Intoarcerea acasa

     


     

    shutterstock 37935085Esther, copil al unor fosti misionari reintorsi de curand in tara:

    “ Nu inteleg, arat ca majoritatea copiilor din clasa mea si vorbesc aceeasi limba ca ei, fara nici un accent. Dar cand vorbim serios, vad ca nu gandesc ca ei deloc. Ce cred eu ca este important, pentru ei nu are nici o valoare. Iar cateva lucruri dintre cele pe care le considera ei importante, ma gandesc ca sunt de-a dreptul prostesti. “

    Copiii se adapteaza in general usor la diverse situatii noi si culturi. Dar cu cat sunt mai mari sau au petrecut mai multi ani inafara tarii, integrarea va fi mai anevoioasa.

     

    Integrarea intr-un mediu nou de viata

    Copii care nu au crescut sau nu au mai fost demult in cultura romaneasca trebuiesc invatati/reinvatati:


    →  reguli de politete
    →  reguli de circulatie
    →  cum se fac lucrurile aici- un copil al unor fosti misionari a venit ingrozit sa povesteasca cum o vecina a lasat o farfurie de mancare sa se raceasca pe pervaz si ca sigur o vor manca sobolanii.
    →  reguli culturale si legale- in multe tari in Asia nu este nici o problema ca un copil sa stea pe bancheta din fata sau sa conduca scuterul inainte de majorat fara carnet, ceea ce nu este valabil si in Europa.
    →  Proprietate – in Africa copiii intra fara probleme in casele altor copii, mananca cu ei, iau ce le place de acolo, sunt o cultura comunitara in care foarte putine lucruri sunt proprietate si nu pot fi folosite de altii. Un copil de misionar crescut acolo va avea probleme sa inteleaga proprietatea.
    →  Reguli de imbracaminte in acord cu alta moda sau alt tip de clima

     

    Reintegrarea in scoala


    →  copiii de misionari vor fi la fel ca ceilalti elevi dar totusi diferiti- asta pentru ca au fost expusi la experiente diverse, poate vorbesc si scriu fluient in 1-2 alte limbi, au vazut locuri de care altii doar au citit ori sunt doar nume pe harta, au un univers mult mai larg
    →  materie diferita, stiluri diferite de predare, cerinte diferite- poate la unele obiecte este avansat dar la unele total incepator, necesita mai mult effort si multa rabdare din partea profesorilor pentru a a junge la acelasi nivel
    →  greutate in a-si face prieteni printre colegi- in general copiii de misionari au abilitati bune de relationare si nu ar trebui sa fie o problema sa isi faca noi prieteni. Va fi greu doar daca cei din clasa sunt exclusivisti si nu sunt pregatiti pentru cineva atat de diferit de ei chiar daca e de aceeasi varsta.

    Reintegrarea in familia largita


    →  va trebui timp sa se lege relatiile/ sa se reia acestea
    →  trebuiesc multe explicatii ca sa inteleaga gradele de rudenie si poate de ce familia este altfel organizata la noi decat in alte tari - in unele culturi familiile traiesc impreuna, sunt mult mai unite

     

    Reintegrarea la locul de joaca


    →  copiii au preocupari diferite- Mama de ce nu sunt copii pe afara? Intreba mereu fetita unor norvegieni fosti misionari in Zambia. Nu am cu cine sa ma joc.
    →  Creativitate diferita- In tarile in care accesul copiilor la tehnologie si jucarii sofisticate este redus, creativitatea celor mici este mai mare. Inventeaza jocuri si jucarii noi, petrec mai mult timp afara
    → cei mici vor fi retrasi poate la inceput si speriati in fata unor locuri de joaca moderne cum nu au mai vazut inainte.

     

    Daca sunt destul de mari, poarta deseori discutii cu ei. Pregateste-i, vorbeste cu ei inaintea iesirilor in oras, la rude, la scoala etc despre ce pot intalni, cum sa se poarte acolo, ce asteptari ai de la ei.
    Daca ii vezi incalcand o regula, nu le atrage atentia de fata cu ceilalti pentru a nu-i umili si descuraja. Explica-le ca este ok sa se simta straini si diferiti, ca se vor obisnui in timp dar si ca Dumnezeu le-a dat experiente minunate din care au invatat mult mai multe lucruri decat alti copii. Ca nu trebuie sa ii judece ci sa aiba rabdare cu ei, sa gaseasca prieteni carora sa le poata povesti despre locurile prin care au calatorit ei.


    Adolescentii si tinerii vor trebui sa se redescopere intr-o cultura noua, in care exista alte perceptii si idei despre frumusete, decenta, relationare, alte gusturi la haine, muzica, alte moduri de a petrece timpul liber. Pot lua o atitudine initiala de retragere si negare a acestora sau pot fi la o alta limita acceptand orice si dorind sa experimenteze totul. Invatatii-i sa isi ia o identitate biblica, in care nu tot ce vine din exterior e nepacatos. Incurajati-i sa se deschida si sa va povesteasca ce cred, ce simt, ce ii bucura sau ii frustreaza.

     

    Din jurnalul unei adolescente, copil al unor fosti misionari
    {AF}“Astazi am fost la mall cu colegii de liceu. Asa ca sa nu mai creada ca sunt o ciudata. Era aglomerat si multa galagie. Plictisitor. Majoritatea timpului si l-au petrecut chat-uind pe telefoane, razand unii de altii sau de alti tineri care treceau pe acolo. Au ras si de mine. Camy a povestit asa de fata cu toti ca a facut sex cu un baiat dintr-a 12a aseara si eu m-am inrosit toata. Mi-au zis ca sigur sunt vreo virgina, cum de nu am gasit in Pakistan vre-un un brunet frumos sa ma invete ce este distractia? Nu le-am spus ca acolo umblam doar acoperita si cu haine pana in pamant si ca nu exista notiunea de prieten sau prietena inainte de casatorie. Dar cum sa inteleaga ei, daca nu au crescut acolo? Ma intreb cat o sa mai pot pastra convingerile mele de pana acum. Si o fata de la biserica de aici mi-a spus ca are prieten si ca merge la el din cand in cand. Ca nu e asa problema cat nu afla nimeni si cat e sigura ca se vor casatori. Dar cum poti fi asa de sigura? Cine are dreptate? Ar trebui sa ingradesc asa de mult libertatea asa cum am trait pana acum cu parintii, unde m-au dus ei, sau ar trebui sa o las mai usor? “{/AF}

     


    Dana V.

     

    Sursa

    We’re Going Home: Reentry for Elementary Children
    Ron & Bonnie Koteskey, Member Care Consultants
    New Hope International Ministries

     


    debriefcopiiAsa cum se face o evaluare a etapei de misiune cu misionarii adulti, o astfel de discutie trebuie sa aiba loc si cu copii la intoarcere, sau cel putin cu cei mai mari.

     

     

    Scopuri- ii ajutam pe copii sa:

     

    * Impartaseasca experiente, sa ia cu ei lucrurile bune
    * Exprime ce simt/ ce au simtit in anumite situatii
    * Simta ca a fost important ceea ce au facut si prezenta lor in misiune
    * Inchida acel capitol din viata lor pentru a incepe un altul in tara natala.
    * Identifici traume sau situatii peste care le este greu sa treaca si necesita atentie speciala

    Nu trebuie neaparat o persoana specializata sa poarte aceasta discutie, ci o poate face si persoana responsabila de misiune de la biserica sau agentia de trimitere.

    Se creaza un mediu sigur pentru ei, o camera linistita si fara prea multe lucruri care sa le distraga atentia (televizor, computer pornit, alte persoane prezente etc). Pot fi serviti cu ceva dulciuri sau suc in timp ce se poarta discutii simple care sa creeze o legatura intre ei si persoana care face evaluarea: Cand v-ati intors? Cum este vremea aici fata de acea tara? De ce v-a fost cel mai dor? Ce e ciudat pentru voi aici? etc.

     

    Metode de evaluare:


    * harta misiunii – pe o foaie lunga (sau mai multe coli lipite impreuna) se incepe trecand anul cand au mers in misiune cu parintii. Copiilor li se dau creioane colorate sau carioci sa deseneze la fiecare an din misiune ce-si amintesc ei mai bine din acel an, atat lucruri placute care li s-au intamplat, cat si alte evenimente, orice li s-a parut important (pe o foaie comuna). Apoi se trece la urmatorul an si tot asa pana la final. Apoi se pun pe masa mai multe stikere cu fete vesele, triste si neutre. Treceti cu ei prin fiecare intamplare, sa va explice ce au desenat si ce simt despre asta, ce stiker ar lipi. Daca este un eveniment comun, pot adauga stikere si ceilalti copii.
    Veti vedea ca au pareri diferite si ca lipesc stikere diferite. Incurajati-i sa faca asta ca este ok sa gandeasca sau sa simta diferit, nu ii judeca nimeni. Daca ai identificat zone dificile, traume, poti pune mai multe intrebari pentru a-i ajuta sa exprime mai bine ce au simtit.

    Exemplu:
    Consilierul: Aici ce ai desenat?
    Elena, 6 ani: Este o cruce. Prietena mea Amina a murit.
    Consilierul: Si vad ca ai pus o fetisoara trista langa ea. Ce ai simtit cand s-a intamplat asta?
    Elena: Ca imi pare rau. Apoi ca mi-e dor de ea. Si ca il urasc pe omul care a omorat-o.
    Magda, 13 ani: Elena, parintii ne-au invatat ca nu trebuie sa uram pe nimeni, chiar daca sunt asa de rai.
    Elena (izbucnind in plans): Da dar el a violat-o si a omorat-o iar ea nu a putut nici macar sa se apere ca era asa mica.
    Consilierul (dupa o perioada cand a lasat-o sa planga): Si voi stiti ce inseamna ca a violat-o?
    Magda:Da, am auzit la stiri si ne-a explicat apoi mama.
    Consilierul: Cum s-a intamplat? Si ce ati simtit cand ati auzit asta? Sincer.
    Magda: O cunosteam bine, era vecina cu noi. I-am spus de multe ori despre Isus. A fost rapita de pe drumul spre scoala de un barbat. Au gasit-o dupa doua zile moarta. Nu l-au prins decat tarziu, dupa 2 luni. Am fost toti speriati, ma gandeam ca mi se poate intampla si mie. Voiam acasa atunci... nu mai voiam in misiune.
    Elena: Apoi mama ne-a spus ca nu trebuie sa-l dusmanim pe nenea ala. Si noi am incercat sa-l iertam...
    Consilierul: L-ati iertat dar este tot dureros sa va amintiti ce a facut, nu-i asa?
    Elena: Da.
    Consilierul: Cred ca e normal ce simtititi. Asa simt toti oamenii care au fost martori la ceva trist. Si cel mai bun mod de a trece peste asta este sa va amintiti despre fetita cum era, ce lucruri frumoase ati facut impreuna. Puteti sa-mi povestiti despre ea ceva frumos?....

     

    * Fise tematice- alta metoda este sa lipesti pe coli separate cateva elemente din misiune ca: drumul spre locatie si mutarea, mancare, oameni, scoala, prieteni, casa, lucrare, vreme, mutarea inapoi etc . Pune pe fiecare copil in parte sa scrie o nota pe fiecare si sa explice de ce a ales-o pe aceea:

    Exemplu:
    Ema: Eu pun 10 la casa. Mi-a placut ca aveam curte mare.
    Dorin: Eu pun doar 5 ca nu aveam camera mea. Si Alex imi umbla mereu in lucruri ca statea cu mine. Era dezordonat.
    Alex: Eu pun 8. Ca veneau multi gandaci. Si se lua mereu lumina.
    Ema: Pot schimba nota mea? Aveam cateodata soareci in camera.
    Consilierul: De ce ati pus toti note mici la mutarea acolo? Ce ati simtit?
    Dorin: Mi-a parut rau sa imi pierd prietenii. Si mi-a fost greu sa schimb scoala, nu intelegeam bine engleza.
    Ema: Eu am pus 8. Acasa aveam mai multe jucarii.
    Alex: Mie mi-a placut, mama si tata stateau mai mult cu noi si ne luau cu ei peste tot.

     

    *Multumiri si intrebari- daca copii sunt mai mari, pune-i in cerc si jucati acest joc. Da cuiva sa ascunda la pumn un banut. Vecinul din dreapta trebuie sa ghiceasca daca este cap sau pajura. Daca ghiceste, spune ceva din perioada de misiune pentru care este multumitor lui Dumnezeu. Daca nu ghiceste, poate sa ii puna o intrebare lui Dumnezeu despre acea perioada, ceva ce nu au inteles sau crede el ca nu ar fi trebuit sa se intample. Cel care povesteste ia el banutul si se continua. Veti fi uimiti cat de adanc vad unii copii lucrurile ca in exemplul de mai jos.

    Emanuel, 13 ani intrebare: 
    Ce sa intreb... cred ca as intreba pe Dumnezeu de ce a trebuit sa se imbolnaveasca sora mea.. De aia a trebuit sa ne intoarcem... De ce nu a facut-o El bine cand ne-am rugat de atatea ori? De ce nu a facut asa s-o vindece cum se intampla cu altii de acolo cand noi ne rugam? De ce nu mai are nevoie de noi acolo in misiune si a trebuit sa venim cu ea acasa?
    Amy, 10 ani multumire:
    Vreau sa multumesc Domnului ca noi avem ce manca si am avut mereu o casa. Am vazut de multe ori acolo in Africa copii care nu au aceste lucruri. Si ca avem parinti.
    Caleb 10 ani intrebare:
    De tata tipa la mama si era asa de nervos cand venea din lucrare? De ce el nu se bucura de nimic de acolo si voia mereu sa plecam acasa?
    Mary, 8 ani intrebare:
    De ce sunt rea daca eu cred in Isus? De ce ii tot supar pe mama si tata? Am lasat usa descuiata din greseala si au intrat hotii. Au luat multe si i-au facut rau lui tata. De ce i-a lasat Dumnezeu?

    Si pe perioada acestor intrebari si multumiri veti observa lucruri care au ramas nerezolvate sau care sunt traumatice. Poate continuati sa discutati privat cu copiii despre ele si sa va rugati impreuna. Invatati-i ca nu la toate intrebarile vor avea raspunsuri, la unele poate mai tarziu... Dar ca e important sa le spuna tare in rugaciune alaturi de multumiri si Domnul este cel care va aduce si rezolvarile la timpul potrivit. Invatati-i sa pretuiasca experientele bune si sa multumeasca lui Dumnezeu pentru ele.

    Unii copii au trecut prin situatii stresante si traumatice (au trecut prin soc cultural, au asistat la dezastre naturale, accidente, persecutii, au fost chiar ei atacati, rapiti etc) sau reiese ca au fost neglijati ori abuzati chiar de catre parintii lor. Astfel de cazuri necesita o atentie speciala si consiliere psihologica de specialitate.

     

    Semne ale unei traume:


    ♦  copilul evita sa vorbeasca sau sa isi aminteasca despre un anume episod traumatic
    ♦  plans, ras necontrolat pe timpul discutiei sau comportament iesit din comun semnalat de parinti
    ♦  copilul fabuleaza despre o anumita intamplare in incercarea de a ascunde adevarul dureros
    ♦  frici nejustificate, dorinta de a fi doar cu parintii
    ♦  se autoinvinuieste pentru anumite intamplari traumatice
    ♦  cosmaruri, tulburari de somn
    ♦  ganduri sau tentative de sinucidere
    ♦  copilul se leagana, urineaza pe el sau in pat desi nu mai e la acea varsta, prezinta anumite ticuri nervoase
    ♦  comportament distructiv fata de lucruri, de altii sau propria persoana

     

    Dana V. 

     

    Surse:

    We’re Going Home: Reentry for Elementary Children
    Ron & Bonnie Koteskey,  Member Care Consultants
    New Hope International Ministries

     

    Seminar: Debriefing - ‎Doris Hannes Steets, YWAM counceling ministry

     

     


    Dave și Mary au ajuns înapoi în țara lor natală cu un suspin de ușurare.Tulburările politice și amenințarea cu violența au luat sfârșit, și copiii lor au fost în siguranță înapoi în școală. Ei au planificat să stea în țara gazdă patru ani, dar agenția de trimitere le-a cerut să vină acasă după doar un an, din cauza pericolului. Din păcate, după doar câteva săptămâni, diferite provocări i-au afectat pe Dave și Mary. S-au simțit nefolositori, triști, și vinovați. Ceilalți nu au înțeles asta, și ei într-adevăr nu-și mai regăseau locul în comunitatea lor de origine.

     

    O astfel de părăsire prematură a câmpului de misiune este de multe ori mult mai dificilă decât o întoarcere la sfârșitul unei perioade de angajament.

    Plecări premature au avut loc de mii de ani, asa ca hai să observăm niște exemple în Biblie. Care sunt motivele plecării, cine sunt afectați, ce emoții pot apărea, și ce pot oamenii să facă?

     

    Sa întâmplat acest lucru în timpurile biblice?


    Acest lucru sa întâmplat de mai multe ori din diferite motive pe parcursul primelor călătorii misionare inter-culturale în cartea Faptele Apostolilor. Pavel și Barnaba au fost trimiși să slujească, și înainte de a pleca in calatorie pe vas, Ioan Marcu li s-a alăturat pentru a ajuta. Ei au slujit în Cipru și apoi au călătorit în Perga, un oraș în ceea ce este acum Turcia (Fapte 13: 1-13).

    Apoi plecările premature au început:

    • Din Perga. Ioan Marcu a plecat din Perga să se întoarcă la Ierusalim, sediul misiunii lor (Fapte 13:13). Biblia nu spune de ce a plecat, și astăzi explicația oficială ar fi ca din cauza unor "motive personale". Asta ar fi putut însemne dor de casa, oboseală, sau oricare dintre motive.
    • Din Antiohia. Oameni din tara lor natală i-au instigat pe naționalii din Antiohia să-i expulzeze pe Pavel și Barnaba, astfel încât aceștia au trebuit să părăsească regiunea forțat (Fapte 13: 50-51).
    • Din Iconia. Din nou, oameni din tara natală și din Iconia au complotat să îi facă rău lui Pavel și Barnaba, așa că aceștia au fugit de potențialele efecte negative (Fapte 14: 5-6).
    • Din Listra. Aceleași două grupuri de fapt l-au atacat cu pietre pe Pavel și au plecat lasându-l aproape mort. Paul a supraviețuit. El și Barnaba au plecat din Listra a doua zi datorită pericolului dovedit (Fapte 14: 19-20).

    Majoritatea lucrătorilor transculturali au, probabil, perioade când trebuie să plece din țara gazdă din când în când. Ei nu sunt cetățeni acolo, așa că ei știu că timpul lor poate fi limitat.

     


    De ce misionarii trebuie să plece?


    În aceste două capitole din Fapte oamenii au plecat prematur din misiune din motive personale, deoarece au fost expulzați, pentru că au trebuit să fugă de eventuale daune sau să scape de un pericol dovedit. Oamenii pot pleca pentru multe alte motive, și aici sunt unele dintre cele mai frecvente:
    • O boală fizică care îi face ineficienți sau care necesită tratament la domiciliu
    • Probleme psihologice de la anxietate la boli psihice
    • Probleme cu copiii lor sau adolescenții care nu se adaptează în cultura gazdă
    • Turburari politice în țara gazdă
    • Nevoi financiare care necesită strângerea de fonduri în țara natală
    • Stresul și epuizarea care face șederea în cultura gazdă imposibilă
    • Probleme cu parintii- sunt prea bătrâni să aibă grijă de ei înșiși sau de casa lor
    • Eșec moral care impiedică munca eficientă în cultura gazdă
    • Conflictul cu alți lucrători trans-culturali, care nu poate fi rezolvat

    Aceasta sunt doar câteva dintre motivele pentru care oamenii părăsească țările de misiune. Lista este aproape fără sfârșit, dar motivul din cauza căruia pleci are efect asupra a ceea simți tu despre plecarea proprie și de asemenea, asupra modului în care alții reacționează. De exemplu, oamenii care pleacă pentru că au boli care au nevoie de tratament la domiciliu, se pot simți destul de diferit față de cazul când sunt prinși că deturnează fonduri ale agenției și îndepărtați.

     

    Ce emoții apar?


    Gama de emoții este la fel de variată ca motivele pentru părăsirea misiunii.
    Unele pot fi foarte pozitive, cel puțin la început. De exemplu, dacă cineva tocmai sa întors dintr-o situație de conflict, stresantă, periculoasă,emoția primară va fi probabil un sentiment de ușurare. Cu toate acestea, și emoții negative pot să apară. Aici sunt unele dintre cele mai comune:
    • Durerea din cauza pierderii multor lucruri, cum ar fi casă, prieteni, muncă, și poziție socială
    • Furia din cauza că ți s-au luat dintr-o dată multe și asta fără voia ta
    • Frica și anxietatea din cauza traumei neașteptate și a faptului că nu știi ce se va întâmpla în continuare
    • Preocuparea pentru situația grea a celor lăsați în urmă
    • Vina de a nu mai ajuta persoanele pe care te simțit chemat să le slujești
    • Șoc pentru că totul a fost atât de brusc și tu încă nu ai avut timp să poți procesa în mintea ta
    • Rușine pentru că ceea ce ai făcut a fost greșit din punct de vedere moral și că ai rănit atât de mulți oameni printre care familia și prietenii
    • Depresie și descurajare pentru că ar fi trebuit să știi să te descurci mai bine și lucrurile par așa de sumbre acum
    • Resentimente că persoanele pe care le credeai prietenii tău s-au întors împotriva ta

    Lista poate continua și mai departe, dar, în general, foștii misonari tind să aibă stimă de sine scăzută, cred că sunt greșit

    înțeleși sau uitați, si se simt inutili.

     

    Cine este implicat?


    Misionarii tind să se simtă singuri și uitați când sunt nevoiți să plece; cu toate acestea, plecarea prematura are de asemenea efect asupra multor oameni:
    • Familiile, incluzând atât familia lor cât și cea extinsa. Soțiile și copii trebuie de asemenea să plece, astfel încât și viețile

    lor sunt perturbate. Familia extinsă aflată înapoi "acasă" este de adesea implicată când cei plecați se întorc brusc.
    • Colegii care sunt lăsați pe teren și trebuie să-și asume noi responsabilități pot avea resentimente cu privire la ce s-a întâmplat.
    • Localnicii cu care misionarul a lucrat pot să nu fie gata să-și îndeplinească rolul lor singuri.
    • Agențiile care trebuie pe nepusă masă să găsească pe altcineva care să preia proiectele, pot fi sub stres sever.
    • Oamenii de înapoi de "acasă" care nu înțeleg pe deplin ceea ce s-a întâmplat pot simti că ți-ai abandonat chemarea

     


    Ce pot face misionarii?


    Misionarii care sunt brusc nevoiți să se întoarcă întâmpină provocări, deoarece  intră într-o nouă cultură chiar dacă limba este cea maternă. Acest lucru este chiar mai dificil decât atunci când ei merg în noi locuri de misiune, deoarece de obicei nu au timp pentru orientare inainte de a merge, și de multe ori nimeni nu este pregătit să îi asiste în readaptarea lor.
    Reintrarea este de multe ori o tranziție majoră chiar și atunci când este vorba de o întoarcere programată. Schimbarea culturii este dificilă pentru majoritatea oamenilor, chiar în cazul când este așteptată. O reintrare prematură este mai dificilă din două motive.

    În primul rând, este atât de neașteptată că foarte puțin timp îi rămâne misionarului să se pregătească pentru ea. În al doilea rând, deoarece este prematură, multe persoane au tendinta de a cere o "explicație". Unele explicații sunt relativ ușor de dat, cum ar fi atunci când există o boală fizică evidentă sau o răsturnare politică periculoasă. Alte explicații sunt dificile, cum ar fi un conflict cu un coleg sau un eșec moral.
    Deși părăsirea câmpului de misiune și reintrarea prematură în țara natală din diferite motive sunt mai dificile, pașii
    sunt în esență aceiași ca și în cazul celei programate. Dacă a fost o plecare neașteptată, ordinea etapelor ar putea să fie schimbată ușor:
    • Acceptă prezentul. Cât mai curând posibil fă tot ce este necesar pentru a aduce o structură relativ "normală" pentru viața ta și viața familiei tale. De exemplu, aveți imediat nevoie de locuință, transport, precum și de orice altceva necesar pentru viața de zi cu zi. Dacă aveți copii, înscrieți-i la școală sau începe home schooling pentru a aduce structură în viața lor.
    Conștientizează-ți pierderea. Plecând mai devreme înseamnă că ai mai multe pierderi și mai puțin timp pentru a le deplânge decât oamenii care pleacă programat. Fă-ți timp pentru a plânge aceste pierderi iar acest lucru poate însemna a face asta cu alte persoane care au trebuit, de asemenea, să plece, sau să o faceți singur dacă nu mai sunteți cu alții care au plecat. Amintește-ți că ai pierdut rolul, lucrarea ta, planurile tale de viitor acolo, și așa mai departe.
    Închide trecutul (închide acest capitol din viața ta). Cu toate ca s-ar putea să fii capabil să te întorci după însănătoșire sau după ce situația politică este rezolvată, etc, nu conta pe asta. Ai slujit pe Dumnezeu acolo cum El te-a călăuzit, și nu poți continua să mai faci asta în acest moment. S-ar putea să mai poți se te întorci cum au făcut Pavel și Barnaba (Fapte 14: 21-24), sau s-ar putea să nu fii în măsură să te mai duci înapoi. Găseste pe cineva care să discute cu tine (debriefing) si te ajute sa vezi cum plecarea ta prematură se potrivește în povestea vieții tale. Apoi închide acest capitol din viața ta, dar totodată fii gata să te întorci în cazul în care posibilitatea va veni din nou și te vei simți călăuzit să mai mergi.
    Mută-te în viitor. După ce ai început să funcționezi în prezent și ai închis trecutul, ești gata să începi planificarea și se  te deplasezi spre viitor. Acest lucru poate fi orice, de la a lua o poziție similară în altă țară, a începe o nouă lucrare în țara ta natală, a te întoarce în țara de misiune, a-ți continua studiile, până la a lua un curs cu totul nou, care crezi că este planul lui Dumnezeu pentru tine și familia ta.

     

    ... Despre plecarea prematura din Misiune

    Cartea Ce trebuie misionarii sa stie

    Autor: Ronald L. Koteskey

    Traducere Dana V.



     

    După părerea multor misionari cu experienţă şi autori de cărţi în domeniu, lucrurile dificile care se întâmplă în misiune ocupă printre primele locuri la cauzele care produc plecarea mai timpurie sau abandonul câmpului de misiune.

    Ele pot fi de la simple conflicte între lucrători, până la situaţii grele şi traumatizante prin care misionarii au trebuit să treacă (atacuri, accidente, boli, persecuţie, război şi tulburări politice locale, depresie, abuz sexual, răpire, ameninţări etc)

     

     

    De ce se produc conflicte în misiune:

     

    *suntem totuşi oameni cu probleme şi neajunsuri, Domnul încă lucrează în noi chiar dacă suntem misionari. Este mereu loc de mai bine.

    *diferenţele culturale produc multe conflicte şi deseori sunt doar neînţelegeri produse de un mod diferit de a gândi şi acţiona în anumite situaţii

    *unii lucrători nu au abilităţi de a rezolva conflicte într-un mod corect, creştinesc (lipsă de ucenicie, tineri în credinţă, probleme de caracter)

    *surmenaj, lipsa unui timp adecvat de odihnă şi a unui timp de calitate cu Domnul

    *unele conflicte au o pronunţată componentă spirituală, Satan ştie că împreună misionarii pot face lucruri grozave pentru Împărăţia duşmanului său (Domnul) şi atunci luptă din răsputeri să îi învrăjbească unul împotriva altuia. El poate manipula situaţii concrete sau planta gânduri şi sentimente diverse în noi (gelozie pentru reuşită sau lucrarea altuia, neîncredere, sentimente de superioritate/inferioritate, bănuieli nefondate etc)

    *unele conflicte vin dinafara echipei de misiune, de la oameni care nu înţeleg sau nu sunt de acord cu ceea ce credem sau facem (persecuţie religioasă) şi asta nu putem evita

     

    De ce se întâmplă lucruri rele misionarilor?

    Este acelaşi lucru cu a întreba de ce se întâmplă lucruri rele creştinilor? De ce îngăduie Domnul aşa ceva? Cu toţii ştim că prima venire a lui Hristos ne-a adus darul preţios al mântuirii celor care îl primesc, dar nu şi victoria totală asupra răului, asupra lui Satan, care este promisă la a două Să venire. Isus însuşi a suferit multe de la familia, neamul lui, de la cei care ar fi trebuit să Îl aştepte, să îl vadă ca Mesia. A suferit chiar moartea fără vină, ceva de neimaginat.
    În Ioan cap 15-16 Isus vorbeşte celor care îl urmau despre ura şi persecuţia care îi aşteaptă, împletite cu atât de multe lucruri bune care vor veni din acest nou statul al lor. Şi încheie cu memorabilă frază “În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33 . Şi apostolii, şi creştinii de atunci sau cei de azi trec prin diverse greutăţi, nimeni nu este scutit de probleme, conflicte, traume sau moarte în final.

    Noi tindem să spunem că ar trebui ca misionari să fim protejaţi de Domnul, ne-am dori că El să nu permită să ni se întâmple lucruri rele. Şi unele sunt adevărate tragedii: Anul trecut o misionară şi-a pierdut soţul şi cei doi copii adolescenţi, omorâţi de rebeli chiar în casă lor, în ţara musulmană în care misionau. Două misionare şi-au petrecut întreagă viaţă traducând biblia în limba unui trib şi au sfârşit murind într-un atentat pe un aeroport. Un grup de tâlhari a luat cu asalt un orfelinat creştin din Africa condus de misionari străini; au violat mama şi au omorât cu sânge rece tatăl a 3 copii, chiar în faţă lor. Cunosc mai mulţi colegi misionari care au fost nevoiţi să renunţe la slujirea lor transculturală datorită unor boli grave. Şi aceste cazuri actuale pot continua pe mai multe pagini.

    Lucrurile rele care se întâmplă misionarilor produc în mod natural dezamăgire, teamă, nesiguranţă, ruperea relaţiilor, depresii, traume şi implicit dorinţa de a pleca din lucrare, uneori chiar închiderea lucrărilor şi afectarea celor pe care îi slujeau. Există şi cazuri când cel afectat alege şi căi mai puţin creştineşti de ieşire din situaţie: lepădarea de Dumnezeu, refugiul în alcool, droguri, sinucidere etc.

     

    Lucruri mai puţin bune li s-au întâmplat şi misionarilor biblici:

    Pavel şi Barnaba au trăit lucruri bune în misiunile lor, dar, de asemenea, lucruri dificile. Luca a înregistrat în Fapte unele dintre aceste lucruri dificile, chiar alături de lucrurile bune. 

    - În timp ce cei doi erau în Perga (în Pamfilia), Ioan Marcu, vărul lui Barnaba, s-a despărţit de ei că să se întoarcă în ţară să natală (Fapte 13:13), înainte de a pleca spre Antiohia (în Pisidia). Din moment ce mărimea echipei lor a scăzut brusc, Pavel şi Barnaba, probabil s-au simţit suprasolicitaţi şi abandonaţi, iar mai târziu au avut unele probleme de relaţionare din cauza acestui lucru. Pavel a trecut cu greu peste asta. (A ales chiar să se despartă de Barnaba în a doua călătorie misionară. )
    - Încă umpluţi cu Duhul Sfânt, când au fost deportaţi din Antiohia (în Pisidia), au scuturat praful de pe picioare în semn de protest şi au continuat misiunea în Iconia (Fapte 13: 50-52). Pavel şi Barnaba au cunoscut durerea de a fi respinşi chiar de cei cărora veniseră să le slujească.
    - În Iconia au aflat despre un complot pentru a le face rău, aşa că au fugit la Listra (Fapte 14: 5-6). Pavel şi Barnaba au experimentat pericol, teamă şi evacuare.
    - În Listra Pavel a fost aproape ucis cu pietre, târât afară din cetate, şi abandonat să moară (Fapte 14:19).

    Este posibil să fi trecut şi tu prin "Antiohia", "Perga," "Iconia," sau "Listra" ta. Ia-ţi un timp să te uiţi la formularul de mai jos dacă ai trăit acele vremuri dificile notate acolo. Pavel a scris cu multe detalii despre acestea în 2 Corinteni 11: 23-28. Bifează ceea ce ai experimentat. Apoi, pe liniile goale de la sfârşitul listei lui Pavel, adaugă alte situaţii grele pe care le-ai experimentat.

    O surmenaj, oboseală / burn out
    O ai fost în închisoare/ privat de libertate
    O în pericol de moarte/ ameninţat cu moartea
    O bătut/ împroşcat cu pietre/ supus la violente fizice
    O naufragiat / plutind în derivă pe mare/ victima unui accident
    O constant în mişcare / călătorii/ privat de siguranţă unui domiciliu sigur
    O În pericol pe râuri/ în timpul deplasărilor în lucrare
    O În pericol de a fi atactat de bandiţi/ de persoane ostile
    O În pericol de la conaţionalii tăi / de la cei apropiaţi
    O În pericol din partea celor nemantuiti
    O În pericol într-o localitate anume / într-o ţară anume
    O În pericol pe mare / în pustiu / trăind în teamă şi nesiguranţă
    O În pericol datorat unor fraţi mincinoşi/ unor colegi de lucrare sau creştini
    O privare de somn / de mâncare/ de apă/ haine sau de alte condiţii esenţiale de viaţă
    O presiune şi grijă permanentă datorată lucrării/ stres

    O ________________________________________________

    O ________________________________________________

    O ________________________________________________

    O ________________________________________________

    O ________________________________________________

    O ________________________________________________

    Uneori este dificil emoţional de încheiat un capitol şi lăsa astfel de lucruri în urmă, dar este posibil. Pavel a făcut acest lucru în momentul când i-a scris lui Timotei. Pavel a descris viaţă lui cu scop, credinţă, răbdare, dragoste, persecuţii şi suferinţe toate într-o singură propoziţie- bine şi rău deopotrivă. De fapt, el a menţionat în mod specific dificultăţile pe care le-a îndurat "în Antiohia, Iconia şi Listra" (2 Timotei 3: 10-11) că apoi să încheie prin a spune, "Dar Domnul m-a izbăvit din toate."

    Fă-ţi timp pentru a merge înapoi a doua oară prin lista lui Pavel, precum şi prin cele pe care le-ai adăugat. Verifică dintre ele care încă te deranjează sau dacă ceva de acolo te provoacă chiar să pleci din lucrare. Este un moment bun să faci o închidere a lor înainte de a părăsi câmpul de misiune. Dacă nu o faci acum, acestea pot să te urmărească în următorul capitol din viaţă ta şi devin pietre de poticnire acolo. Du-te înapoi la cercurile pe care le-ai bifat şi încearcă să răspunzi la întrebările de mai jos.

    Cum au dus aceste lucruri dificile la o creştere în viaţă ta?

    ______________________________________________________

    ______________________________________________________

    ______________________________________________________

    Cum a folosit Dumnezeu dificultăţile din viaţă ta?

    ______________________________________________________

    ______________________________________________________

    ______________________________________________________

    Cum te-au ajutat colegii tăi, alţi misionari să creşti în acele vremuri dificile?

    ______________________________________________________

    ______________________________________________________

    ______________________________________________________

    Cum aceste circumstanţe dificile se potrivesc cu restul poveştii tale de viaţă, cu capitolele anterioare din viaţă ta?

    ______________________________________________________

    ______________________________________________________

    ______________________________________________________


    Cum vezi pe Dumnezeu folosind aceste experienţe dificile că să facă trecerea la următorul capitol din viaţă ta?

    ______________________________________________________

    ______________________________________________________

    ______________________________________________________

     

    Ce mai poţi să faci când treci prin lucruri dificile:

     

    *nu lua decizii cu privire la plecarea ta din misiune când eşti supărat, şocat, când doar ce ţi s-a întâplat ceva. Aşteaptă un timp, stai cu Domnul, revino apoi şi încercă să vezi soluţiile şi rezolvarea când te-ai mai liniştit.

    *dacă stă în puterea ta şi problemele tale vin dintr-un conflict sau dintr-o relaţie ruptă, fă tot posibilul să ai o discuţie cu cei implicaţi şi să laşi lucrurile în ordine (Rom 12:18 Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. )

    *iartă şi uneori este o soluţie să ceri iertare când şi alţii se simt lezaţi, chiar dacă tu nu consideri că ai greşit. Gladys Staines, o misionară australianca, a putut ierta chiar pe ucigaşii soţului şi celor doi fii ai săi, omorâţi în India în 1999. Gestul ei, făcut şi în public a adus mai mult serviciu misiunii şi lui Dumnzeu decât toţi anii lor de slujire în acea ţară idolatră. Zile în şir presă locală a vorbit despre un astfel de gest nemaiîntâlnit. Ea a găsit puterea să rămână să misioneze în India şi în 2005 a primit premiul Padma Shri pentru contribuţie în asistenţă socială din partea Guvernului Indiei.

    *găseşte-ţi puterea de a depăşi situaţia în Domnul. El nu a intenţionat că acel rău să ţi se întâmple, El nu se schimbă niciodată, este mereu bun, iubitor, atotputernic. El are totul în control chiar dacă tu pari să nu mai ai nici un control şi nu mai vezi nici o ieşire din situaţie.

    *Vezi partea bună a situaţiilor rele ca în exemplul de mai sus: ce ai învăţat, cum te-au ajutat să creşti, ce vrea Domnul să îţi spună sau să corecteze prin ele, ce vrea să te înveţe despre caracterul Lui?

    *cere ajutorul cuiva să treci cu bine peste situaţie- în funcţie de problema poate fi un mentor, o persoană în care ai încredere şi care îţi poate da sfaturi bune, un consilier, un mediator de conflicte, un psiholog sau alt specialist în caz de traume majore

    *dacă consideri că ieşirea din situaţie este doar plecarea ta de pe câmpul de misiune sau din locaţia respectivă, fii sigur că această este voia lui Dumnezeu şi nu o soluţie personală. După cum aflăm din Biblie, au fost timpuri când apostolii au părăsit o locaţie periculoasă şi asta le-a adus siguranţă, continuarea lucrării în altă locaţie sau în altă formă ori în altă perioadă, dar au fost şi momente când au rămas chiar dacă au plătit asta cu viaţa. Oricum orice plecare prematură din misiune atrage după sine multe sentimente contradictorii şi problema în sine nu se încheie doar cu asta. Vezi şi articolul ... Despre plecarea prematură din misiune


     

    C. era un tânăr, misionar transcultural de 5 ani. Fiind un bun evanghelist, darurile lui erau repede observate şi dădeau rezultate. A slujit în mai multe echipe şi în mai multe locaţii dar mereu şi-a încheiat angajamentele prematur şi a plecat rănit. Dacă îl întrebai despre experienţele vechi, acuza mereu pe alţii şi nu vedea nimic greşit în modul în care el a procedat.
    La primul conflict mai serios în nouă lui echipă, C. şi-a manifestat dorinţa de a pleca. Era dezamăgit profund şi se gândea nu doar să schimbe locaţia ci de data asta chiar să abandoneze cariera lui de misionar transcultural. Agenţia de trimitere a trecut cu el printr-un timp de evaluare şi de rugăciune înainte de decizia finală. A fost încurajat să facă şi ceva ce nu mai făcuse până atunci: să meargă la colegii cu care a avut conflictul şi să discute deschis ce l-a rănit, să se despartă de ei în termeni buni. C. a discutat şi a aflat că în mare parte cearta fusese produsă de o neînţelegere şi de o necunoaştere bună a limbii de comunicare şi nu din ceva intenţionat. Chiar nimeni nu îşi dorea că el să plece şi îl apreciau mult.
    Domnul l-a cercetat pe C. să vadă că problema era de fapt modul în care el rezolva (de fapt nu rezolva) conflictele. A hotărât să ierte, să nu mai ia totul personal, să nu mai lase lucrurile care l-au rănit să rămână neclare şi să rupă relaţiile. Nu doar că nu a plecat atunci dar a continuat să rămână în misiune încă 20 de ani şi în prezent predă despre Team building şi Rezolvare de Conflicte în multe şcoli creştine.

     

    Autor Dana V


     

     


    Dupa 10 ani de misiune transculturala, in care mai mult de jumatate am fost in echipa de lideri, a trebuit sa ne intoarcem pentru o vreme in orasul natal pentru ca mama sotiei a avut un atac cerebral si nu avea cine sa o ingrijeasca. Totul era nou si socant pentru noi desi veneam o data la 1-2 ani acasa si eram la curent cu unele schimbari. Dincolo de dificultatea de a avea iarasi un serviciu platit ca sa ne asiguram viata de zi cu zi si alte multe schimbari, cel mai greu mi s-a parut sa ma reintegrez in biserica mea. Majoritatea pe care ii cunosteam la plecare nu mai erau, se mutasera in alte locatii, pastorul si intreaga conducere erau noi. M-am simtit foarte strain si nebagat in seama acolo. Vedeam multe nereguli si neajunsuri in administratia lor si greseala mea a fost sa critic tot in mintea mea si sa ma uit dupa alte biserici la care sa merg. Surpriza mea a fost ca aceleasi critici le aveam despre toate si nu-mi gaseam nicicum locul.
    Intr-o zi fetita noastra a avut un accident si printre primele persoane care m-au sunat si au vizitat-o la spital a fost pastorul bisericii mele. Au format repede un grup de rugaciune si cateva surori ne-au slujit si facand mancare sau ingrijind de soacra mea cat noi eram la spital. Ne-au ramas alaturi pana la recuperarea totala a fetei. A fost modul lor simplu de a ne arata dragostea si faptul ca suntem inca parte din congregatia lor. Cat de orb si de vanitos am fost! Nu aveau poate cele mai tari predici sau cele mai performante metode de conducere sau de lucrare, dar au avut cele mai puternice rugaciuni pentru copilul nostru si o inima gata sa slujeasca. In fond nu acesta este rolul unei biserici...? Am mers si am cerut iertare pastorului pentru atitudinea mea si acesta a fost primul meu pas adevarat spre a ma reintegra acolo. G. F.


    Cand te reintorci pentru cateva zile/ saptamani acasa si mergi la biserica ta doar ca sa prezinti stiri si imagini din misiune, este diferit de a te intoarce definitiv. Lucrurile nu au stat pe loc acolo de cand ai plecat, s-au schimbat oameni, lideri, poate moduri de a face lucrurile. Si tu te-ai schimbat, ai avut alta expunere la o alta cultura, ai adoptat o parte si din ce inseamna sa fii lucrator si crestin in acea cultura. O perioada te vei simti strain, critic la tot ce se intampla in biserica si chiar vei crede ca nu mai reusesti nicicum sa te reintegrezi la fel ca misionarul de mai sus.

     

    Cateva ganduri extrase din cartea Re-entry (Reintrare) a autorului Peter Jordan:

     

    Ce spun misionarii care se intorc acasa:

    * Biserica mea nu este cu adevarat interesata de mine.
    * Biserica pare ca nu e focalizata pe lucrare si pastorul este mereu prea ocupat ca sa stea de vorba cu mine.  
    * Nimeni in biserica nu ma mai intelege.
    * Pastorul nu vrea sa auda cum faceam lucrurile pe campul de misiune.
    * Pastorul nu este interesat sa ii povestesc despre problemele din biserica pe care le vad eu.
    * Este asa multa lipsa de spiritualitate in biserica mea.
    * Oamenii sunt asa de materialisti in biserica mea.
    * Inchinarea din biserica este asa de seaca in comparatie cu cea de pe campul de misiune.
    * Rugaciunea lor este ceva ce ei fac doar in biserica.


    Ce spun pastorii despre misionarii care se intorc acasa:

    * Misionarii care se intorc acasa astepta mai mult sa li se slujeasca in loc sa slujeasca ei
    * Misionarii care se intorc au dificultati in a se identifica si a se integra inapoi in biserica
    * Sunt asa de axati pe ideea de "echipa" incat par pierduti fara asta
    * Misionarii care se intorc gandesc ca modul in care ei au facut lucruri pe campul de misiune e superior modului in care se fac in biserica
    * Misionarii care se intorc nu inteleg cum functioneaza o biserica si nici constrangerile la care este supusa munca unui pastor
    * Misionarii care se intorc tind sa stea pe margine, in loc sa se implice in intregime in viata bisericii
    * Misionarii care se intorc pun standarde foarte inalte si nerealiste membrilor congregatiei dupa care ii judeca
    * Pot fi foarte critici cu toate lucrurile din biserica
    * Misionarii care se intorc vor sa li se dea libertatea sa rezolve ei problemele bisericii

     

    Cum sa te readaptezi la biserica ta

     

    Nu critica
    Sigur ca Romania nu mai este material la nivelul Indiei ori unor tari africane de aceea reactia comuna va fi sa critici modul in care biserica sau membrii ei cheltuie banii, luxul din biserica ori din casele fratilor (ceea ce percepi tu lux atunci). Eu am fost in biserici care se tineau in bordeie sau pur si simplu la umbra unui pom si sa slujesc acolo acoperita de sudoare si cand am ajuns in biserica mea dotata cu aer conditionat mi s-a parut extrem de luxos.
    Poate unele critici vor fi legate de lideri si de modul lor de a face lucruri. Este poate diferit de modul in care se lucra in organizatia cu care ai misionat sau in biserica pe pe campul de misiune. Dar nu este gresit. Gandeste-te ca poate modul lor de a face lucruri te-au adus si pe tine in acea biserica cu ani in urma (si pe multi altii) si ca ei te-au sprijinit cat ai fost in misiune asa cum au inteles ei mai bine.
    Oamenii pot sa ti se para pasivi si mai putin spirituali decat cei din cultura in care ai slujit. Unele locatii trec prin treziri, ori au multi nou convertiti si este alta dinamica si alta deschidere la spiritual. In tarile africane au alt mod de inchinare, cu dansuri, sarituri, batai din palme, ritmuri vesele de tobe. Va fi o provocare sa te intorci din nou la acordeon sau la cantari din Harfa fara acompaniament.
    Deci multe lucruri pe care o sa le vezi in biserica din tara ta iti vor produce o reactie normala de critica, dar rezista tentatiei de dragul reluarii relatiei cu fratii si surorile tale.
    Poate ca vei observa in biserica si lucruri care merita intr-adevar critica sau schimbare, dar nu ai inca nici o autoritate sa faci asta. Ai rabdare si cu tine si cu altii si fii constient ca va fi nevoie de timp sa te readaptezi.  

     

    Slujeste
    In misiune ai castigat multe experiente si ai invatat multe unelte noi de a lucra pentru Domnul. Nu te astepta sa fii tratat ca un specialist, ci alege sa slujesti unde este nevoie. Domnul va gasi o cale ca sa poti impartasi si celor din jur experientele tale. Mai apoi se poate ca modul in care faceai tu evanghelizare sau alta lucrare in Honolulu nici sa nu se mai potriveasca cu cel eficient in Romania de la intoarcerea ta, asa ca multe lucruri va trebui sa le reinveti.
    Slujind alaturi de lucratorii bisericii sau de frati, va ajuta si sa-ti recladesti relatiile cu ei si sa te reintegrezi mai repede si vei arata ca nu suferi de "vedetism" si ca astepti functii speciale sau tratament special.

    Da socoteala celorlalti si supune-te autoritatii bisericii
    Poate ca in misiune aveai sau nu aveai lideri peste tine, poate ai fost obisnuit sa iei decizii singur pentru lucrare, pentru tine si familia ta. Cand te intorci, tendinta va fi sa te comporti la fel si in biserica ta. Totusi vei intalni situatii cand ai nevoie de ajutorul fratilor pentru a relua viata ta acolo si ai nevoie de maturitatea de a solicita acest lucru cum trebuie in loc sa actionezi singur si in necunostinta de cauza sau sa ii acuzi ca nu se ofera ei sa te ajute.
    Daca vei alege sa te implici in lucrare locala cu ei va trebui din nou sa respecti toate procedurile si conducerea lucrarii respective, oricat de ciudat si birocratic ti se va parea si oricat de multa experienta ti se pare ca ai.

     

    Fa pasi spre oameni
    Daca te simti izolat, neinteles si iti este greu sa te reintegrezi in biserica, o cale buna ar fi sa faci tu pasi spre oameni. Poate ca fosta ta cariera de misionar a creat in oameni o imagine de "supererou" la care nu mai stiu cum sa se raporteze. Sau doar nu va mai cunosc personal si au nevoie de timp sa se recladeasca relatiile. Unii nu au trecut niciodata printr-un astfel de proces de plecare si reintegrare, nu au fost niciodata prea mult plecati si nici nu le trece prin cap cum te simti.
    Integreaza-te intr-un grup mic de studiu sau de rugaciune, invita fratii la tine sau in oras la un ceai doar ca sa discutati, sa le poti spune cum te simti. Calca-ti mandria si sentimentele furtunoase ca nu esti binevenit si ca nu mai incapi nicaieri si reincepe sa descoperi fratii tai din biserica. Intreaba-i ce fac, cum le mai merge afacerea, serviciul, cum mai e familia lor. Aminteste-ti ca ai facut exact aceleasi lucruri in alta cultura, te-ai apropiat cu rabdare de oameni si lucratori pentru a-i intelege chiar daca acolo nu era inca "acasa".

     

    Gaseste cai sa prezinti ce ai facut in misiune si sa multumesti suporterilor
    Uneori misionarii se plang ca, odata intorsi acasa, nu li se da oportunitatea sa impartaseasca despre ceea ce au lucrat acolo si ca nu au nici posibilitatea sa multumeasca celor care i-au sprijinit. Poate ca nu intotdeauna vei fi invitat sa faci asta de la amvon dar nu este o scuza pentru a nu multumi sau a spune altora despre lucrare. Am intalnit-o pe C., misionara romanca provenita dintr-o biserica micuta si destul de traditionalista de la tara. La intoarcerea ei dupa 1 an de misiune pastorul i-a urat bun venit din fata, dar asta a fost tot. Se tot plangea ca nu a putut prezenta nimic si multumi oamenilor. In biserica ei femeilor nu li se permitea sa vorbeasca la amvon asa ca nici nu spera sa i se dea aceasta oportunitate. Am incurajat-o sa propuna pastorului organizarea unei seri de misiune intr-o alta sala a bisericii, intr-o alta zi din saptamana. I s-a acceptat asta fara probleme. A gatit mancare africana, a decorat sala cu poze din misiune si a avut oameni chiar si dinafara bisericii care au venit sa asculte marturiile ei din lucrare si sa guste o mancare asa de diferita.
    O alta prietena a multumit suporterilor ei financiari vizitandu-i dupa intoarcere si daruindu-le un mic obiect din tara in care a misionat.
    Daca nu poti prezenta in biserica intreaba in grupul de tineri sau de copii poate ei sunt interesati de o astfel de prezentare.

     

    Increde-te in Domnul - singurul care te poate asista si ajuta cu adevarat prin aceasta tranzitie a readaptarii in cultura si tara ta, inclusiv in biserica ta.

     

    Dana V.



        
       

    © 2015 Resurse pentru misiune