---

Asa cum se face o evaluare a etapei de misiune cu misionarii adulti, o astfel de discutie trebuie sa aiba loc si cu copii la intoarcere, sau cel putin cu cei mai mari.

 

 

Scopuri- ii ajutam pe copii sa:

 

* Impartaseasca experiente, sa ia cu ei lucrurile bune
* Exprime ce simt/ ce au simtit in anumite situatii
* Simta ca a fost important ceea ce au facut si prezenta lor in misiune
* Inchida acel capitol din viata lor pentru a incepe un altul in tara natala.
* Identifici traume sau situatii peste care le este greu sa treaca si necesita atentie speciala

Nu trebuie neaparat o persoana specializata sa poarte aceasta discutie, ci o poate face si persoana responsabila de misiune de la biserica sau agentia de trimitere.

Se creaza un mediu sigur pentru ei, o camera linistita si fara prea multe lucruri care sa le distraga atentia (televizor, computer pornit, alte persoane prezente etc). Pot fi serviti cu ceva dulciuri sau suc in timp ce se poarta discutii simple care sa creeze o legatura intre ei si persoana care face evaluarea: Cand v-ati intors? Cum este vremea aici fata de acea tara? De ce v-a fost cel mai dor? Ce e ciudat pentru voi aici? etc.

 

Metode de evaluare:

* harta misiunii – pe o foaie lunga (sau mai multe coli lipite impreuna) se incepe trecand anul cand au mers in misiune cu parintii. Copiilor li se dau creioane colorate sau carioci sa deseneze la fiecare an din misiune ce-si amintesc ei mai bine din acel an, atat lucruri placute care li s-au intamplat, cat si alte evenimente, orice li s-a parut important (pe o foaie comuna). Apoi se trece la urmatorul an si tot asa pana la final. Apoi se pun pe masa mai multe stikere cu fete vesele, triste si neutre. Treceti cu ei prin fiecare intamplare, sa va explice ce au desenat si ce simt despre asta, ce stiker ar lipi. Daca este un eveniment comun, pot adauga stikere si ceilalti copii.
Veti vedea ca au pareri diferite si ca lipesc stikere diferite. Incurajati-i sa faca asta ca este ok sa gandeasca sau sa simta diferit, nu ii judeca nimeni. Daca ai identificat zone dificile, traume, poti pune mai multe intrebari pentru a-i ajuta sa exprime mai bine ce au simtit.

Exemplu:
Consilierul: Aici ce ai desenat?
Elena, 6 ani: Este o cruce. Prietena mea Amina a murit.
Consilierul: Si vad ca ai pus o fetisoara trista langa ea. Ce ai simtit cand s-a intamplat asta?
Elena: Ca imi pare rau. Apoi ca mi-e dor de ea. Si ca il urasc pe omul care a omorat-o.
Magda, 13 ani: Elena, parintii ne-au invatat ca nu trebuie sa uram pe nimeni, chiar daca sunt asa de rai.
Elena (izbucnind in plans): Da dar el a violat-o si a omorat-o iar ea nu a putut nici macar sa se apere ca era asa mica.
Consilierul (dupa o perioada cand a lasat-o sa planga): Si voi stiti ce inseamna ca a violat-o?
Magda:Da, am auzit la stiri si ne-a explicat apoi mama.
Consilierul: Cum s-a intamplat? Si ce ati simtit cand ati auzit asta? Sincer.
Magda: O cunosteam bine, era vecina cu noi. I-am spus de multe ori despre Isus. A fost rapita de pe drumul spre scoala de un barbat. Au gasit-o dupa doua zile moarta. Nu l-au prins decat tarziu, dupa 2 luni. Am fost toti speriati, ma gandeam ca mi se poate intampla si mie. Voiam acasa atunci... nu mai voiam in misiune.
Elena: Apoi mama ne-a spus ca nu trebuie sa-l dusmanim pe nenea ala. Si noi am incercat sa-l iertam...
Consilierul: L-ati iertat dar este tot dureros sa va amintiti ce a facut, nu-i asa?
Elena: Da.
Consilierul: Cred ca e normal ce simtititi. Asa simt toti oamenii care au fost martori la ceva trist. Si cel mai bun mod de a trece peste asta este sa va amintiti despre fetita cum era, ce lucruri frumoase ati facut impreuna. Puteti sa-mi povestiti despre ea ceva frumos?....

 

* Fise tematice- alta metoda este sa lipesti pe coli separate cateva elemente din misiune ca: drumul spre locatie si mutarea, mancare, oameni, scoala, prieteni, casa, lucrare, vreme, mutarea inapoi etc . Pune pe fiecare copil in parte sa scrie o nota pe fiecare si sa explice de ce a ales-o pe aceea:

Exemplu:
Ema: Eu pun 10 la casa. Mi-a placut ca aveam curte mare.
Dorin: Eu pun doar 5 ca nu aveam camera mea. Si Alex imi umbla mereu in lucruri ca statea cu mine. Era dezordonat.
Alex: Eu pun 8. Ca veneau multi gandaci. Si se lua mereu lumina.
Ema: Pot schimba nota mea? Aveam cateodata soareci in camera.
Consilierul: De ce ati pus toti note mici la mutarea acolo? Ce ati simtit?
Dorin: Mi-a parut rau sa imi pierd prietenii. Si mi-a fost greu sa schimb scoala, nu intelegeam bine engleza.
Ema: Eu am pus 8. Acasa aveam mai multe jucarii.
Alex: Mie mi-a placut, mama si tata stateau mai mult cu noi si ne luau cu ei peste tot.

 

*Multumiri si intrebari- daca copii sunt mai mari, pune-i in cerc si jucati acest joc. Da cuiva sa ascunda la pumn un banut. Vecinul din dreapta trebuie sa ghiceasca daca este cap sau pajura. Daca ghiceste, spune ceva din perioada de misiune pentru care este multumitor lui Dumnezeu. Daca nu ghiceste, poate sa ii puna o intrebare lui Dumnezeu despre acea perioada, ceva ce nu au inteles sau crede el ca nu ar fi trebuit sa se intample. Cel care povesteste ia el banutul si se continua. Veti fi uimiti cat de adanc vad unii copii lucrurile ca in exemplul de mai jos.

Emanuel, 13 ani intrebare: 
Ce sa intreb... cred ca as intreba pe Dumnezeu de ce a trebuit sa se imbolnaveasca sora mea.. De aia a trebuit sa ne intoarcem... De ce nu a facut-o El bine cand ne-am rugat de atatea ori? De ce nu a facut asa s-o vindece cum se intampla cu altii de acolo cand noi ne rugam? De ce nu mai are nevoie de noi acolo in misiune si a trebuit sa venim cu ea acasa?
Amy, 10 ani multumire:
Vreau sa multumesc Domnului ca noi avem ce manca si am avut mereu o casa. Am vazut de multe ori acolo in Africa copii care nu au aceste lucruri. Si ca avem parinti.
Caleb 10 ani intrebare:
De tata tipa la mama si era asa de nervos cand venea din lucrare? De ce el nu se bucura de nimic de acolo si voia mereu sa plecam acasa?
Mary, 8 ani intrebare:
De ce sunt rea daca eu cred in Isus? De ce ii tot supar pe mama si tata? Am lasat usa descuiata din greseala si au intrat hotii. Au luat multe si i-au facut rau lui tata. De ce i-a lasat Dumnezeu?

Si pe perioada acestor intrebari si multumiri veti observa lucruri care au ramas nerezolvate sau care sunt traumatice. Poate continuati sa discutati privat cu copiii despre ele si sa va rugati impreuna. Invatati-i ca nu la toate intrebarile vor avea raspunsuri, la unele poate mai tarziu... Dar ca e important sa le spuna tare in rugaciune alaturi de multumiri si Domnul este cel care va aduce si rezolvarile la timpul potrivit. Invatati-i sa pretuiasca experientele bune si sa multumeasca lui Dumnezeu pentru ele.

Unii copii au trecut prin situatii stresante si traumatice (au trecut prin soc cultural, au asistat la dezastre naturale, accidente, persecutii, au fost chiar ei atacati, rapiti etc) sau reiese ca au fost neglijati ori abuzati chiar de catre parintii lor. Astfel de cazuri necesita o atentie speciala si consiliere psihologica de specialitate.

 

Semne ale unei traume:

♦  copilul evita sa vorbeasca sau sa isi aminteasca despre un anume episod traumatic
♦  plans, ras necontrolat pe timpul discutiei sau comportament iesit din comun semnalat de parinti
♦  copilul fabuleaza despre o anumita intamplare in incercarea de a ascunde adevarul dureros
♦  frici nejustificate, dorinta de a fi doar cu parintii
♦  se autoinvinuieste pentru anumite intamplari traumatice
♦  cosmaruri, tulburari de somn
♦  ganduri sau tentative de sinucidere
♦  copilul se leagana, urineaza pe el sau in pat desi nu mai e la acea varsta, prezinta anumite ticuri nervoase
♦  comportament distructiv fata de lucruri, de altii sau propria persoana

 

Dana V. 

 

Surse:

We’re Going Home: Reentry for Elementary Children
Ron & Bonnie Koteskey,  Member Care Consultants
New Hope International Ministries

 

Seminar: Debriefing - ‎Doris Hannes Steets, YWAM counceling ministry