IN MISIUNE

    Copiii de cultura a 3a


    Ce este un copil de cultura a 3a?

    Este o persoană care și-a petrecut o parte semnificativă din viață sau din anii săi de dezvoltare în afara culturii părinților săi. 

     

    Care este originea termenului " copil de cultura a 3a " ?

    Sociologul Ruth Hill Useem a inventat termenul de "copil de cultura a 3a", după ce a petrecut un an în două ocazii diferite, în India, cu cei trei copii  ai săi, la începutul anilor 50. Inițial, au folosit termenul de "a treia cultură" pentru a se referi la procesul de a învăța cum să se raporteze la o altă cultură ; în timp au început să se refere la copiii care însoțesc părinții lor într-o altă cultură ca fiind "copil de cultura a 3a ". Useem a folosit termenul " copil de cultura a 3a ", pentru că aceștia integrează aspecte ale culturii lor de naștere (prima cultura ) în cele din noua cultură (a doua cultură) pentru a crea pentru ei ceva unic: "a treia cultură ".
    Termenul se referă la orice copii care nu cresc în cultura lor, indiferent de motivele care i-au dus acolo (migrație, părinții au meserii în armată, misiune etc). 

    Copii misionarilor ( numiți internațional Missionary Kids- sau MKS ) petrec de obicei, cel mai mult timp în străinătate într-o singură țară. 85 % din MKs petrec mai mult de 10 ani în țări străine și 72% au trăit într-o singură țară străină . MKs au , în general, cea mai mare interacțiune cu populația locală și cea mai puțină interacțiune cu oameni din țara lor natală. Ei sunt cei care se încadrează cel mai ușor în cultura locală, în comparație cu copii aflați în străinătate din alte motive. 

     

    Constituie creșterea copiilor în altă cultură o problemă?

    Situația acestor copii trebuie privită din mai multe perspective. 
    Multe cărți și studii vorbesc despre plusuri și minusuri datorate vieții și dezvoltării copiilor în alte culturi decât cea a părinților. Unii văd acești copii ca pe o problemă, ca pe niște persoane care trăiesc experiențe traumatizante și probabil o să aibă urmări nefaste toată viața sau o să aibă chiar nevoie de consilier ori psihiatru. 
    În realitate migrația familiilor spre vest pentru meserii mai bănoase, globalizarea care implică dispariția granițelor statale și culturale, fac din mutările repetate în diverse țări și continente mai mult un mod de viață actual decât un caz extraordinar. 
    Și în România familiile se mută mult în ultimele decenii. Am prieteni care au doar 18-19 ani și au trăit în mai mult de 3-4 state din Europa. Criza economică europeană orientează acum românii spre țări mai exotice din Golf sau Asia. 

    Unele studii pun accent foarte mult pe dezrădăcinarea și problemele de identitate pe care o dau mutările și depărtarea de locul natal. Dar orice mutare, chiar și cele care se întâmplă în interiorul aceluiași stat, presupune pierderea unor locuri și lucruri dragi și despărțirea de persoane familiare, dar asta este viața. Moartea sau diverse circumstanțe care presupun schimbări și mutări nu pot fi mereu evitate. Copii trebuie să învețe se descurce și în astfel de împrejurări, să treacă peste ele, face parte din supraviețuire. 
    Există copii din familii care trăiesc într-un singur loc care au probleme, la fel pot exista și dintre cei care au trăit în alte țări care să dezvolte diverse probleme de stimă de sine, identitate etc, nu trebuie generalizat. 

    Alți autori vorbesc despre privarea de anumite condiții pe care le-ar fi avut în țara natală ca și cum mutarea într-un loc mai sărac ar fi un drept încălcat al copiilor. Și contestă dreptul părinților de a alege în locul lor. Am lucrat 10 ani în servicii sociale din România și am întâlnit numeroase familii care trăiesc la limita sărăciei chiar la noi, uneori fără cele mai de bază condiții: mâncare, îmbrăcăminte, căldură iarna. Nu voi discuta despre cauze că nu are rost, sărăcia este o realitate actuală și în statele bogate, nimeni nu poate contesta asta. Faptul că un copil se naște într-o familie sau alta nu a fost alegerea lor. Pe de altă parte vedem cum de multe ori viața cu limite crează caracter pe când viața copiilor de bani gata poate să o ia pe altă pantă (droguri, promiscuitate, infracțiuni). Un trai mai bun nu le garantează un viitor mai bun. 
    Am niște cunoscuți care au vândut totul și au făcut o mulțime de eforturi și de sacrifici pentru a putea imigra în SUA și a asigura celor două fiice cele mai bune condiții de viață și de dezvoltare. Acum fetele au crescut, una este dependentă de droguri și nu a reușit să finalizeze nici universitatea, una se luptă cu anorexia și cu alte probleme psihiatrice. Au făcut acești părinți tot ce trebuia pentru copiii lor? Probabil că da. Dacă creșteau în România în apartamentul de 2 camere și la școala din marginea orașului situația ar fi fost alta? Nu se știe... 
    Personal cred că este un drept al părinților de a-și crește copiii conform alegerilor, experiențelor și convingerilor proprii. 

    În plus mutarea familiei pentru a face misiune nu este o mutare obișnuită pentru bani sau condiții mai bune. Presupune un element foarte important pe care multe dintre mutări nu îl au: călăuzirea și binecuvântarea lui Dumnezeu. Cei care se mută cu copiii în acest scop aleg să se încreadă în El și pentru protecția celor mici și pentru dezvoltarea lor normală. Este cel mai bun lucru pe care îl poate face un părinte, să nu se încreadă în puterile proprii de a-i educa, călăuzi, de a le asigura condiții și a le acoperi nevoile zilnice ci de a-l lăsa pe Domnul să facă asta. 

     

    Ce spun cei care au trăit experiența de copii de misionari crescuți în altă cultură:

    Katie: "Îmi place să călătoresc. Îmi place că am crescut cu o independență și adaptabilitate în cele mai multe situații din viața mea." 
    Când a fost întrebată ce ar transmite părinților misionari, Katie a dat  încurajarea: "Nu vă faceți griji când trebuie să vă mutați atât de mult cu copiii; le clădește caracterul."

    Jenny: "Vreau să trăiesc tot restul vieții mele lucrând pentru bunăstarea oamenilor din lume. Această pasiune pentru schimbare socială este ceva care a venit de la experiența mea în El Salvador. Văzând biserica ca un instrument de schimbare socială și ajutor al celor săraci mi-am modelat ideile mele despre ceea ce biserica ar trebui să facă în fiecare parte a lumii." 

    Mandla (care a petrecut anii săi din Africa de Sud, fără a TV): "Eu nu sunt un sclav al televizorului. "

    Mary care a crescut cu părinții în misiune: "Aș alege să îmi cresc copilul în misiune ca și părinte dacă ar fi să aleg? Da, aș face asta! Mi-aș lua copiii mei de peste mări și țări, dacă aș putea alege din nou? Da! "


    Addysin: "Cu toate că noi, copiii misionarilor, trebuie să renunțăm la așa de multe când vine vorba despre lucrurile materiale, câștigăm în schimb o mulțime în experiență. 
    Poate nu deținem autoturisme, cele mai noi echipamente electronice, sau cele mai la modă haine, dar în fiecare zi experimentăm lucruri pe care majoritatea oamenilor nu le fac. Ne facem noi prieteni în fiecare echipă de misiune care vine, învățăm limbi noi. Învățăm importanța de a sluji pe alții decât doar pe noi înșine, și viețile noastre nu sunt niciodată plictisitoare.
    "

    Kathlin: "Mi-a plăcut că am crescut într-un cartier plin de copii. Mi-a plăcut să am ca și o familie extinsă  de care să am grijă și să nu simt doar responsabilite pentru "rudele"  mele (acolo aveam doar trei)."

    Un copil de misionari, ajuns adult, povestește: "Mama și tata au ascultat de Dumnezeu. Și noi a trebuit să facem la fel și să mergem cu ei."  

    Jenny Dale, 21 ani- "Ca și copil misionar ai ceva atât de special - o înțelegere a restului lumii, pe care majoritatea cetățenilor americani nu o au. Ești un cetățean global, și asta este ceva care trebuie să  adoptăm .. "

    Mandla Gobledale, 18ani- "Sunt mai conștient de toate lucrurile din jurul meu. Am aspecte multi-culturale în personalitatea mea și cred că nu mai iau  lucrurile de bune, ca și cum mi se cuvin. Uneori, (fiind de culoare albă și străin) am putut experimenta efectiv cum e să fii o minoritate și știu ce înseamnă", scrie Mandla  care în primii săi trei ani a trăit la Mfanefile, Zululand, Africa de Sud, unde a fost singurul copil alb în comunitate, altul decât sora lui. Mai târziu, în Plumtree, Zimbabwe, el a fost singurul copil alb în școala lui, după ce Thandiwe a plecat de liceu. Experiențele mele, explică Mandla , mi-au definit personalitatea, mai ales ne-tolerarea ignoranței pe care simt că atât de mulți oameni o posedă cu privire la alte culturi și stiluri de viață. Eu nu sunt rasist și nici nu judec oamenii care sunt "diferiți" de la mine."

     

    Alte păreri:

    "Toți cei cinci copii ai mei sunt copii din a 3a cultură. Îmi place și admir că, acum când sunt mari, nu au prejudecăți rasiale și pot vedea problemele din perspective diferite. Le place să călătorească și asta și pentu că au prieteni în atât de multe țări ale lumii. Ca și părinte văd că oportunitatea lor de a crește în trei continente diferite a fost cea mai fantastică binecuvântare." Freda, fostă misionară

    "Cu toate provocările de a fi un Copil de cultura a 3a, în această lume a dispariției granițelor și  a globalizării,  acești copii de multe ori trăiesc ca punți de legătură vie între culturi, rase și chiar religii. Și, ca adulți, mulți continuă să unească părțile divergente ale realității lor." Ana Gobledale, mama unor copii de misionari

    "Copiii din cultura a 3a pot fi persoane talentate, inventive care relaționează foarte ușor dincolo de granițele culturale. Adaptabilitatea este o putere văzută în mulți dintre cei care au suferit mai multe mutări in copilarie. Astfel de oameni pot afișa de multe ori un spirit aventuros și se bucură de un simț foarte dezvoltat al umorului. Sistemele de apărare puternice dezvoltate în cursul a supraviețuirii întâmplărilor multi-culturale, le vor servi bine ca să depășească situațiile dificile. În ciuda vulnerabilităților, ei sunt niște supraviețuitori, care pot fi greu învinși. 
    Fluență în mai multe limbi, un grad înalt de gândire globală, și perspective largi se observă în cele mai multe cazuri de copii din a 3a cultură și îi echipează pentru o carieră în economia globală în creștere.
     John and Diane Larsen 

    "Am observat o influență pozitivă față de Hristos. În misiune există oportunități pentru o comunicare profundă și semnificativă - comunicarea iubirii lui Dumnezeu. Copiii noștri participă cu bucurie la  predicarea Evangheliei. Ajută la slujbele bisericii și la întâlnirile pentru copii. Când am călătorit, în locuri noi, ei au făcut drumuri prin praf și au transpirat în soarele tropical. Poate că cea mai mare contribuție a lor la mesajul Evangheliei nu a fost ceea ce au făcut în biserică și în evanghelizările formale. A fost bucuria lor spontană de viață, dragostea lor personală și angajamentul față de Isus Hristos. Cei care veneau la noi își doreau intens să devină prietenii lor și astfel au ajuns cu toții să îl cunoască pe Isus.
    Acești copii și tineri care s-au alăturat părinților lor misionari în întreaga lume au fost într-adevăr un avantaj și un ajutor în trăirea Evangheliei, precum și în vestirea ei . Ei au binecuvântat viețile noastre și viețile celor celor pe care Dumnezeu le-a adus la familia noastră. Suntem recunoscători. Da ! Ne-am duce din nou cu ei. Da, i-am lua pe acești copii din nou în misiune dacă ar fi să alegem.
    "  We Would Do It Again, Mary Ann Hawkes


    Moduri de abordare a copiilor de misionari:

    • ♦ Ajută-i să-și creeze o identitate unică cu elemente din ambele culturi, să înțeleagă că nu sunt niște ciudați ci că sunt copii dintr-o a 3a cultură și că este normal ceea ce simt

    Am 20 de ani, am trăit în 5 țări  și vorbesc trei limbi. M-am simțit mereu străină și constant frustrată că nu mă pot adapta nicăieri. Am făcut pace cu mine însămi cu un an în urmă, acceptând că sunt unică . Silje

    • ♦ Puneți accent ca întreaga familie să-și formeze o identitate proprie în Hristos fără a sublinia pe cea culturală sau a vă concentra pe diferențe
    • ♦ Vorbiți copiilor despre Casă ca fiind locul unde este familia, locul în care primesc dragoste și siguranță, și că faptul că sunteți o familie cu un mandat special de a duce Evanghelia nu ia cu nimic din ceea ce îi așteaptă pe cei mântuiți- casa de Sus ca loc de destinație finală
    • ♦ puneți accent pe dezvoltarea unui caracter creștin și nu-i supra-protejați sau să le treceți cu vederea lucrurile rele pe care le fac doar cu motivația că sunt departe și că nu au aceleași condiții ca în țara de origine 

    2Co 5:9  De aceea ne şi silim să-i fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă. 

    • ♦ Învață-i să aprecieze experiențele și oportunitățile pe care le au în misiune dar nu minimaliza pierderile și frustrările lor
    • ♦ Fii alături de ei în rugăciune, discuții, crează oportunități în care ei să se poată deschide să spună ce simt
    • ♦ Păstreaza-i conectați cu cultura țării de origine (cărți, filme, păstrarea unor sărbători, obiceiuri de acolo) dar la întoarcerea din misiune fă același lucru cu cultura țării unde ați misionat 
    • ♦ Facilitați integrarea și adaptarea lor în țara de misiune- copii trebuie să aibă oportunitatea să învețe limba locală, să interacționeze cu copii de vârsta lor. Am întâlnit cupluri de misionari care fac școala acasă cu copiii lor, care au creat înăuntru un fel de insulă a culturii de lor de origine și le dau acestora foarte puține posibilități de integrare în cultura locală. 

    Jenny oferă sfaturi pentru copii misionari care se deplasează în străinătate:  "Când vă aflați într-o țară nouă, deveniți parte din ea, cufundați-vă în ea cât de bine puteți. Găsiți o comunitate de sprijin, deoarece e greu  să fii într-un loc nou și ciudat. "

    • ♦ Nu critica cultura, obiceiurile locale, oamenii sau lucrătorii locali de față cu copii- vor învăța să fie critici și vor face cu greu legături

     

    Care sunt caracteristicile Copiilor din a 3a cultură ?

    * Este de 4 ori mai probabil că  vor absovi o facultate ( 81 % față de media de 21 %  a altor copii crescuți în propria cultură)
    * 40 % vor face și un master ( în comparație cu 5 % din populație care fac studii postuniversitare)
    * 45 % din copiii din a 3a cultură au studiat în 3 universități , înainte de a gradua
    * 44 % au obținut diploma de licență , după vârsta de 22 .
    * Educatori, doctori, buni specialiști și profesii la domiciliu sunt cele mai comune profesii pentru copiii din a 3a cultură .
    * Este puțin probabil ca aceștia să ajungă să lucreze pentru o afacere mare, guvern , sau să urmeze alegerile de carieră ale părinților lor. (Totuși un procent mare de copii din familii de misionari aleg să devină și ei misionari)
    * 90 % se simt "diferiți" de colegii lor .
    * 90 % au sentimentul că înțeleg mai bine alte culturi/ popoare decât media celor din țara lor.
    * 80 % cred că pot relaționa ușor cu oricine
    * Ratele de divorț în rândul Copiilor din a 3a cultură ajunși adulți sunt mai mici decat populația generală, dar se căsătoresc mai târziu ( 25 + ) .
    * Cunosc și învață ușor limbi străine 
    * Adolescenții crescuți în alte culturi sunt mult mai maturi decât cei din cultura lor, dar în mod ironic poate dura mai mult să se maturizeze pe la 20 de ani .
    * Sunt mai ospitalieri și mai deschiși către comunitatea lor
    * Lipsa sentimentului de " unde e casa ", dar de multe ori naționaliști .
    * Depresia și sinuciderile sunt mult mai  frecvente printre lui Copiii din cultura a 3a.
    * Unele studii arată o dorință de a "se stabili undeva" alții o " neliniște de a se tot muta ".​


     

    © 2015 Resurse pentru misiune