IN MISIUNE

    Cum spune Biblia să ne raportăm la bani sau averi?


    Suntem creați Administratori și nu Proprietari

    Pentru a înțelege cum trebuie să trăim și să ne raportăm la bunurile pământești și la bani ca misionari dar și ca creștini, trebuie să înțelegem această carte de la început, care a fost scopul lui Dumnezeu pentru oameni. 
    În povestirea  creației Dumnezeu a creat totul, iar la sfârșitul omul.

    Gen 2: 15 Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

    Dumnezeu a fost Creatorul, Adam și Eva nu aveau nimic făcut de ei. Le-a fost permis să folosească și să fie responsabili de anumite lucruri, să cultive și să păzească ceva, ceea ce nu i-a făcut proprietari. (omul angajat  de pază la o bancă nu este bancher). Dumnezeu, Proprietarul stabilește o regulă: nu mânca un anumit fruct, ei nu ar fi trebuit s-o schimbe, nu aveau nici un drept. Satan îi înșeală să mănânce și ei  își pierd „locul de muncă” și tot ce aveau până atunci gratuit (mâncare, siguranță, confort). De la o viață ușoară și convenabilă, de la administratori, au devenit țărani într-un pământ uscat și neprimitor 

    Gen 3:17-19 Omului i-a zis: "Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: "Sa nu mananci deloc din el", blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale; 18. spini si palamida sa-ti dea si sa mananci iarba de pe camp. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce."

    Cu neascultarea față de Dumnezeu, Proprietarul, și lăcomia de a avea ceea ce este interzis, ce nu le aparținea, de a avea mai mult cu orice preț, a început istoria omenirii, istoria noastră. Fructul interzis i-a mulțumit pentru o clipă (gustul lor, ochii lor), dar a atras blestem, nefericire și moarte asupra tuturor generațiilor de după ei.

    În concluzie: Noi suntem creați să fim ispravnici (administratori), NU PROPRIETARI! Omul nu a fost creat pentru bogăție și bani, ci ca să se bucure de ceea ce i se asigura gratuit și de relația lui cu Dumnezeu. Căderea în pacat i-a făcut pe oameni să piardă binecuvântările din grădină dar și relația cu Tatăl, Creatorul și Purtătorul de grijă. 
    Dacă prin acceptarea lui Isus ca Domn și Mântuitor personal credem că am refăcut ceea ce era rupt cu Dumnezeu, nu trebuie la fel de mult să credem că El va fi cel care se poate ocupa de toate nevoile noastre indiferent de circumstanțe, indiferent că avem o slujbă seculară sau una de misionar?

     

    Exemple de proastă administrare:

     Acționând ca un proprietar peste ceva care este de fapt proprietatea lui Dumnezeu- acest lucru ne poate da o mulțime de probleme, la fel ca lui Adam și Eva. Astăzi, oamenii au distrus multe lucruri de pe pământ (natură, climă, ucidere prin avort), deoarece ei cred că ei sunt proprietarii și că pot face ce vor cu ele. Putem vedea consecințele dezastruoase la tot pasul. Nimic nu este al nostru, nici măcar ceea ce câștigăm cu mâinile noastre (ne-a dat sănătate, putere de muncă, locuri de muncă, pace în țară, cunoștințe)

    Ecl 3: 13. Dar şi faptul că un om mănâncă şi bea, şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu. 

    1 Tim 6:7. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. 

    În misiune acest lucru se vede când privim finanțele și obținerea lor ca pe ceva ce depinde numai de noi. Faptul că mulți creștini văd un salariu putând să vină doar din mușchii și sudoarea lor, oprește pe mulți să pășească cu curaj într-o viață de credință pentru orice bănuț cum este viața ca misionar. Li se pare o nebunie, ilogic, nu vor ajunge niciodată și nu vor rezista cu aceste gânduri în lucrare. 
    La un alt pol stau cei care cred că dacă sunt buni la strângere de fonduri, sunt buni la scris scrisori și la impresionat oameni, atunci o să aibă bani pentru lucrare... Și această persectivă e greșită, poți lua idei, poți învăța ceva tehnici de strângere de fonduri, dar fără credință nu poți face nimic. Ca și Proprietar, Dumnezeu nu lucrează și nu binecuvântează doar cum ne închipuim noi, are mult mai multe mijloace și metode decît ne imaginăm. 

    {AF}Mărturie personală
    Când am venit în misiune am renunțat la un salariu bun. Mi-au trebuit cam 2 ani să mă conving că Dumnezeu poate lucra și poate avea grijă de finanțele și de nevoile mele materiale. Totuși făceam cu consecvență tot ceea ce ținea de mine: scriam scrisori de informare, mergeam prin biserici să prezint lucrarea, păstram legătura cu sponsorii mei etc. În tot acest timp, cam 5-6 ani, Dumnezeu nu m-a lăsat nici o clipă să simt lipsa. 
    Anul trecut am avut un moment de cumpănă, eram bolnavă și obosită să mai vorbesc despre nevoi sau să mai merg prin biserici să strâng fonduri. I-am spus Domnului că nu mai pot face asta și m-a surprins! Am primit emailuri de la două biserici diferite care s-au hotărât să mă sprijine financiar (una lunar chiar!) deși eu nu le cerusem asta. Și alte persoane mi-au trimis bani, pe unii chiar nu-i cunosc și nu știu cum au auzit despre mine. Deși am comunicat rar și am scris doar 2-3 scrisori de informare tot anul, nu doar că am văzut mâna Domnului și nu mi-au lipsit banii pentru teste, tratamente ci la final de an am calculat că primisem mai mulți bani decît atunci când mergeam prin biserici la colecte sau atunci când solicitam în scris. 

    {/AF}

    Prov 3:5-7 Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău!

     

    ⇒ Necredincioșie în administrare, datorată iubirii de bani, a faptului că începem să iubim mai mult creația nu Creatorul

    Luca 16:10-13 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi, dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona."

    Banii nu sunt ceva rău decît dacă te-au robit. Satan folosește iubirea de bani pentru a distrage oamenii de la Dumnezeu, a-i face surzi la mesajul Evangheliei. Banii îi fac pe unii oameni să acționeze ca și cum ei vor trăi veșnic, dar toate au un sfârșit și sufletul lor merge în iad. (povestea lui Lazăr și omul bogat).
    Dar simplul fapt că ești creștin sau misionar nu te va face imun la ispitele lui Satan. Un mare autor creștin (Richard Foster) dedică o întreagă carte unor probleme întâlnite cel mai frecvent la creștini și domeniilor în care aceștia cad cel mai des : Banii, Sexul și Puterea. Am întâlnit mulți oameni în lucrare și, fără să mă consider o specialistă, am observat că cei care se plângeau cel mai mult de lipsa de fonduri erau cei care administrau cel mai prost banii sau ceea ce Domnul le dăruia: cereau bani pentru ceva și îi cheltuiau pe altceva, făceau des împrumuturi, cumpărau lucruri scumpe sau care nu erau absolut necesare, nu țineau o evidență a fondurilor, nu planificau, nu dădeau nimănui socoteală despre bugetul și cheltuielile lor, finanțau proiecte doar pentru a avea ce arăta și sfârșeau fără rezultate, apoi mințeau și exagerau pentru a impresiona și a obține fonduri... 
    Uneori Satan te va testa doar într-un anumit domeniu mai slab prin care să te facă să risipești ceea ce ai primit de la Domnul: ești femeie, poate îți plac hainele, cosmeticele, ești bărbat poate ai pasiunea computerelor, a aparaturilor, poate dorința de a trăi în lucrare cu același confort ca acasă devine un buzunar fără fund etc. 
    Deci nu primești bani destui pentru lucrare? Oprește-te și cercetează-te în primul rând dacă administrezi bine ceea ce ți s-a dat până atunci, înainte să arunci în alții sau în Domnul că nu-ți dau.

    1 Tim 6: 10. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. 

     

    ⇒ Proastă administrare datorată unei vieți fără de scopuri- mulți oameni și chiar mulți creștini astăzi trăiesc viața lor fără nici un scop. Pare că singurul lucru pe care și-l doresc este să își umple stomacul și să se simtă bine. Ei fac pentru asta orice sacrificiu, chiar pot să își lase casa, pe cei dragi, țara, biserica și să migreze în locuri mai bănoase. 
    Am vizitat mulți români imigranți la lucru care trăiau cîte 2-3 familii înghesuiți într-un apartament,  care munceau ca oameni de serviciu sau îngrijitori de bătrâni deși aveau diplomă de universitate, care acceptau de bună voie rușine, discriminare, dor de casă, de prieteni și multe alte restricții. Câțiva români mi-au scris din țări arabe sau idolatre în care au mers pentru salarii mai bune ajungând izolați de biserică, trăind chiar traume și șocuri culturale. Și este normal că tot ceea ce câștigă urmărește doar partea fizică a vieții lor ceea ce e departe de a-i satisface. 

    Ecl 6:  7. Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi poftele nu i se împlinesc niciodată. 

    Este ușor de tras concluzia că astfel de oameni care au ca și țintă doar o viață bună, îndestulată material, nu vor ajunge niciodată în misiune. O vreme m-am întrebat De ce? . Că doar exact același lucru îl cere și viața de misionar: traiul în altă cultură, renunțarea la lucrurile familiare, poate ceva sacrificii, încălcarea Eu-lui, slujire etc... Ei ar fi candidați perfecți. Totuși ceea ce diferă este scopul (sau lipsa lui). Satan pune în mințile creștinilor dorința de a avea o viață prosperă material și în fața ei toate celelalte dispar. Nu mai contează milioanele de oameni pierduți, faptul că abia un sfert din populația pământului au întreaga Biblie tradusă în limba lor, Marea Sarcină a ducerii Evangheliei neterminată, faptul că nu mai are cine continua bisericile sau lucrările creștine de acasă... 
    În mod ciudat, imigranții pentru bani nu sunt mai fericiți sau mai bogați ca misionarii. Am o rudă care muncește în Europa de Vest și mereu îmi cere bani cu împrumut, mie care nu am un salariu lunar stabil ca ea și mereu se plânge de lipsuri și probleme.  Poate unii imigranți cheltuie mai mult ca misionarii dar niciodată nu sunt mulțumiți. Fericirea presupune împlinirea unui scop dar când țintești doar „mai mult”, Satan va face din asta ușor „niciodată de ajuns”.  

    Ecl 2:22-24 Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui cu care se trudeşte sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este decît necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune. Nu este altă fericire pentru om decît să mănânce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.

    Din păcate am întâlnit și misionari care au niște scopuri declarate (să evanghelizeze, să slujească printre națiuni) dar mai păstrează și ceva din buimăceala vieții fără scop de dinainte care îi face să fie mereu nemulțumiți de ceea ce le asigură Dumnezeu, de condițiile pe care și le permit. 

    Uite, eu sunt misionar din Europa și conduc o mașină de 5 ori mai ieftină decît acest pastor indian! mi-a spus o dată supărat un coleg. 
    Scopul de a ajunge mai ușor la locurile de slujire îi era împlinit, vanitatea de a avea mai puține fonduri decît un lucrător indian îi făcea probleme. 

    Porți încă în tine dorința de a avea cu orice preț tot confortul și vrei să îți permiți tot ce îți dorești, oricând? Crezi că îți sunt datori alți creștini sau Dumenzeu să îți răsplătească financiar sacrificiul tău? Citește puțin cum trăiau misionarii biblici:

    2Co 11:27  În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! 

    Php 4:11-12  Nu zic lucrul acesta avînd în vedere nevoile mele; căci m'am deprins să fiu mulţămit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m'am deprins să fiu sătul şi flămînd, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. 


    ⇒ Proastă administrare din cauza lenei

    Prov 28: 19. Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. 

    Munca nu este o pedeapsă sau ceva rău. Lui Adam și Eva li s-a dat de lucru din primele zile ale vieții lor. Trebuie să ne bucurăm de ea. Munca poate deveni grea și neplăcută atunci când este folosită pentru alte scopuri sau inima este acaparată de dorințe rele și lăcomie. Dumnezeu a lucrat, de asemenea și Isus, trebuie să luăm exemplul lor.

    Cu toții știm  și poate predicăm versetul :

    Cine nu muncește să nu mănânce. (2 Thessalonians 3:10) .

    La fel știm următoarele :

    Col 3:23-24  Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii cari ştiţi că veţi primi dela Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. 

    Poate veți considera blasfemie alăturarea cuvântului „lene” de cel de „misionar”. Este adevărat că lucrătorul este vrednic de hrana lui (Mat 10:10) și nu contest faptul că munca de misionar este o meserie care nu exclude faptul că ai nevoie de un venit ca să trăiești. Dar de multe ori ca misionar nu ai o normă de îndeplinit, poate lucrezi în zone în care nu ai un șef direct ori nu ai program de la 8 la 17 zilnic ca într-un alt loc de muncă. Tentația mare este la unii lucrători să facă din aceste libertăți un prilej de a „chiuli” sau de a micșora intenționat timpul de slujire. Ori să aleagă dintre sarcini lucrurile care le plac și să le lase la o parte pe celelalte. 


    Aveam un coleg african, de exemplu, care adora să poarte discuții lungi despre religie, politică, filosofie, despre orice. Putea să discute ore în șir. La un moment dat tot mergea la niște păstori și ne spunea că vorbește cu ei despre Ziua Mondială de Rugăciune pe care voiam s-o organizăm local. Echipa noastră s-a bucurat că are cine stabili lucrurile cu păstorii și am lăsat partea asta pe seama lui. Doar cu 2-3 zile înainte de eveniment am observat că nu aveam nimic concret stabilit, nici măcar locația și programul în mare, iar mulți dintre păstorii cu care pălăvrăgise de fapt nici nu știau că vrem să organizăm așa ceva. 

    Un alt lucrător mai din părțile noastre întârzia și lipsea de la lucrare motivând dureri de cap și alte probleme familiale. Acum nu mai este în lucrare și are o slujbă seculară de la care nu poate însă să se sustragă sau să încalce programul. Și ca prin minune problemele i-au dispărut. 
    Să nu mai amintesc unele cazuri când lipsa de activitate personală este acoperită prin rapoarte false și poze împrumutate... Și pe unii lucrători care consideră misiunea un loc din care pot avea bani cu eforturi puține. 

    Eu cred că, indiferent de situație, avem un Șef în cer care vede permanent cît și cum lucrăm.  Și este logic că Autorul versetelor despre muncă de mai sus ne va da și „salariul” proporțional cu efortul nostru în lucrare. Eu personal, când văd cum Domnul mă binecuvântează prin bănuțul câte unui pensionar, mă simt cu atât mai responsabilă ca să muncesc și să fiu corectă cu orele de lucru în misiune, pentru ca jerfa lor prețioasă să merite. 
    De aceea pune-ți din când în când întrebarea dacă muncești deajuns pentru banii pe care îi primești sau dacă lipsa suportului nu înseamnă ceva de remediat în acest sens. 


    ⇒ Asocierea bunurilor materiale cu fericirea
    Aș spune că aceasta este o boală a lumii moderne din care rezultă consumerismul (cumpărarea excesivă de produse, multe nefolositoare) și alte drame umane. 
    Aflați pe câmpul de misiune, va fi normal să simțim anumite lipsuri. Lucruri pe care le aveam și le consideram normale acasă, acolo poate nu se găsesc sau nu ni le permitem. Capcana va fi să fim mereu supărați și nemulțumiți de situație și să încercăm cu tot dinadinsul să ne împlinim aceste nevoi. 
    Eu la acest capitol mă consider asemeni unui copil de 3 ani care tot cere insistent diverse lucrui de la părinți. Aceștia însă sunt singurii care știu cu siguranță ce poate aduce fericirea sau asigura nevoile unui copil. Cum Dumnezeu îmi este Tată și am pornit la drumul de slujire printre națiuni cu El, doar simplu fapt că am oportunitatea să trăiesc prin credință ar trebui să mă facă fericită. 

    Proverbs 16:20 Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. 

    Cine știe mai bine ca El ce am nevoie? Făcând un calcul după 7 ani de misiune, mi s-a întâmplat să mă rog pentru lucruri și să nu le primesc dar de mai multe ori mi s-a întâmplat să primesc lucruri care m-au bucurat și mi-au folosit mult și nu aveam nici cea mai mică idee că îmi trebuie, nu le cerusem, nu le prevăzusem sau mi se păreau prea scumpe să mi le permit. 

    E departe de mine să cred că a fi misionar înseamnă o viață de lipsuri și frustrări permanente. Dar am învățat că atunci când sunt gata să renunț la  ceva pentru Domnul și lucrare, El mă bucură cu lucruri mici sau mari și mă răsfață nespus de mult. Fericirea poete fi din acest punct de vedere nimic altceva decât alegerea noastră. 

    Am vizitat într-o zi o familie americană de misionari. Aveau 3 copii de vârstă școlară. Trăiau simplu iar copiii lor erau înscriși la școli ieftine. 
    Noi nu trăim ca în State, mi-a explicat capul familiei, am venit aici să slujim printre cei săraci și vrem să ferim copiii noștri de concepția greșită că fericirea lor depinde de bunurile materiale. Ei se simt bine, merg și mănâncă, se joacă cu copiii din mahala, fac prietenii, le spun liberi despre Isus. Anul trecut de Crăciun fetița noastră a spus că nu-și dorește un cadou scump, doar să folosim banii pentru a cumpăra o proteză unui băiețel care a avut Poliomielită. Mă bucur că nu sunt dependenți de computer, de playstation sau de alte jucării scumpe. Dimpotrivă ne rugăm împreună pentru banii de mâncare, de chirie, de lucrare și pentru tot ce avem nevoie. Și-i învățăm și să mulțumească Domnului. Copiii ne sunt de mare folos în lucrare și ne bucurăm nespus că ne avem unul pe altul! 

    Această familie sunt un model pentru mine despre cum aș putea să-mi învăț corect copiii despre fericire și dependență de Domnul.  


    ⇒ Administrare deficitară datorată necunoașterii caracterului lui Dumnezeu
    Un coleg misionar mi-a spus că se ruga pentru un computer. Discutând mai mult cu el am aflat că de fapt problema lui mare era lipsa unui vehicol cu care să se deplaseze la lucrările pe sate. I-am spus să se roage și pentru asta și mi-a zis că așa ceva nu-i posibil, pur și simplu nu crede că Domnul îi poate împlini o nevoie atât de mare. 

    E ca și cum am decide să scoatem din Biblie cazurile de vindecare a leprei, de înviere, de oprire a furtunii de către Isus și poate să lăsăm doar ceva friguri și chestii mai ușoare rezolvate. Poate doar pe acelea pe care și doctorii de azi sau oamenii le-ar face cu tehnologia modernă. 

    De fapt a cocheta cu necredința poate produce probleme serioase bugetului nostru de trăitori „prin credință”. Când spui că Domnul poate ceva dar cu siguranță nu totul, că te poate ajuta dar nu mereu, că îți poate împlini nevoile ca misionar dar nu totdeauna, merge mai departe mână în mână cu Dumnezeu este bun dar nu întotdeauna, este și nu este iubitor, este și nu este mereu puternic. 

    În pilda talanților din Matei 25:24-25 administratorul necredincios își justifică proasta administrare astfel:

    "Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!"

    Intr-un fel îl acuză pe Domnul că nu este DREPT, că este un proprietar dar nu unul BUN, lucruri esențiale care țin de caracterul Său.  Dar Domnul îi dezvăluie adevărata cauză a lipsei de roade „Rob viclean şi leneş” , și asta mă face să cred că restul frazei nu este o confirmare a ceea ce credea robul neproductiv, ci un mod de a-i spune „Dacă tu chiar credeai ce spui și teama ta era reală, acea frică sfântă de Dumnezeu, atunci nu aveai cum să nu acționezi să înmulțești talantul!”

    Putem îmbrăca necredința noastră în orice motivații pompoase dar un lucru este cert: Nu avem cum să administrăm lucruri pe care nu avem credința că le primim și prin urmare alegem nici să nu le cerem. Nu avem cum să trăim minuni dacă cerem doar lucruri posibile omenește sau logice. 


    Un misionar ne-a povestit cum a dus două cutii de biblii într-o țară arabă închisă Evangheliei. Foarte încântat că nu a fost prins, a cerut Domnului să-i  dea un camion întreg plin să îl ducă.  Deși multora le-a părut nebunesc planul lui, cineva i-a dăruit ceea ce ceruse și s-a pornit la drum. A trecut fără probleme prin două granițe dar în țara de destinație a fost prins și dus la închisoare. Acolo a găsit printre deținuți un traducător și a predicat Evanghelia celor închiși. Îngrijorați, paznicii l-au mutat în alte două celule la rând dar misionarul a făcut același lucru. Mulți l-au acceptat pe Isus în acele zile. Organele de securitate au dat unor avocați din Bibliile aduse să le citescă ca să găsească motive să-l acuze. Aceștia l-au vizitat și i-au pus întrebări despre Isus, majoritatea au sfârșit prin a accepta pe Domnul și a crede. După doar o săptămână de la închidere i s-a dat drumul fără să poată fi acuzat. 
    - Și ce să fac cu cărțile? a întrebat el în timp ce-și primea înapoi camionul.
    - Nu știm, fă ce vrei i s-a răspuns . 
    Și desigur că el le-a împărțit localnicilor. A fost cea mai mare cantitate de biblii distribuite vreodată în acea țară. 

    Ce a fost logic? Ce a fost omenește posibil în această întâmplare?
    Cercetează-te acum: Ce crezi cu adevărat despre Dumnezeu în raport cu finanțele tale? Ai lucruri pe care nu îndrăznești să le pui în rugăciuni pentru că consideri prea greu să ți le dea? Împosibil să le facă? Ți-e mai ușor să ceri vindecări, convertiri decât să crezi pentru banii tăi pentru dentist? Te plângi constant oamenilor de nevoi dar nu și Lui? 

     

    Dana V.


     

    © 2015 Resurse pentru misiune