SPRE MISIUNE

    Cum au fost chemați misionari celebri


    (fragmente din biografii ale misionarilor)

    Printr-un gând stăruitor primit încă din copilărie sau la convertire

    George Grenfell (1849-1906)-misionar in Congo
    Copilaria si-a petrecut-o in Birmingham, unde, la varsta de 15ani s-a convertit. Astfel, candela vietii sale a fost aprinsa, prin Cel care este „Lumina lumii”, si foarte curand el a inceput sa se gandeasca la posibilitatea de a fi un purtator al Luminii pe continentul negru, Africa.

    James Chalmers- Misionar printre canibalii din Noua Guinee
    La scurt timp dupa convertirea sa, Chalmers a devenit invatator de scoala duminicala si a inceput sa predice Evanghelia atat in oras cat si in tara. Dorinta sa arzatoare era insa de a deveni misionar  printre salbaticii Noii Guinee.

     

    Prin îndemnul, inspirația de la alți misionari

    Karl F.A. Gutzlaff (1803-1851)- misionar in Asia
    In 1813 a parasit scoala si a devenit ucenic la un mestesugar din Stettin. Aici a intrat in contact cu interesul crescand pentru misiunile straine si a inceput sa simta ca aceasta este chemarea lui.
    Tanarul, la indemnul altui misionar, a intrat in 1821 la seminarul de misiune din Berlin. Dupa terminarea studiilor, in 1823, a fost chemat de Societatea Misionara Germana si a plecat la Rotterdam pentru pregatiri. In 1825 a vizitat Londra, unde a intalnit misionari din Asia si astfel a fost convins ca locul lui de munca era in Orient. A fost ordinat in 1826 si a plecat in Indonezia.

     

    Primind confirmări de la alte persoane, o agenție de trimitere sau  alți misonari

    Paget Wilkes (1871-1934)- misionar în Japonia
    Wilkes era convins ca va deveni misionar peste ocean, dar intrebarea arzatoare era „Unde?”
    Dorinta inimii sale era de a pleca in Japonia, la misionarul Barclay F. Buxton. Exact in timpul incare Paget cauta sa afle voia Domnului, domnul Buxton a inteles faptul ca, daca dorea ca lucrarea din Japonia sa dea roade de calitate, era necesar sa aiba ca partener un om cu aceleasi convingeri spirituale ca ale sale. Si l-a gasit in persoana lui Paget Wilkes.

    David Livingstone- Africa
    O problemă grea pentru Livingstone, în timpul studiilor sale, a fost locul de misiune în care urmasă meargă. în China, unde plănuise la început să meargă, era război. în acest timp denesiguranţă, el făcuse cunoştinţă cu un bărbat care a însemnat mult pentru viaţa lui. Dr. Moffat,misionar în Africa, se întorsese acasă şi a trezit mare interes între conaţionalii săi pentru misiunea creştină de pe acest continent. El a fost primul care a descris lui Livingstone, mizeria popoarelor din Continentul Negru, care trăiau şi mureau fără de Evanghelie. Acesta ceruse părerea Dr. Moffat.
     „l-am spus", istoriseşte Dr. Moffat,  „că ar fi bine să meargă în şesurile din nordul Africii, unde am văzut de multe ori, în zori de zi, ridicându-se fumul a mii de sate, în care nu pătrunsese nici un misionar".
    După multă chibzuinţă, Livingstone a spus:
     „Ce rost are săaştept sfârşitul războiului din China? Voi pleca în Africa!" 
    El a consultat pe directorii Societăţii Misionare şi aceştia şi-au dat consimţământul.


    În urma unei experiențe de impact de la Domnul

    Amy Carmichael 1867-1951- misionară în India
    Prima experienta a lui Amy cu Domnul cel viu a avut loc pe strazile orasului Belfast, pe cand avea18 ani; o intalnire instantanee si cu totul neasteptata. Ea povesteste ca in timp ce se indrepta spre casa, venind de la biserica impreuna cu familia ei, a observat o sarmana batrana care ducea un pachet greu. Impinsi de o mila subita, Amy si fratii ei s-au apropiat si i-au luat povara, luand-o de brat si ajutand-o sa mearga. Intalnindu-se cu cetateni respectabili ce se uitau uimiti la ei, tinerii se simteau stanjeniti, inaintand cu greu prin vant. 
    Deodata, lui Amy ii rasuna prin minte urmatoarea fraza puternica a apostolului Pavel: „Daca cladeste cineva pe aceasta temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va dovedi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea ramane in picioare…” – 1 Corinteni 3v12-14.„Daca lucrarea zidita de cineva… ramane in picioare!” „M-am intors in jur sa vad cine imi vorbea. N-am vazut decat fantana, strada noroioasa si oamenii cu figurile lor surprinse. Fulgerul orbitor venise, apoi plecase – in jurul nostru nu se aflau decat lucruri obisnuite. Am mers mai departe. N-am spus nimanui nimic, dar stiam ca mi s-a intamplat ceva care a schimbat valorile in viata mea. Nimic nu mai conta in afara de lucrurile care raman in picioare pentru vesnicie.”
    Pe 13 ianuarie 1892, Amy a raspuns la apelul pentru slujire in strainatate. Supunandu-se poruncii Mantuitorului: „Mergeti!“, ea s-a oferit ca misionara a conventiei din Keswick si dupa cateva luni, a plecat in Japonia. 

     

    Au simțit un interes pentru sufletele pierdute (o povară pentru a salva pe cei nemântuiți, o urgență de a merge)

    John şi Betty Stam- misionari martiri în China
    John- Deşi mai timid din fire, el a început să se implice alături de fratele şi tatăl său în evanghelizarea oamenilor. În această perioadă era funcţionar în New York şi a început să fie interesat de vieţile celor din jur, milioanele de locuitori ai oraşului oferindu-i numeroase ocazii de a observa natura umană.
    Pentru o scurtă perioadă de timp s-a alăturat Misiunii „Steaua Speranţei”, iar apoi s-a înscris la institutul biblic din Chicago, unde a fost un student strălucit.Pe măsură ce timpul trecea, pământul întins al Chinei începea să-l preocupe din ce în ce mai mult, chemarea de a pleca într-acolo în misiune de pionierat devenind tot mai presantă.

     

    Prin influiența familiei

    Elizabeth Alden Scott- misionară în China

    Deşi născută în Michigan, Statele Unite, fusese crescută în China, părinţii ei înşişi fiind misionari. Întorcându-se în America, ea a intrat la colegiul Wilson, din Chambersburg, Pennsylvania, dedicându-se studiului cu seriozitate şi motivaţie, absolvind printre primii. În timpul acesta, ea participase la o conferinţă în Keswick, New Jersey, unde şi-a consacrat viaţa în lucrarea lui Dumnezeu.Aici ea a primit o viziune nouă a lucrării din China, începând să se roage Domnului să-i arate dacă ea trebuie să-L slujească acolo. Primind „confirmarea”, ea s-a înscris la Institutul Biblic Moody cuun an înaintea lui John Stam.Treptat, chemarea către China a devenit evidentă şi a început să participe la întâlnirile de rugăciuneunde l-a cunoscut pe John. 

     

    Călăuziți de anumite circumstanțe

    Când Jim Elliot lua în considerare implicarea în misiune, el nu știa unde să meargă și ce să facă. Dar aveat două idei. Deci, el a început să corespondeze cu un misionar din India și cu altul din Ecuador. În urma informațiilor primite, el a făcut o alegere: Ecuador. Dar, înainte de a decide, el a petrecut mai întâi timp gândindu-se și rugându-se. Nu a fost o presupunere, ci un act de credință în Dumnezeu, care promite călăuzirea. 

    Jim spunea: "nu poți conduce o mașină parcată." Este logic să te miști în direcția în care crezi că Dumnezeu te conduce, cu toată încrederea că El, ca un păstor credincios, te va călăuzi pe căile dreptății.

    Elisabeth Elliot, soșia misionarului martir Jim Elliot

     

    Confirmări în rugăciune

    Elizabeth Alden Scott- Ea a primit o viziune nouă a lucrării din China, începând să se roage Domnului să-i arate dacă ea trebuie să-L slujească acolo. Primind „confirmarea”, ea s-a înscris la Institutul Biblic Moody cuun an înaintea lui John Stam.Treptat, chemarea către China a devenit evidentă şi a început să participe la întâlnirile de rugăciune unde l-a cunoscut pe John. 

     

    În urma citirii unei cărți sau a unor știri despre misiune sau despre o locație, o nevoie anume

    Adoniram Judson
    După ce s-a convertit, s-a înscris la Seminarul Andovery, unde a citit despre lucrarea lui William Carey şi a asociaţilor săi din India. Acest lucru l-a făcut să se gândească serios la milioanele de oameni de pe întreg pământul care au ne-voie de dragostea lui Isus. Dar în el se ducea o luptă teribilă, între ambiţiile fireşti şi chemarea de a fi misionar, dragostea sa pentru Isus biruind în cele dinurmă.În curând, a format un grup de tineri (printre care Samuel J. Mills Jr., J. Richards, Luther Rice şiGordon Hall), care şi-au dedicat vieţile pentru misiune.

     
    George Henry Lang
    La trei ani de la căsătoria lor, George a renunţat la slujba lui seculară din motive de conştiinţă şi a fost numit pastor la Unity Chapel, în Bristol. După opt ani în această lucrare, el a primit o scrisoare de la sora soţiei lui, care era misionară în India. Ea îi scria despre adânca nevoie spirituală atât a băştinaşilor, cât şi a misionarilor din acea zonă şi îi spunea că slujirea din partea unui om cu olucrare atât de plină de Duhul Sfânt era mai mult decât necesară.Obişnuit să asculte vocea divinului său Stăpân, George Lang şi-a luat rămas bun de la soţia şi fiicasa şi a plecat în martie 1909.
    După întoarcerea în Anglia, el a primit numeroase chemări de a lucra în câmpul Evangheliei,chemări venite din Egipt, Tunisia, Palestina, Germania şi România. În unele dintre aceste ţări a fost de mai multe ori, rămânând acolo pentru perioade îndelungate de timp.

     

    David LIVINGSTONE 
    Într-una din zile, ajunse în mâinile sale un apel al lui Gutzlaff, misionar-medic în China, prin care acest om valoros care a contribuit mult la răspândirea creştinismului, apela după ajutor la Bisericile din Anglia şi America, în numele a milioane de suflete care zăceau în întuneric în China. Atât apelul cât şi faptele misionarului au fost întrebuinţate de Duhul Sfânt pentru a-l convinge pe Livingstone să devină misionar şi inima lui s-a îndreptat spre China. 

     

    Printr-un pasaj biblic

    Oswald J Smith- autorul cărții Provocarea Misiunilor
    Cu ani în urmă am trecut prin toată Biblia să caut răspunsul dacă puteam sta în Canada şi în acelaşi timp să ascult de Dumnezeu. Ar fi posibil, m-am întrebat, să mă bucur de un pastorat comfortabil, fără să trec hotarele țării mele şi totuşi împlinind poruncile Domnului meu? Ar fi Dumnezeu multumit? 
     
    Şi pe măsură ce studiam Biblia găseam expresii ca acestea: „Toate națiunile; întreaga lume; fiecare ființă; cele mai îndepărtate locuri de pe pământ”. Cu alte cuvinte, descopeream că Evanghelia trebuia dată întregii lumi. Trebuie să o audă fiecare națiune, neam, limbă şi popor. 
     
    Când am văzut lucrul acesta, am pus următoarea întrebare: Trăiesc toate popoarele în Canada? Dacă da, şi dacă nu mai sunt alte popoare dincolo de granițele ei, atunci pot sta în țara mea, pot predica aici Evanghelia şi să nu trec mei măcar o dată granița ei; dar, dacă un popor trăieşte dincolo de granițele Canadei, atunci este datoria mea să plec din țara mea, să trec peste granițele ei şi să merg la acel popor. Şi dacă nu pot face eu acest lucru, al unei să trimit înlocuitori. Dar dacă nu fac nici acest lucru nici celălalt, voi fi un creştin care a pierdut, în ziua răsplătirii. 

     

    O combinație 

    Johanna Veenstra- misionară în Nigeria- alegerea de a sluji, influiența altor misionari, confirmare în rugăciune
    Într-o seară, Johanna a găsit eliberarea după care tânjea, privind spre ceruri şi primind asigurarea iertării. Viaţa ei a devenit una pusă în slujba lui Dumnezeu.Până la vârsta de nouăsprezece ani, a ajutat la Misiunea „Steaua Speranţei” din Paterson. Apoi aintrat la Casa de Pregătire Misionară din Brooklyn, New York. În cel de-al doilea an de pregătire, a participat la o conferinţă misionară, unde l-a ascultat pe un misionar vorbind despre triburile păgânedin Africa Centrală, care nu fuseseră atinse de Evanghelie.La încheierea serviciului, Johanna a petrecut trei zile în comuniune cu Dumnezeu, primind încredinţarea că, pentru ea, câmpul de misiune îl constituia Nigeria.Pentru că până la 25 de ani nu i  s-a permis să plece în Africa, următorii trei ani i-a petrecut lucrândcu o misiune din oraş, printre ţigani, pe la case, închisori, spitale, cartiere rău famate.
    Această dorință nu se stinge la intervenția altora sau din cauza unor circumstanțe nefavorabile

    Lilias Trotter- încredințare personală, influiențe, Domnul i-a vorbit în timpul unei chemări publice, chemare lăuntrică irezistibilă și neoprită de circumstanțe
    In 1876, doamna Trotter impreuna cu fiica ei au calatorit la Venetia. Aici s-au intalnit cu faimosul John Ruskin care a ramas impresionat de talentul in pictura al tinerei. Tot el a staruit, fara succes insa, ca Lilias sa se dedice artei si sa renunte la planurile ei misionare. Lilias a continuat sa lucreze pentru alti zece ani pentru femeile de pe strada. In aceasta perioada a cunoscut doua femei, Adeline Braithwaite si Lilie Duff, a caror influenta avea sa schimbe directia in care au fost indreptate eforturile ei pentru mai bine de 10 de ani. De fiecare data cand Lilias se ruga, cuvintele „nordul Africii” ii rasunau in suflet, de parca o voce ar fi chemat-o.In mai 1887, domnul Glenny a tinut o intrunire misionara si a vorbit despre nevoile acelui camp de misiune. Cand s-a facut apelul la sfarsitul serviciului, Lilias s-a ridicat si a zis: „Dumnezeu ma cheama pe mine.” In mai putin de un an a ajuns in Africa, impreuna cu alte doua tinere femei.

    Elemente comune ale acestor misionari chemați:

    ♦ Majoritatea au fost pregătiți de Domnul din timp- au simțit chemarea, au auzit despre misiuni, au întâlnit persoane care i-au inspirat și i-au călăuzit

    ♦ Au demonstrat interesul lor pentru cei pierduți prin implicarea în lucrări creștine locale- în biserică, la locul unde au studiat, unde au lucrat, în orașul lor etc. 

    ♦ Au cerut confirmări în rugăciune, de la alții, s-au consultat cu alții, au cerut consințământul unei Societăți misionare etc

    ♦ Au avut un timp de pregătire- școli creștine, seminarii teologice, participarea la anumite misiuni scurte sau lucrări locale sau chiar au ales o specialitate cu care să slujească (medicină, profesor)

    ♦ Nu au fost opriți de împotriviri- unii au așteptat ani de zile pentru a putea merge

    ♦ Majoritatea au căutat și au primit un partener de căsătorie care a avut aceeași direcție cu ei. 

    ♦ Mulți au avut dinainte anumite daruri sau talente pe care le-au folosit în lucrare mai târziu

     


     

    © 2015 Resurse pentru misiune