonat de ucenici

    Mat_26:56b Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
    Ioan 6:70 -71 Isus le-a răspuns: „Nu v'am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totus unul din voi este un drac.” Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-l vîndă: el, unul din cei doisprezece.
    Ioan_13:22 Ucenicii se uitau unii la alţii, şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.

    Astfel de lucruri se întâmplă ori de câte ori lucrăm cu oamenii. Nu o lua personal, nu alege să întrerupi relaţia de mentorat când intervin conflicte sau probleme. Poţi lua o pauză să te rogi, să cauţi călăuzire de sus, dar aşteaptă să treacă “furtuna” apoi căutaţi împreună rezolvarea.
    De cele mai mule ori e nevoie ca cel mai matur să ierte şi chiar să aibă umilinţă de a cere iertare pentru neînţelegerea creată, pentru că să se poată merge mai departe.


    Vor fi şi cazuri când nu vei vedea rezultate- dacă ne uităm la începutul articolului, un ucenic presupune în primul rând să fie disponibil să înveţe de la Isus şi de la tine şi să aplice principiile biblice în viaţa lui. Alături de asta să fie gata să aibe o relaţie bună cu alţii şi să fie interesat să aducă roadă prin viaţă lui. Când una dintre aceste lucruri lipseşte sau este deficitară, eforturile noastre vor avea poate puţin succes. Nu-l poţi face să vrea să înveţe, să vrea să iubească, să vrea să aibă impact, asta este o alegere pe care trebuie să o facă el personal cu Domnul.
    Unii ucenici vor fi poate deschişi să îi învăţăm doar în anumite domenii. Sau ne vor accepta în viaţă lor din alte motivaţii: nu au cu cine vorbi ori nu au prieteni, au nevoie de cineva să îi susţină în lucrare, vor să înveţe engleză de la tine, poate e fain să arate că au un prieten străin, poate sunt atraşi fizic de tine etc. Sau vor fi conştienţi că au nevoie de schimbare şi creştere în anumite lucruri dar nu au încă dorinţa şi voinţa să o facă. De aceea când vezi că nu obţii rezultate cu un ucenic, întreabă-l pe Domnul care este cauza şi ce trebuie să faci. Uneori vei fi călăuzit să continui şi în aceste condiţii, pentru că, deşi pe moment nu se întâmplă nimic, mai târziu învăţăturile şi investiţia ta îi vor folosi.

     

    Nu-l înlocui pe Hristos, nu manipula- am spus mai sus că ucenicii sunt ai Lui Isus şi doar încredinţaţi nouă pentru o vreme. Mentorii cu un caracter mai puternic şi cu ceva cunoştinţe de psihologie, pot să-i facă uşor pe ucenicii vulnerabili să gândească ca ei, să facă tot ce le sugerează şi deseori aceştia nu au nici o idee cât sunt de manipulaţi. Verifică-te mereu dacă foloseşti abuziv înfluiența: Ucenicii vin la tine cu diverse soluţii dar o aleg pe a ta? Arată semne că sunt dependenţi de tine într-un mod nesănătos (te caută, te sună, vor mereu să te întâlnească, îşi iau identitatea din ceea ce spui despre ei, nu iau nici o iniţiativă fără să te întrebe)? Îi auzi vorbind cu cuvintele tale? Simţi că te-ar ascultă orbeşte indiferent ce le-ai cere? Au probleme în a lăsa pe alţii să le dea sfaturi sau să îi călăuzească? Se simt pierduţi şi nesiguri când nu eşti prin preajmă? Te simţi foarte ofensat când ei iau în considerare altă părere sau când iau singuri decizii?

     

    Dana V.


    Lucrez frecvent în astfel de echipe și am să vă descriu puțin cum se desfășura o întâlnire a noastră:

    {AF} Aveam întâlnire de echipă săptămânal la 9.00. Eu și colega mea de apartament americancă ajungeam mai înainte de ora începerii, făceam puțin curat, aranjam scaunele pentru întâlnire, aeriseam camerele. Pe la 9.10-9.15 începeau să apară colegii coreeni. Începeam întâlnirea. La și 25 veneau pe rând indienii  tot așa până pe la final tot intrau. La 11.00 când ne pregăteam să plecăm, sosea și colegul din America Latină. Frumos era că niciunul nu avea nici o problemă că a ajuns târziu și nu cerea niciodată scuze. Și mai mereu era cel puțin unul pierdut în trafic sau în spațiu care nu mai apărea deloc. 
    Vorbeam toți engleză între noi dar numai unul ca limbă maternă. Mă chinuiam să înțeleg pe rând accentele lor. Un coleg coreean nu înțelegea tot și cerea din când în când lămuriri în coreeană. Din fericire aveam alți colegi de aceeași cultură cu el să i le dea, din păcate acestea se puteau transforma oricând în discuții lungi și chiar certuri. Colegii indieni profitau de „pauza de divertisment” și începeau și ei să discute în hindi, una dintre multele lor limbi locale, despre ce, numai ei știau. Pierdută în acel mic Turn Babel, încercam să verific dacă am înțeles ce am de făcut în săptămâna aceea. Dar liderul, asiatic și el, avea brusc ceva de rezolvat împreună cu un alt  membru al echipei (desigur bărbat) și nelămuririle unei persoane mai tinere și se sex feminin pe deasupra nu mai erau o prioritate... {/AF}

     

    Dacă o întâlnire simplă poate arăta așa într-o echipă transculturală, imaginați-vă cum este când trebuie să faci un proiect împreună, când trebuie să duci ceva la bun sfârșit. 

    Posibile probleme în echipele transculturale:

    • limba, comunicarea- folosirea altei limbi decât cea maternă poate fi greoaie, poate crea confuzii și chiar provoca conflicte datorate unei înțelegeri greșite. Când am particapat prima dată la o misiune transculturală am lucrat 4 luni cu niște americani în India. Erau cam 10 din 7 state diferite ale SUA, fiecare cu accentele lor, și eu cunoșteam pe atunci foarte puțină engleză. Foarte curând am început să întârzii la întâlniri sau să ajung în alt loc ori deloc pentru că eu de fapt nu înțelegeam prea bine când ne explicau programul. Această problemă a fost rezolvată foarte matur de lideră care a început să scrie programul amănunțit pentru mine și să verifice după întâlniri cu ce am rămas eu. Dar faptul că nu puteam comunica bine, nu puteam spune ce simt, nu puteam participa la discuții cu feedback-ul meu, m-a făcut să mă simt printre ei singură, ciudată și neînțeleasă. Mai târziu, într-o altă echipă, de data asta de localnici indieni, comunicarea ne era redusă din cauză că engleza lor era foarte la început. Ne înțelegeam cumva în lucrare dar a început să-mi lipsească cineva cu care să pot vorbi deschis, să spun ce simt, să explic nevoile de rugăciune sau problemele mele. 
    • limbaj nonverbal diferit- de exemplu indienii când spun DA dau din cap ca la noi când se spune NU. Și când ei folosesc engleza, limbajul nonverbal e același ca la limbile locale așa că pentru cei dinafara Indiei e foarte confuz. Am întâlnit și alte gesturi  care la noi nu au o semnificație anume dar în alte culturi sunt considerate insultă, avansuri sexuale etc. Cunoașterea limbajului nonverbal este important în toate relațiile dintr-o cultură diferită ca să înțelegi corect anumite discuții/situații dar și să eviți conflinctele datorită încălcării unor norme locale. O româncă a stat într-o zi cu fetița unei colege din India. Era agitată, nemulțumită și îi tot arăta degețelul arătător puțin îndoit. Românca noastră nu știa semnificația acestui semn și a înțeles abia prea târziu că micuța se cerea de fapt la toaletă, așa arată aici copiii la școală. 
    • percepție diferită a timpului- am dat mai sus un exemplu de diferențe în sosirea la întâlnire. A pune împreună în echipă pe cineva vestic pentru care time is money cu o cultură relaxată în care percepția locală e că timpul e ceva nesfârșit, ciclic (indienii cred în mai multe vieți, în reîncarnare) e o adevărată provocare. Eram intrigată la sosirea mea aici să văd creștini mințind, după părerea mea: spuneau că sunt pe drum deși ei nici nu plecaseră de acasă. Apoi să îi văd că nu vin niciodată la ora stabilită. Liderul nostru creștin local ne-a lămurit unele lucruri cu care nu pot fi total de acord dar trebuie să le accept cum sunt: pentru indieni o călătorie începe încă de acasă, când poate doar și-a pus în gând să meargă așa că ei nu mint spunând că sunt pe drum; apoi pentru ei nu este importantă întâlnirea la care merg ci întreg drumul, cu cine merg, cu cine se întâlnesc, conversațiile până la destinație etc de aceea a se grăbi nu are nici un sens. 
    • Un om de afaceri străin a rămas repede fără lucrători deși oferea salarii bune. Mulți au motivat că nu le plăceau întâlnirile lui. Foarte curios a întrebat ce era rău la organizarea lor pentru că încerca mereu să le facă foarte scurte și oamenii să se poată întoarce la lucru. Foștii lucrători au motivat că erau prea scurte, erau mereu certați pentru întârzieri, nu se oferea ceai și biscuiți și când se simțeau mai bine împreună erau trimiși repede la lucru... 
    • Mai sunt și situații locale care pot produce întârzieri și care trebuiesc înțelese ca atare: două dintre colegele mele localnice locuiesc într-un cartier mărginaș, foarte sărac. Ele au apă doar 2 ore pe zi, de multe ori se oprește acolo curentul electric și transportul în acea zonă este foarte dificil. Cum o femeie indiancă din clasa lor trebuie să spele la mână, să gătească de 3 ori pe zi, să facă piața în fiecare zi (nu au frigider și chiar dacă au nu e curent, s-ar strica mâncarea), să-și pregătească copiii de școală etc, desigur că aveau zile când întârziau. 
    • roluri diferite în funcție de sex- ca și la români, în anumite culturi e bine fixat cam care este rolul unei femei și care al unui bărbat, ce slujbe pot fiecare să primească într-un grup. În unele culturi femeia nu va putea avea funcții de conducere peste bărbați, nu va putea predica, nu va putea acorda asistență medicală unei persoane de sex opus. În Orientul Mijlociu sau zonele mai conservatoare nu vei putea ca femeie să ieși neînsoțită pe stradă, iar  pentru majoritatea lucrurilor (cumpărături, afaceri) va trebui să folosești ca intermediar un bărbat. 
    • Într-o echipă multiculturală vor exista și concepții de acest tip, depinde de locul de origine al membrilor. Unele femei nu vor fi implicate deloc în lucrare, liderii bărbați vor evita să discute direct cu membrii de sex opus sau pur și simplu sarcinile pentru membrele femei vor fi aproape invariabil la gătit, curățenie, lucrări de copii. 
    • mai pot exista și diferențe legate de sex și starea civilă: unei fete din echipă i s-a interzis să mai lucreze la școala duminicală după ce s-a căsătorit, motivând că în acea biserică doar fetele necăsătorite pot avea slujba asta. O misionară care lucra cu musulmani avea acces foarte ușor în familiile lor și chiar era invitată, protejată de ei și folosea asta ca să construiască relații și să le spună despre Domnul. După căsătorie i s-au închis multe uși, musulmanii se temeau ca ea să nu vină și cu soțul, lucru nepermis pentru că ei erau la lucru si soțiile erau singure acasă. La fel în anumite culturi nu se va permite ca băieți necăsătoriți să facă echipă cu fete necăsătorite, nici chiar să călătorească împreună ori să stea nesupravegheați în aceeași cameră și trebuie să respectați aceste reguli culturale.
    • tratament diferit în funcție de vârstă -într-una din călătoriile mele misionare, am întâlnit o echipă de coreeni cu care am stat câteva zile la același loc de cazare. Au venit și s-au prezentat pe rând spunându-și și vârsta. Le-am spus numele meu și nu înțelegeam de ce să le spun și câți ani am. Au spus că e foarte important pentru ei pentru a ști cum să se adreseze și cum să mă trateze. Nu am înțeles mare lucru, m-am gândit că doar vor să fie politicoși. Mai târziu, observându-i, am văzut că persoana din grupul lor care era cea mai mare ca ani (deși numai cu 2-3 ani peste vârsta celor din grup) era tratată foarte diferit, era servită, i se păstra loc pe scaun, foloseau formule speciale de adresare etc. 
    • Unele diferențe culturale privind acest aspect pot crea probleme reale: am fost în misiune cu un grup de tineri din națiuni africane. Un lider al unei biserici locale a tradus și a petrecut mult timp cu noi. Într-o zi a împrumutat de la noi niște cărți și nu le-a mai returnat deși se apropia data plecării. Am discutat între noi să le cerem pentru că nu erau toate proprietatea noastă ci și împrumutate dar africanii nu au fost de acord, au motivat că e o persoană mai învârstă și nu putem s-o ofensăm. 
    • stil de viață comunitar/ individualist- la una dintre școlile din organizația noastră din Europa s-a înscris și o tânără din China. Cum aveau baie la fiecare cameră, cele 2 colege cu care stătea (europence) și-au pus acolo pe rafturi articolele de toaletă. Chinezoaica a intrat și ea să vadă baia și s-a întors radiind de bucurie: Fetelor avem șampon! Situația spune multe despre cultura din care vin cei de mai sus. 
    • Când eram copil, am crescut într-un sat din Moldova și aveam un stil de viață destul de comunitar: mergeam la vecini neinvitată să mă joc cu copiii lor, dacă venea ora mesei îmi puneau și mie să mănânc, mergeam să împrumutăm sare, zahăr, ulei și ce mai aveam nevoie, eram lăsați în grija unei rude sau vecine când părinții plecau undeva etc. Astăzi lucrurile s-au mai schimbat și în România. Am stat 5 ani la bloc în oraș și nu am cunoscut nici unul dintre vecini în tot acest timp (înafară de cel de jos care venea furios când îl inundam). Ajunsă în India am fost șocată să văd oamenii locuind mai multe familii împreună, folosind fără probleme lucrurile altuia etc. O dată am uitat să încuiem ușa când am mers la apartamentul în care stăteam cu chirie și apartamentul ni s-a umplut imediat de indieni mici și mari, curioși care deschideau dulapurile, se serveau din frigider și sporovăiau în limba lor de parcă noi nici nu eram acolo. Într-o zi o femeie a sunat și  i-am arătat că lidera noastră pe care o căuta  dormea. Am crezut că va pleca dar, spre stupoarea noastră, s-a lungit lângă ea pe pat și a tras și ea un pui de somn acolo. 
    • Pentru că în biserica locală copiii, femeile și bărbații stau fiecare separat la slujbă, mi-a fost greu să înțeleg care sunt părinții copiilor de la Școala Duminicală cu care lucram. S-a organizat o tabără de familii și m-am gândit că acolo voi vedea însfârșit cine e copilul cui. Am mers dar am sfârșit prin a fi și mai confuză: copiii indieni erau supravegheați de toți, câte o femeie lua inițiativa să ia câțiva să îi spele pe mâini, alta să îi pună la masă, cei mici erau trecuți din brațe în brațe ca într-o mare familie așa că nu am avut succes să aflu care erau părinții reali. 
    • Conflictele în echipă legate de acest subiect, pot apărea mai ales când cineva dintr-o cultură mai comunitară va crede că e ok să folosească lucrurile celorlalți fără să le ceară sau să le înnapoieze. Vesticii vor simți nevoia de spațiu privat/ lucruri private și vor fi considerați de ceilalți neprietenoși, greu de lucrat cu ei. Cineva care nu împarte ceea ce mănâncă la birou, cineva care nu se bucură când are musafiri tam-nesam acasă sau la masă, va fi o ciudățenie pentru cei din culturile comunitare, se vor simți chiar jigniți. 
    • Tot legat de modul lor de viață, automat cei la care domină comunitatea vor fi mai orientați pe oameni și nu pe proiecte și va da bătăi de cap liderilor care vor dori să se încadreze într-o grilă de timp și vor dori rezultate imediate. 
    • percepții diferite asupra leadershipului- uneori percepția poate fi culturală dar poate să fie și legată de persoană, de modul cum s-au raportat la ei alți lideri, de cum au fost învățați să accepte lidershipul. Am avut o dată o acțiune cu voluntari din mai multe culturi și am condus un grup mic dintre ei. Am încercat să facem un plan, să ne organizăm. Am observat că majoritatea doar ascultau, nu participau cu nimic la discuție. Și când am avut impresia că totul era clar și trebuia să ne apucăm de lucru, m-am trezit că unii mă priveau așteptând iar restul echipei au început o discuție amuzantă nu știu despre ce și nici nu s-au ridicat de pe scaune. Un lider local m-a abordat deoparte: Nu așa se face, stai că te învăț eu cum. Oamenii ăștia nu vor mișca nimic dacă nu îi ei tare, trebuie să ridici vocea la ei și să le spui la fiecare în parte ce sarcini au. Cred că a fost ce-l mai greu test de conducere al meu. Pur și simplu ei preferau un stil dictatorial, pe cineva care să fie ca un zbir printre ei. 
    • La polul opus, am fost colegă cu niște persoane dintr-o fostă țară comunistă. Repulsia lor pentru un dictator s-a transformat probabil în respingere a tuturor care au un rol de lider. Aceste persoane găseau foarte greu să se integreze într-o biserică, erau foarte critici la adresa păstorilor din oraș, dar nu-și găseau locul nici în echipe de lucrare. Ca si coordonatoare a lor într-o scurtă misiune, mi-a fost foarte greu. Lucrau excelent individual, când erau lăsați să se organizeze singuri, să facă ce vor, când vor, dar și o simplă sugestie sau cerință din partea mea stârnea proteste și genera conflict. Mi s-a mai întâmplat să nu fiu respectată ca lideră și pentru că eram femeie și oamenii se așteptau ca o misiune să aibă aceeși mod de organizare și conducere ca în bisericile lor mai tradiționale. 
    • așteptări nefondate de la vestici/ străini- multe lucrări creștine din țările din lumea a 3a au fost inițiate și conduse de vestici, oameni din culturi mai bogate care au avut resurse și poate mai multă pregătire. Unii au fost destul de înțelepți să creeze echipe echilibrate și să investească în localnici care să preia sau să continuie acele lucrări. Mulți însă au folosit localnicii doar ca pe niște angajați, conduceau ei totul și le acordau un salariu sau un suport lunar în schimbul serviciilor lor. De aceea nu e de mirare că în multe locații a fi străin și a încerca să te integrezi într-o echipă în care predomină cei din națiunea respectivă, a devenit egal cu a aduce un bancomat cu tine sau a prelua controlul lucrării. Aproape imediat vei primi cereri de fonduri, ți se vor prezenta nevoi diverse de lucrare sau personale. La polul opus, liderii locali  pot vedea în tine o amenințare că ai putea să  le iei puterea, să ademenești oamenii cu bani sau resurse pentru interesul tău. 
    • O imagine greșită asupra străinilor este creată și de turiștii cu bani care vin și stau în hoteluri scumpe și cheltuiesc mult, sau de filmele preponderent americane prezentate la cinema în lumea a 3a care de asemenea arată o față mai puțin creștină a altor națiuni mai bogate. 
    • tendința de a se grupa pe națiuni/ culturi – când în echipa transculturală există mai multe persoane din aceeași țară, tendința va fi ca ei să se grupeze, să lucreze mai mult împreună, să petreacă timp împreună și atunci ceilalți se pot simți excluși. Mai les dacă majoritatea sunt localnici și unul sau foarte puțini sunt străini, necesită un efort foarte mare din partea tuturor de a-i integra, de a-i face să se simtă bine-veniți. 
    • atitudine de "coloniști"- de multe ori a trăi ca vestic sau ca persoană dintr-o țară mai dezvoltată într-o țară săracă este o adevărată provocare. Cu toată renunțarea ta, ai nevoie de un loc curat și liniștit în care să te odihnești, să te încarci, să îți știi familia în siguranță. Pentru localnici ideea de locuință și de condiții necesare vieții poate fi cu totul diferită. Când căutam un apartament să stau cu chirie, un coleg indian mi-a spus că pot să locuiesc cu familia lui. Avea soție și 2 copii și stăteau într-o cămăruță. Înafară de bucătărie mai aveau un fel de terasă de 4-5 metri pătrați despărțită de strada gălăgioasă și prăfuită doar cu niște gratii de fier forjat și cu niște draperii de cârpă. Prin acea terasă se ieșea și din casă în stradă, era intrarea lor.  Gândacii și șobolanii circulau ca la ei acasă pe acolo. Aceea ar fi devenit imediat camera mea dacă eu nu aș fi spus nu ospitalității lor. 
    • Problema apare însă atunci când membrii echipei mai privilegiați ajung să depășească cu mult noțiunea de condiții decente și ajung să se comporte ca adevărați coloniști: cheltuie mii de dolari pe case de lux, circulă doar cu mașina indiferent cât de mici sunt distanțele, manâncă doar la restaurante sau cumpără produse din malluri scumpe, au slugi pentru toate treburile și chiar tratează și colegii localnici ca pe servitorii lor.  Distanța dintre ei și coechipierii locali devine așa de mare încât greu mai găsesc puncte comune și posibilitatea de a fi una în Hristos. Mă aflam câteva zile în vizită la o familie de misionari dintr-o țară vestică. Aveau o casă foarte modernă care, să spun drept, și pe mine m-a șocat. M-au lăsat o zi singură și în acest timp li s-a ars o priză de la bucătărie și scotea fum. Pentru că nu știam ce să fac, am mers în vecini și am chemat unul dintre misionarii locali care lucra cu această familie de 3 ani în echipa de plantare de biserici. El a intrat sfios, a rezolvat cumva problema și apoi am văzut că se uită ciudat prin casă. L-am întrebat de ce și a spus că nu a mai fost niciodată acolo înăuntru. Am mers mai târziu și în cămăruța acestuia în care locuia cu cei 4 copii și soția. S-a simțit onorat, nici un străin din echipă nu-i mai călcase pragul. Dormeau pe jos și singura avere erau niște vase de gătit și un dulap de tablă. Cărau apă de la o pompă din capătul străzii și foloseau o toaletă publică. Dacă copiii misionarilor germani aveau o cameră de plină de jucării scumpe, jocuri, leagăne, biciclete etc, copiii celui localnic aveau niște bile din sticlă cu care jucau un joc pe pământ și 2-3 jucării jerpelite de pluș. Nu cred că rostul nostru aici este să rezolvăm situația materială a tuturor localnicilor cu care intrăm în contact dar diferențele atât de mari în stilul de viață și lipsa purtării de grijă pentru coechipieri nu fac decât să adâncească diferențele dintre noi, să ne împiedice să lucrăm împreună și să crească sentimente de invidie, de judecată care nu o să ne aducă nici un beneficiu în lucrare. 
    • sistem diferit de valori- Familia este o valoare în multe țări din lumea a 3a. Tot ce ține de familie este important și ei nu concep să nu fie acolo. Și uneori familie înseamnă ceva larg cu veri, unchi, nepoți îndepărtați etc. Pentru noi cei dinafara Indiei e foarte greu să înțelegem de ce colegii indieni pot dispărea o săptămână de la lucru când o mătușă  a lor este spitalizată și de ce nu poate altcineva mai apropiat să îi poarte de grijă. La fel de ce trebuie neaparat să străbată mii de km cu toată familia, uneori mai mult de o săptămână de mers cu trenul dus si intors pentru a participa la nunta unui văr? 
    • prejudecăți- Am participat la un curs într-o țară africană. Aveam colegi din multe națiuni dar și localnici. Am observat că localnicii, deși toți creștini, aveau o relație bună cu străinii dar nu și între ei. Am aflat cu stupoare motivul: aparțineau din grupuri etnice diferite și de fapt ostile în istoria lor și așa au crescut învățați să se dușmănească. În India o colegă misionară a părăsit echipa pentru că nu a putut accepta ca lideră o persoană dintr-o castă (grup social) mai joasă ca ea. 

       

    Soluții posibile:

    • ►studiază înainte de a merge în misiune despre caracteristicile culturale, de limbă, gesturi, roluri, valori ale celor cu care vei lucra
    • nu incerca să impui cultura ta sau modul tău de a face lucruri acolo, considerându-le singurele corecte sau eficiente
    • comunică mereu, întreabă ce nu înțelegi
    • spune-le personal deoparte ce te rănește sau intrigă în comportamentul lor- atenție nu fă afirmații când nu ești sigur că i-ai înțeles bine. Folosește mai bine fraze ca: Mi se pare că ai spus asta/ mi se pare că am văzut asta în comportamentul tău/ cred că nu am înțeles bine gestul tău...
    • învață limba locală, măcar câteva formule de adresare uzuale; chiar dacă nu o folosești în mod uzual în echipă, nu poți să ai decât avantaje. 
    • definește-ți de la început rolul, slujba pentru a evita confuziile și așteptările nerealiste
    • nu te grăbi să tragi concluzii când îți este ceva neclar/ nefamiliar
    • învață să accepți și ceea ce nu vei înțelege sau nu vei practica niciodată dar atenție când e vorba de lucruri nebiblice: un coleg african, căsătorit, mi se tot adresa cu dragă. I-am spus să nu-mi mai spună așa că acesta e un cuvânt pe care ar trebui să i-l zică doar soției. După o perioadă a mărturisit că el crede că e ok ca și creștinii să aibă mai multe soții (deși în țara lui doar căsătoria cu una e recunoscută și oficiată, restul sunt concubine). Desigur că l-am pus repede la punct să-și ia gândul că eu aș fi acceptat așa ceva.
    • organizați evenimente înafara orelor de lucru care să vă ajute să vă cunoașteți mai bine (luați masa împreună, ieșire la iarbă verde, sărbătoriți zile de naștere, retreat etc)
    • încurajează-i pe ceilalți să își prezinte cultura lor : am organizat masă împreună la care fiecare aducea mâncare specifică națiunii/ zonei lui. Făceam ceva jocuri distractive cu întrebări la care răspundeam toți: ex: Cum se spune la voi la mamă? Cum spuneți voi că face câinele? Puteți organiza întâlniri de rugăciune pentru țara/ zona din care fac parte cei din echipă și ei să prezinte date despre cultură, populație, religie etc. La închinarea comună învățați câte un cântec în limbile care sunt reprezentate în echipă, dați-le posibilitatea să se roage în limba lor chiar dacă aveți o limbă de comunicare comună în  echipă. 
    • Descoperiți ce avantaje și talente oferă un anumit tip de cultură și țineți cont de ele când împărțiți responsabilitățile: pe cei orientați pe oameni, pe comunitate îi puteți implica în evanghelizări, plantare de biserici, consiliere, proiecte de sprijin care implică interacțiunea cu oameni, relații publice etc; vesticii mai organizați și din culturi mai reci își pot aduce contribuția în crearea de strategii, programe, manuale, predare, ucenicie unu la unu, marketing, secretariat, contabilitate etc; unele culturi mai creative pot fi o resursă bună pentru a face design de materiale promoționale, promovare online, newslettere, pentru a organiza activități de artă pentru copii, materiale pentru cursuri etc; unele națiuni au un adevărat talent pentru învățarea de limbi străine și acesta poate fi un mare plus pentru echipă. 
    • Rotiți responsabilitățile în așa fel încât membrii echipei să aibă diverse roluri în care să poată interacționa cu cât mai mulți din grup dar și să învețe lucruri noi: conducere, organizare unui proiect, planificare, evaluare, slujire etc.
    • Trăiește simplu, invită-ți colegii la tine acasă la un ceai sau la masă, fă-ți timp să îi cunoști, să le auzi poveștile, bucuriile, nevoile. 
    • Evită să-ți creezi prejudecăți bazate doar pe cum este sau se comportă o persoană dintr-o anumită națiune din echipă, ca de exemplu: Românii sunt leneși./ Indienii nu sunt de încredere./ Africanii sunt nepunctuali etc. Nu ai întâlnit probabil destui oameni din acea națiune pentru a-ți face o idee corectă și întotdeauna vor exista și excepții de la regulă. 
    • Ai o atenție specială față de colegii care sunt minoritate în echipă (ca națiune, sex etc), încearcă să îi integrezi, să îi ajuți să nu se simtă exclus
    • Și nu în ultimul rând rugați-vă împreună, petrece timp cu cei care au diferite probleme și du-i în fața Domnului, vei descoperi ca rugăciunea și părtășia îți vor aduce frați, surori și prieteni deosebiți din orice colț al lumii ar fi

    Dana V.- misionară

    TPM Mediaș


     

    © 2015 Resurse pentru misiune