IN MISIUNE

    Avantajele vieții misionare prin credință


    Finanțele în sau pentru misiune este un subiect foarte larg. Cei care merg la început în misiune dar uneori și pe parcurs au întrebări de tipul:

    A fi misionar înseamnă să fiu mereu sărac și în nevoie? Poate Dumnezeu să-mi asigure toate nevoile financiare sau materiale? Este posibil ca și român să fac misiune și să fiu susținut financiar de biserica mea sau de români? Vor fi oameni care să mă sprijine? Voi avea cu ce hrăni copii, cu ce să îi dau la școală, cu ce să îmi finanțez toate nevoile personale pe câmpul de misiune? A trăi prin credință înseamnă să tot cer bani, să fiu un fel de cerșetor? Este mai bine să lucrez undeva și să fac lucrare doar în weekend ca să mă întrețin? A trăi prin credință inseamnă să spun altora despre nevoile mele sau doar lui Dumnezeu? Este un lucru bun sau rău să trăiesc din donații? Dacă Domnul m-a chemat de ce nu am bani deajuns? etc

    Aceste întrebări sunt perfect normale și iată câteva experiențe mai jos care sper să vă ajute să primiți un răspuns. 

     

    Avantajele vieții misionare prin credință?

    Am văzut și persoane care încearcă diferite metode de autofinanțare în misiune (muncesc și apoi misionează susținându-se cu acei bani, vând ceva, iau o slujbă part-time etc). Acestea pot merge o vreme dar nimic nu se aseamănă cu momentul în care te lași total în mâinile Domnului pentru finanțe încredințat că Cel care te-a chemat îți poate purta și de grijă. 

    ► Respectăm modelul preoției- în Vechiul Testament preoții și leviții trăiau din darurile poporului (zeciuieli) și nu practicând o altă muncă. Nu li se permitea să aibă nici proprietăți sau moșteniri. 

    Num 18:24  Leviţilor le dau de moştenire zeciuelile pe cari le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: „Să n'aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.” 


    În Noul Testament ideea că cei care slujesc la ducerea cuvântului trebuie să trăiască la fel, este reluată.

    Luk 10:7  vrednic este lucrătorul de plata sa.

    Gal 6:6  Cine primeşte învăţătura în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. 

    1Co 9:13-14  Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sînt hrăniţi din lucrurile dela Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte dela altar? Tot aşa, Domnul a rînduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie. 

     

    ► Aplicăm Modelul lui Isus - Însuși Isus ne oferă modelul. Și cred că modul în care Isus a făcut strângerea de fonduri este cheia. În Luca 8:1-3 se spune că El a avut o echipa care l-a sustinut. Nu a fost un fond. Nu a fost cineva dinafară care făcea asta pentru El. A fost ceva relațional între Isus și cei pe care El i-a slujit. 

     

     Este cum i-a trimis Isus pe apostoli
    -trimiterea celor 12:

    Luca 9:3-4  „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum,” le-a zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pîne, nici bani, nici două haine. În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo, pînă veţi pleca din locul acela. 

    -trimiterea celor 70:

    Luca 10:4-8  Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte, şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum. În orice casă veţi intra, să ziceţi întîi: „Pacea să fie peste casa aceasta!”  Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămînea peste el; altminteri ea se va întoarce la voi.  Să rămîneţi în casa aceea, şi să mîncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă. În oricare cetate veţi intra şi unde vă vor primi oamenii, să mîncaţi ce vi se va pune înainte; 

    Și modelul a mers:

    Luca 22:35  Apoi le-a mai zis: „Cînd v'am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? „De nimic”, I-au răspuns ei. 

    Mulți vor spune că aceste metode de merge și a trăi ca misionar sunt depășite astăzi. Personal nu pledez pentru metode extreme care să pună în mod iresponsabil sănătatea sau siguranța noastră în pericol. De exemplu ar fi absurd să ceri misionarilor să meargă doar cu cămila între continente când astăzi sunt metode mai rapide. Adevărurile însă din spatele modului cum i-a trimis Isus, îl văd a fi ca pe ceva absolut necesar în viața de misionar: mergeți și trăiți simplu, în comunitate cu localnicii, creați realații de interdependeță, de parteneriat în lucrare, încredeți-vă în Domnul pentru nevoi și nu în ceva ce aveți dinainte sau prin munca voastră fizică. 

    În India, când tocmai mă întorceam acasă după 6 luni petrecute acolo, păstorul local a venit și mi-a dat niște bani. A spus că să cumpăr ceva pentru ai mei. Când am vrut să-l refuz mi-a zis: De ce să nu dăruiesc, nu trăim la fel, prin credință? Am mulțumit atunci Domnului că nu fusesem percepută ca străinul bogat și îngânfat ci ca pe partenerul lor de lucrare care trăia la fel ca ei. 

     

    ► Și alți misionari au trăit la fel
    Dacă citiți biografii ale misionarilor, veți vedea că mulți au avut modurile lor de a experimenta purtarea de grijă a Domnului în finanțe. Misionari din toată lumea au continuat să se pună în slujba Lui și vremuri de război, foamete, crize politice sau financiare nu i-au oprit. Poate ați auzit cum o țărișoară din Asia, Myanmar trimite sute de misionari și creștinii locali îi sprijinină postind și aducând orezul economisit duminica la biserică. Acesta este vândut și astfel sunt sprijiniți frații care merg să ducă Evanghelia. Este o adevărată explozie acum de misionari din Africa, din America Latină care se duc peste tot în lume (trimiși de țări sărace) pe când numărul misionarilor din Europa sau America scade drastic. Aceasta dovedește drect că finanțele nu sunt un impediment sau un stimulent real al misionarismului. 

     

    ► îți modelează credința și dependența de El
    A trăi prin credință este a învăța în fiecare zi să fii dependent de Domnul, să duci în fața Lui cele mai mici sau mai mari nevoi, să te încrezi în puterea și modul Lui de a lucra și nu pe oameni sau instituții. 

     

    ► îți îmbunătățește relațiile cu oamenii, te face mai responsabil și să dai socoteală
    Când te finanțezi doar dintr-un salariu primit de la biserica ta sau de la o organizație, tendința este să comunici doar cu ei, să le fii doar lor responsabil. Când trebuie să scrii, să mergi să povestești mai multora despre asta, atunci lucrurile se schimbă. Strângerea de suport devine o strângere de prieteni, de oameni care să devină partenerii tăi prin ceea ce dăruiesc. Nu poți să trimiți doar rapoarte impersonale periodice, trebuie să îți faci timp să comunici cu ei, să îi vizitezi, să îi întrebi ce fac, să te rogi pentru ei. Am persoane ortodoxe sau chiar atee care m-au sprijinit în lucrare. Discutând cu ele, am putut să le spun chiar mărturia mea și Evanghelia.  

     

    ► te ferește de păcat și abuzuri
    Când deții un fond sau niște bani câștigați de tine pentru a te finanța în misiune, atunci tentațiile sunt mult mai mari. Poți fi responsabil pentru că știi cum se muncesc și nu vrei să îi risipești sau dimpotrivă poți cădea în cealaltă extremă: să trăiești în lux, să îți permiți orice, chiar să dezvolți obiceiuri dăunătoare sau păcătoase fără ca nimeni să te poată controla. Poți chiar micșora timpul de lucrare, căuta să trăiești în locuri atrăgătoare, turistice, pentru că oricum tu singur îți ești finanțator și stăpân. Acesta este și un motiv pentru care încrederea generală în misionarii independenți este scăzută.
     


    ► poți fi un model printre națiuni mai puțin binecuvântate financiar despre ce înseamnă să aplici principiile biblice în finanțele personale

     

    Dana V


     

    © 2015 Resurse pentru misiune