SPRE MISIUNE

    De ce să fac o școală de misiune?


    Când Domnul m-a chemat la misiune de termen lung aveam peste 10 ani de experiență în proiecte pentru săraci și în proiecte creștine în țara mea (le-am condus și dezvoltat), aveam mulți ani de când mă întorsesem la Domnul, mă implicasem în multe lucrări la biserica mea, aveam terminată o facultate, un master și multe cursuri de calificare și participasem și la câteva misiuni de termen scurt în India. Mi se părea că sunt super-calificată pentru lucrarea Domnului peste granițe. Dar Domnul m-a călăuzit spre o Agenție de misiune cu care să lucrez și aceștia mi-au vorbit despre ceva școli de pregătire și despre o perioadă de practică înainte de a pleca efectiv. Sigur că nu puteam să înțeleg de ce atâta pregătire și așteptare. 

    Am făcut o școală de misiune, un curs biblic și câteva alte cursuri cu ei și iată ce am descoperit despre mine în acest timp de pregătire:
    ♦ multe lucruri le făceam din experiență și funcționau perfect în lumea seculară dar nu aveam nici cea mai mică idee cum să le fac pentru Domnul
    ♦ aveam multe zone ascunse în viața mea în care Isus nu era încă Domn, acționam din fire și nu conform voii Lui
    ♦ aveam lucruri pe care le credeam eronat despre Dumnezeu, influiențată de idei din trecut sau de circumstanțele din viața mea: credeam că e cu mine dar numai câteodată, nu întotdeauna, că mă iubește dar nu mereu, că are putere dar nu în toate lucrurile, că e asemeni oamenilor care mă răniseră în viață și nu eram complet deschisă și schimbată de El
    ♦ eram un strateg și un lider grozav pentru tot felul de proiecte dar nu mai știam să îl las pe El să lucreze, să aștept timpul Lui și modul Lui de a lucra
    citeam biblia ca și practică dar multe lucruri de acolo nu le înțelegeam, nu știam cum să le aplic la viața mea sau cum să le explic altora să le aplice
    ♦ nu știam să lucrez într-o echipă creștină, lucrasem doar ca angajată într-o slujbă seculară și doar sezonier cu colegi creștini. Eram total orientată pe proiecte și deloc pe oameni. Nu eram deschisă să învăț de la alții și nici să îmi fac timp să investesc în ceilalți.
    ♦ Aveam încă probleme de caracter, nu știam să cer iertare, să rezolv creștinește un conflict, iertam cu greutate

    Închipuiți-vă că, mergând cu toate aceste probleme în misiune, aș fi întâmpinat multe neajunsuri. De fapt am întâlnit mulți misionari care nu colaborează cu alții, nu se integrează în nici o echipă și au multe probleme de caracter care îi împiedică să fie eficienți în lucrare și chiar îi descurajează și pe alții să devină misionari. 

    Sfatul meu este să nu porniți pe termen lung în misiune fără un minim de pregătire în prealabil, oricât de buni creștini și super-specialiști vă credeți. Finalizarea unei facultăți de teologie sau a unui curs biblic nu vă oferă toată expertiza necesară într-o misiune, vă poate doar ajuta să fiți ancorați în biblie și să nu aveți greșeli teologice ceea ce este foarte necesar în lucrare, dar aveți nevoie de mult mai mult. 

    Când alegeți o formă de pregătire ar fi bine să nu vă gândiți doar la teorie (școală biblică, misiologie etc) ci să alegeți o școală care oferă și practică. De asemenea este de recomandat să fie o școală cu campus (cazare acolo) pentru că asta vă va ajuta să vă deconectați de alte tipuri de activități și să vă concentrați pe pregătire dar va oferi și un cadru în care puteți învăța și nonformal din relațiile și activitățile de zi cu zi.  
    Unele școli de misiune au un anume profil (lucrare de copii, pionierat, plantare de biserici, traducerea bibliei, misiune în lumea musulmană etc) și alegerea unui profil apropiat de chemarea și orientarea dvs va fi de mai mult folos. 
    De asemenea întrebați înainte unde anume se va desfășura practica, pe ce perioadă etc. O perioadă de misiune în zona vizată de dvs va fi un bun început.

     

    În România școlile de misiune au perioade diferite de desfășurare (de la 5 luni la 2-3 ani) și un conținut diferit. Dar în general o școală bună de misiune urmată de un stagiu practic înainte de plecare vă pot ajuta:

    ⇒ să vă pregătiți pentru diferențele culturale, religioase etc, pe care le puteți întâlni în misiune
    ⇒ să vă clarificați viziunea, chemarea, să testați pe termen scurt dacă asta este ceea ce vă doriți pe termen lung
    ⇒ să vă întocmiți niște obiective, să vă stabiliți niște pași concreți pentru a începe
    ⇒ să vă descoperiți și să vă corectați anumite lucruri nebiblice din viața voastră – credințe eronate, relații rupte, preconcepții, zone în care aveți încă nevoie de vindecare sau de schimbare
    ⇒ să experimentați viața în echipă, lucrul alături de alți misionari 
    ⇒ să învățați din experiența altor misionari cu experiență
    ⇒ să descoperiți daruri personale și alte înzestrări pe care le aveți și pe care le veți putea folosi în misiune
    ⇒ să învățați tehnici de lidership dar și modalități biblice de a te raporta la lideri
    ⇒ puteți să căpătați experiență în lucrări noi, domenii noi 
    ⇒ puteți învăța lucruri practice necesare în timpul misiunii ca: scrierea unei scrisori de informare, a unei cereri de suport, întocmirea unui buget personal etc. 

    Sper că mărturiile de mai jos ale unor misionari care au trecut printr-o perioadă de training să vă convingă mai mult de necesitatea pregătirii.

    {AF}
    Școala de Misiune H. a fost un timp care mi-a schimbat viata. L-am întâlnit pe Isus în moduri cu nu am experimentat niciodată înainte, m-am putut desprinde de viața obișnuită pentru a veni în prezența Lui mai mult decât oricând. Am realizat că, dacă vreau să merg să spun altora despre El, trebuie să am eu însămi o trăire creștină autentică. J. D{/AF}

    {AF}Acum câțiva ani am fost într-o misiune de termen scurt și am simțit că Domnul mă cheamă în Africa pe termen lung. Am povestit asta păstorului meu și m-a sfătuit să merg la o școală de misiune întâi. Nu am fost deloc încântat, o vedeam ca pe o pierdere de vreme și de bani. Așa că am mers la un astfel de curs și la început atitudinea mea era: Fac asta doar pentru că așa mi s-a cerut, nu am nimic de învățat care să nu știu deja.  După două săptămâni de teorie am avut o săptămână despre Crucea lui Hristos și iertare. Pe timpul predării Dumnezeu m-a conștientizat că aveam așa de multe locuri în viața mea în care purtam încă ranchiună, ură chiar pe anumite persoane și că încă aveam momente când cochetam cu păcatul. Am imbucnit în lacrimi și I-am cerut iertare. Credeam că va fi un timp plictisitor de teorii, dar mie această școală mi-a luat poveri de pe umeri și mi-a modelat caracterul. M. G.{/AF}

    {AF}În școala noastră am avut câteva zile un misionar care ne-a vorbit despre adaptarea culturală cu multe exemple din locația în care slujea, Bolivia. Pe atunci aveam o idee vagă că vreau să merg în misiune dar nu știam unde. Mă tot rugam să primesc călăuzire. Când am auzit povestirile misionarului respectiv parcă simțeam că știu acele locuri, acei oameni. Am crezut că e doar un entuziasm de moment așa că doar m-am rugat în tăcere. Atunci mi-a venit în minte un nume necunoscut, Guarani, și nu știam ce reprezintă. În pauză l-am întrebat timidă pe misionar dacă știe vre-un cuvânt care sună așa, poate ceva în limba locală. Mi-a spus că era întradevăr un cuvânt și că reprezenta de fapt denumirea unui trib din Bolivia. Că chiar îi vizitase de câteva ori cu grupuri de evenghelizare. Așa am înțeles că primisem răspunsul la rugăciunile mele și că aveam acum o direcție- spre grupul etnic Guarani din Bolivia. F. D.{/AF}

    {AF}Am mers la Școala de misiune din dorința mamei mele care și-a dorit toată viața să se implice în lucrare dar nu a putut din cauza că a fost văduvă și a trebuit să se ocupe singură de noi. Îmi doream și eu să fac misiune dar nu eram sigur. La școală a venit și un băiat de etnie rromă. Și culmea l-au așezat în cameră cu mine. Am fost foarte indignat și răzvrătit, mă temeam să nu îmi fure ceva și nu-l puteam deloc suporta. De câte ori ne întâlneam ieșeau scântei. Liderii școlii au observat și unul dintre ei m-a invitat la o discuție. A înțeles ce problemă aveam eu, că venisem acolo cu niște preconcepții despre rromi. Mi-au spus să stau să mă gândesc serios dacă vreau să mă mai pregătesc pentru misiune deoarece probabil în alte culturi voi mai întâlni oameni diferiți, oameni care nu au aceeași culoare, acceleași obiceiuri, aceeași cunoaștere a lui Dumnezeu ca mine etc. Atunci a fost un punct culminant pentru mine, a trebuit să iau o decizie și să mă gândesc serios la ce poate însemna misiunea și dacă vreau să fac asta cu adevărat. Abia atunci am decis că DA, vreau să răspund cu orice preț Marii Trimiteri și nu ca dorință a mamei ci ca hotărâre și convingere proprie. Nu s-a întâmplat peste noapte dar eu și Elvis am devenit cei mai buni prieteni . El nu a ales ca mine o țară să misioneze dar face o lucrare grozavă printre rromii din satul lui și este cel mai devotat suporter financiar al meu. N. A.{/AF}

    {AF}Dumnezeu a lucrat atît de multe în mine când am fost la Școala de Misiune ... A făcut o mulțime de vindecări interioare în mine și m-a eliberat de teama care înainte îmi controla practic viața. Am fost în cele din urmă eliberat și vindecat în aceste domenii care m-au împiedicat până atunci și am primit o nouă perspectivă asupra lumii și vieții. Am învățat cum să trăiesc cu dragoste, cum să mă opresc lângă cei în nevoi și să-L las pe Dumnezeu să  mă folosească. Nu voi mai fi niciodată la fel . Înainte de școală aveam un oarecare interes pentru misiune, dar acum  Dumnezeu a pus pasiunea, viața și bucuria Lui în inima mea și simt că nu-mi doresc decât să fiu alături de cei pierduți și împovărați ca să le dezvălui iubirea Lui pentru ei . Vreau să văd oamenii eliberați de robia care i-a ținut prizonieri pentru atât de mult timp .
    Punctul culminant al mobilizării mele a fost atins  în misiunea din Nepal, atunci când ne-am dus pe munți și am putut vedea dragostea lui Dumnezeu coborând printre oamenii de acolo. Am experimentat bucuria de a fi  mâinile și picioarele lui Isus ....  de a pune mâna pe cei bolnavi și a-i vedea vindecați în ciuda imperfecțiunilor noastre .... A fost o experiență unică! De asemenea, lucrând în această țară cu misionarii adevărați m-am simțit binecuvântat - mi-a deschis ochii să văd ce înseamnă iubirea creștină practică. M-a încurajat să ies din zona mea de confort și și să mă arunc cu mult curaj în viața de misiune la care eram chemat. S. F. {/AF}

    {AF}K. era o tânără pe care o credeam minunată pentru misiunea noastră în Malawi. Ne vizitase de două ori cu echipe de termen scurt. Nu am putut decât să ne bucurăm când ne-a comunicat că dorește să ni se alăture pe termen lung. Ea avea experiență în lucrări de copii și asta ne lipsea cel mai mult, un lucrător care mai făcuse asta și care avea pasiune. 
    Pentru că Agenția noastră avea ca și condiție pentru acceptarea misionarilor noi un curs de misiune de 6 luni la sediul lor, am convenit ca și K .să treacă prin pregătirea prin care toți am trecut înainte de a ne implica transcultural. După 2 luni am primit un email de la liderul școlii care ne-a pus serios pe gânduri. Au observat că K. avea probleme serioase de relaționare cu persoanele de sex opus. Au confruntat-o și au discutat cu ea situația de mai multe ori dar fără rezultate. Au solicitat și recomandări de la biserica ei și liderul de tineret a dezvăluit că problema tinerei era mai veche și mai gravă decât ne așteptasem, în adolescență a avut chiar o sarcină nedorită pentru care făcuse avort împotriva sfaturilor părinților și a bisericii. A fost greu să renunțăm la ideea unui nou lucrător pe un teren de misiune așa de arid dar am decis că cineva cu problemele ei nu ne va fi de folos acolo și nici nu va reflecta lumina lui Hristos printre cei cu care lucram.  M.Z {/AF}


     

    © 2015 Resurse pentru misiune