IN MISIUNE

    Căsnici Transculturale


    {AF} Eu și soția mea ne-am întâlnit în ultimul an de facultate. Și, o mare parte din acel an, preocuparea mea principală a fost de a o cuceri. Când în cele din urmă ea a spus "da", naivitatea mea tinerească m-a făcut să cred că am depășit partea cea mai grea. Doar la puțin timp după nuntă mi-am dat seama cât de greșit am fost. Mă așteptam la câteva hopuri pe drumul nostru ca parteri. Știam că în căsătorie trebuie să faci ajustări constante și compromisuri dificile. Dar nimic (nici părinții noștri, bisericile noastre, nici educația noastră din facultate) nu ne pregătise ceea ce aveam să înțegem că este cel mai dificil de realizat-  armonia într-o căsătorie interculturală!{/AF}

     

    Va fi mai greu într-o căsătorie interculturală decât într-una cu parteneri din aceeași cultură?

    În orice căsătorie din aceeași cultură sau transculturală este vorba despre două "culturi" diferite aduse în cuplu de fiecare dintre soți. Modul în care am fost crescuți acasă, exemplul părinților în a-și asuma roluri în casă, în educația copiilor, exemplul colegilor de lucru, al prietenilor, ceea ce am citit sau am auzit, predicile din biserica proprie, toate ne duc la anumite idei și prejudecâți despre cum trebuie să fie o căsătorie. Factorul de vârstă își spune iarăși cuvântul. Dacă ne căsătorim după ce am experimentat viața independentă, după ce ne-am format anumite obiceiuri și am luat multi ani decizii singuri, atunci aducem alte dificultăți în viața de cuplu. 

     

    Desigur că diferențele culturale pot sa aducă un plus de risc și de dificultate. Dar iată cum răspunde John Piper la acest subiect:

    Aici este locul unde Hristos face diferența. Hristos nu ne chema la o viață prudentă, ci la o viață centrată pe Dumnezeu, în care Hristos să fie înălțat, în care să primeze dreptatea împotriva diferențelor culturale, la o viață de iubire și curaj, de asumare de riscuri. Va fi mai greu să te căsătorești cu cineva din altă rasă (cultură), și va fi mai greu pentru copii? Poate da. Poate că nu. Dar, de când este acesta modul în care gândește un creștin? Viața este grea. Și cu cât iubești mai mult, cu atât mai grea devine.

    John Piper, Racial Harmony and Interracial Marriage

     

    Probleme care pot apărea:

    ♦ certuri și neînțelegeri datorate stilurilor diferite de comunicare- uneori cuplurile interculturale vorbesc o limbă familiară doar unuia dintre soți sau chiar o limbă diferită dar comună. În funcție de gradul de cunoaștere a acelei limbi de comunicare pot apărea și neînțelegeri. Verificați mereu dacă ați înțeles corect ceea ce a comunicat celălalt mai ales asupra lucrurilor care vi se par tulburi, conflictuale. 
    Oamenii sunt atât de orientați spre o interpretare psihologică că, atunci când soția simte că soțul ei nu este atent la ea, ea nu-și dă seama că el are un mod diferit de a asculta sau de a fi implicat în conversație. În funcție de cultura din care oamenii sunt, vor fi diferențe în vorbire (unii vorbesc mai tare alții foarte repede), diferențe în modul în care aceștia argumentează, tachinează sau ascultă. Deborah Tannen, autor al I Only Say This Because I Love You: How the Way We Talk Can Make or Break Family Relationships Throughout Our Lives

    Într-o cultură în care se vorbește mult, cum ar fi cea italiană, braziliană și greacă, oamenilor le place mult să facă comentarii. Argumentând asupra unui lucru minor poate fi o modalitate de a se aproapia de ceilalți, în timp ce, faptul că nu intervin în discuție, poate fi luat de către vorbitor ca un semn de indiferență. Pe de altă parte, într-o cultură scandinavă sau japoneză, o persoană poate percepe argumentarea ca pe un atac verbal.
    O colegă din State i-a spus soțului asiatic că se simte rănită când ea vorbește și el nu scoate un cuvânt, parcă este total absent. El a explicat că în cultura lui acesta este un mod de a asculta și că a fost învățat că este nepoliticos să întrerupi. 


    ♦ Percepții diferite asupra creșterii copiilor- în mod specific  cu privire la disciplinarea lor, la comportamentul așteptat în funcție de sexul copilului, la tipurile de jucării și ce maniere trebuiesc învățați. Toate acestea sunt foarte mult derivate din cultura proprie. "Doi oameni pot fi atrași unul de celălalt, deoarece au găsit diferențele lor de a fi o sursă de plăcere, dar când trebuie să crescă copii diferit de modul în care au crescut, pot să conștientizeze foarte acut deosebirile dintre ei, ceea ce poate crea tensiune, anxietate și chiar teama de diferență" spune Judith P. Siegel 
    Am mers la niște prieteni în Marea Britanie la o masă de Crăciun organizată la biserică. Spre mirarea mea, copii cuplurilor de acolo erau lăsați să facă ce vor drept care au transformat masa într-un câmp original de război: au făcut din tacâmuri arme, au început să arunce peste tot cu pâine și bobițe de struguri, au făcut avioane din șervețele și le aruncau în capul tuturor, erau când pe masă când sub masă și făceau o gălăgie de nedescris. Aoleu, dacă am fi făcut eu și fratele meu asta în public când eram copii, sigur am fi fost curând opriți și duși acasă sau pedepsiți. Prietena mea (româncă căsătorită cu un galez de acolo) mi-a explicat că așa sunt copiii crescuți mai liberi în Marea Britanie și că dacă părinții intervin să îi disciplineze cei mici vor da repede replica :  Mi-ai rănit sentimentele!(you hurt my feelings) sau, și mai rău, se pot folosi de dreptul de a te raporta la Protecția Copilului că i-ai abuzat. Ea a ales să se adapteze la modul local de a educa și disciplina copii, într-o căsătorie interculturală aceste lucruri ar trebui discutate dinainte sau în momentul când diferențele devin evidente. 


    ♦ Lipsa de armonie poate rezulta din diferite atitudini culturale fata de familia extinsă. În cultura indiană de exemplu cineva din familie trebuie să însoțească proaspătul cuplu în luna lor de miere. Vă dați seama cum ar percepe asta soțul sau soția din altă cultură. Casătoria în India nu este între două persoane ci între două familii. Părinții sunt nelipsiți încă de la negocierea și aranjarea căsătoriei până și după, amestecându-se în toate deciziile și treburile familiei. Colega mea din Chile este casatorită cu un indian, ambii creștini implicați în misiune. Iată cum descrie ea aceste diferențe:

    M-am căsătorit cu toată familia lui de fapt. Am convenit să locuim separat de familia lui și a fost o decizie bună. Totuși sunt multe diferențe. Nu este nimic neobișnuit pentru ei să te trezești cu părinții la ușă sau cu alte rude venind neanunțați și să se instaleze la tine pentru câteva săptămâni. Soțul meu are un nepoțel la țară de 6 ani. A început de pe acum să îmi spună că atunci când acesta va crește și va ajunge la liceu, trebuie să îl luăm să stea la noi. Din punctul meu de vedere nu văd de ce nu ar sta la internatul școlii. JD

    Uneori socrii vor fi așa de atașați de cultura lor, că nu vor aprecia niciodată o noră sau un ginere din altă cultură și mereu vor găsi doar cuvinte de critică: nu știe să îi gătească la fel ca noi, nu știe să se ocupe de copii, nu ne dă destul respect sau atenție etc. 
    Pentru unele culturi copilul cel mai mare sau mai mic al familiei are datoria de a întreține părinții sau de a-i îngriji când aceștia sunt bolnavi. Alte culturi pot simplu lăsa asta pe mâna unor instituții. Pentru alții toată familia largită este o datorie directă, sunt foarte apropiați și orice problemă intervine ei trebuie să fie acolo. 


    ♦ Obiceiuri și percepții culturale diferite- diferențe alimentare, moduri diferite de a înțelege rolul soțului, al soției etc. Acestea crează așteptări de la celălalt. 
    Când soția mea mi-a spus că gătește pui cu sos m-am bucurat ca un copil, mă și vedeam lingându-mi degetele cum făceam după sosul cu bulion și ceapă al bunicii. Dar la masă entuziasmul meu s-a stins repede. Amestecătura ciudată de ierburi și mirodenii care însoțea separat puiul, nu avea nici într-un caz legătură cu ceea ce eram obișnuit. Am realizat că aveam percepții diferite asupra a ceea ce însemna sos pentru pui. G.M.


    Soluții posibile

    ► Este ideal să găsiți un consilier premarital sau un cuplu cu experiență în căsătoria transculturală cu care să vă întâlniți înainte de căsătorie și să discutați. Ei vă pot pune întrebări, vă pot ajuta să vedeți mai multe aspecte ale unei astfel de decizii curajoase. 
    I-am întâlnit pe C. și M. înainte de nunta noastră de câteva ori. Ne-au dat multe sfaturi despre căsătoria interculturală, majoritatea din experiența lor ca și cuplu mixt. Pe atunci, sincer, nu ne gândeam la acele lucruri, eram îndrăgostiți și nu credeam că așa ceva ni se poate nouă întâmpla sau că noi o să ne lovim vreodată de problemele despre care ei ne vorbeau. Dar acum avem 5 ani de căsătorie și vedem că așa a fost cum ne-au spus ei, am întâlnit aproape toate aspectele despre care ne-au avertizat atunci. A fost așa de bine că cineva ne-a sfătuit înainte cum să acționăm în astfel de cazuri. G și B cuplu misionar

    ► Află tot ce se poate despre cultura partenerului – familiarizează-te cu trecutul său,  fără obligația de a te schimba sau de a te converti la stilul celuilalt. Pune-i întrebări (Cum faceți asta? Ce faceți la aniversări, la Crăciun? Cine pentru ce este responsabil în familie? Cine trebuie să gătească, să ducă gunoiul în familie? etc) Du-te la familia, la biserica celuilalt și vezi cum este. Experimentați reciproc obiceiurile și ritualurile celuilalt dar fără a pretinde celuilalt să le adopte obligatoriu. 

    ► Învață să gătești ceva din cultura partenerului tău. Citește despre asta, caută ghiduri sau rețete. Nu puteți să vă căsătoriți cu cineva din altă cultură și să nu fiți deloc interesat de ceea ce le place. Nu le critica obiceiurile alimentare sau alte obiceiuri, nu ajută cu nimic. 

    ► Negociază si renegociază asupra problemelor tulburi. În mod ideal, timpul pentru a discuta și a face acorduri cu privire la subiectele interculturale este înainte de nuntă. Ce nivel de angajament pentru cultura proprie are fiecare? Fiind grec sau român sau de altă națiune presupune a trăi numai acolo? Înseamnă a face o călătorie obligatoriu în țara de origine în fiecare an pentru a vizita rudele?  În orice familie se crează de fapt o a 3a cultură și corect ar fi ca aceasta să conțină elemente din ambele culturi. 

    Factorii de stres externi sunt amplificați în căsătoriile interculturale din cauza dezamăgirii când presupunerile culturale ale soților sunt nesatisfacute. Dezvoltarea unei identități comune este cheia pentru creștere.  Dr. Harold L. Arnold, Jr.

    ► Există diferențe de cult sau de tip de biserică în care ați crescut? Aflați dacă partenerul va cere să faceți o schimbare majoră (să te botezi, să te treci la cultul lui). Discutați despre cum ați vrea să fie crescuți copii? Care este percepția asupra educației spirituale a unui copil în familie? Cine să le spună despre Dumnezeu? La ce vârstă? Când și unde să fie botezați?  

    ► Când ceva nu merge într-o conversație nu vă grăbiți să trageți concluzii, să o luați personal. Fii grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie (Iacov 1:8). Și nici tăcerea nu este o soluție. Discutați dar fără acuzații, verificați că ați înțeles atitudinea, vorbele partenerului: Poate nu ai vrut să spui așa dar vreau să verific dacă am înțeles ce ai spus mai devreme.... M-am simțit rănit de atitudinea ta dar vreau să înțeles dacă chiar ai intenționat asta. etc
    Dacă sunteți nervoși, așteptați puțin să se calmeze lucrurile și apoi discutați. Acordă-i celuilalt circumstanțe atenuante într-un conflict sau îmtr-o neînțelegere: poate nu a înțeles bine, poate e ceva din cultura mea care face grea comunicarea sau înțelegerea anumitor lucruri.

    ► Explică partenerului ceea ce este important pentru tine, nu presupune că el știe sau înțelege deja. Dacă în cultura ta capul familiei face piața, nu presupune că soțul știe și că va aface asta automat, că e un lucru elementar. 

    ► Într-o căsătorie sănătoasă trebuie să primeze relația și angajametul dintre soți, nu relația cu familia extinsă a partenerilor! Dacă această prieritate există dar sunt așteptări culturale sau conflicte trebuie să luați măsuri. Comunică cu socrii, calm și cu răbdare. Este greșit să presupunem că persoanele mai în vârstă sunt incapabile de schimbare sau că nu vor vorbi despre teme culturale. Unele situații nu pot fi corectate, dar este important să găsim căi de comunicare cu generația mai în vârstă, dacă aceasta ne cauzează probleme maritale. De asemenea, este greșit să presupunem că este un moment perfect pentru a discuta probleme dificile - nu există. Nu amânați mereu. Comunicați-le clar socrilor că nu încercați să le faceți rău sau să subminați tot ceea ce le este drag, că doar faceți lucrurile diferit dar nu greșit. Soții trebuie să discute înainte împreună și să se sprijine reciproc în astfel de discuții. 

    ► Fiți toleranți unul cu altul.  Acceptați că există mai multe moduri de a face lucrurile și nu doar unul cu care sunteți obișnuit din familie, cultură. 

    ► Creșteți copiii bicultural- stabiliți împreună ce aplicați din culturile personale în educația lor. Nu încercați doar să impuneți modul propriu sau să îl blamați de al celuilalt că este greșit. Copiii trebuie să fie familiarizați cu ambele culturi pentru că altfel vizitele la rude vor fi un șoc sau îi va pune în dificultate. A lupta în cuplu pentru moduri diferite de a-i educa, poate crea probleme de identitate copiilor. De fapt a crea un cadru multicultural ajută copilul să învețe mai multe lucruri, să fie mai ușor adaptabil față de alți copii, mai deschis să accepte diferențele. 

    ► Bucurați-vă de diferențe- Dumnezeu ne-a creat diferiți dar suntem toți copii ai Lui prin răscumpărarea dată de Hristos. Romani 8:16. 

    ► Faceți o prioritate din identitatea spirituală ca și urmași ai lui Hristos și nu din identitatea culturală personală. 

    ► Rugați-vă zilnic pentru înțelepciune, har și răbdarea necesare pentru a trata partenerul tău cu încredere și respect.

    ► Rugați-vă împreună, rugăciunea unește în mod nevăzut oameni care sunt foarte diferiți.


     

    Surse
    Phillip Holmes-  Love and Interracial Marriage: 5 Principles for Engaging a Disapproving Family http://www.desiringgod.org/

    Rebecca R. Kahlenberg- The I Do's and Don'ts of Intercultural Marriage http://www.interfaithfamily.com/

    Dr. Harold L. Arnold, Jr. - Ten Tips for Protecting Your Cross-Cultural Marriage From Outside Influences http://www.focusonthefamily.com/

    © 2015 Resurse pentru misiune