SPRE MISIUNE

    Pregatirea de plecare a copiilor


    {AF}Tatal: Luna viitoare mergem acasa, anunta intr-o zi tatal la masa. Timpul nostru de misiune se termina.
    Cei 4 copii il privesc surprinsi.
    Maria, 6 ani: Acasa adica unde? Asta e casa mea!
    Teodor 11: Acasa adica in Romania, ce te faci ca nu stii? E chiar mai bine ca aici. Nu-ti amintesti cand mergeam in vacante? Tara natala.
    George, 8 ani: Dar eu aici m-am nascut. Si am aici scoala, prietenii, cainele meu, jucariile... Trebuie sa lasam totul?
    Ina, 3 ani: Uraaa! O sa mergem cu avionul! Departe!
    Mama: E adevarat ca cei mici nu isi amintesc prea multe despre Romania. Si ca aici ne simtim toti ca acasa dupa atatia ani in misiune. Dar trebuie sa intelegeti ca noi misionarii avem mai multe case. Este una in tara in care suntem cetateni, ca noi suntem romani, si una aici unde ati crescut, in tara gazda.
    Maria: Ma minti, in Romania nici nu avem casa! Stam mereu cand mergem cu bunica Ioana la tara.
    Tatal: Casa inseamna unde este familia ta, unde te simti bine si in siguranta, nu doar o cladire. Peste tot unde vom merge impreuna, ne vom simti ca acasa.
    George: Da dar nu-i voi avea pe colegii mei si pe Lucky...
    Teodor: Lasa ca si unchiul Marin are caini.
    Maria: Unchiul Marin e fratele lui bunicul?
    Mama: E fratele tatei, nu al bunicului...
    Maria: Dar si lui Malath is spunem unchi si nu e fratele tatei...{/AF}


    copil in misiuneLa fel ca la mutarea in tara de misiune, la reintoarcere, familia trebuie sa isi pregateasca copiii. Unii poate ca sunt mai mari si au putin idee despre ce insemna tara de pasaport, natala, isi mai amintesc persoane, rude din tara. Altii poate s-au nascut acolo pe campul de misiune si nu le spune multe Romania.


    Fa-ti timp sa le vorbesti din cand in cand despre tara lor de departe, cum este, ce este frumos acolo, cum este vremea, mancarea etc. Daca sotii sunt din culturi diferite, faceti asta despre fiecare tara in parte.
    Gatiti ceva ca in tara, sarbatoriti ceva in stilul din tara natala ca ei sa invete cat mai multe despre ea.


    Vorbiti cu ei limba natala pentru a facilita reintegrarea lor acolo la intoarcere.


    Fa un album sau un panou cu poze si nume ale rudelor lor, un fel de arbore genealogic ca ei sa inteleaga cu cine se inrudesc si de ce. In misiune copiii spun deseori unchi, matusa sau alte grade de rudenie unor persoane mai apropiate sau colegi de-ai parintilor si pentru ei poate fi confuz sa inteleaga adevaratele relatii de familie. In India copiii spun verisorilor frate si sora si am vazut copii de misionari care fac acelasi lucru la intoarcerea in tara si nu inteleg de ce este altfel.


    Vorbeste constant copiilor despre ideea de ACASA ca fiind acolo unde este familia, acolo unde esti in siguranta, iubit, ingrijit si nu intr-o cladire anume. Spune-le amanunte despre tara de pasaport si despre faptul ca intotdeauna aceea este o alta casa pentru ei.

     

    Ca sa pregatesti plecarea:

     

    * anunta-i din timp pe copii ca sa se obisnuiasca cu ideea. Cei mari pot fi implicati si ei in decizia plecarii, iar daca nu este doar un contract care se finalizeaza si despre care stiau, trebuie sa cunoasca motivele intoarcerii.
    da-le detalii despre plecare, despre ce veti face acolo, unde urmeaza sa locuiti, unde vor merge la scoala etc. Astfel ii veti feri de anxietate si de teama de necunoscut.
    * raspundeti-le la intrebari chiar daca par sacaitoare si copilaresti. Oricat le-ati explica ei tot o sa mai intrebe pana in momentul plecarii: De ce trebuie sa plecam? De ce sa ma despart de casa mea de aici?
    * faceti cu ei bagajele, ajutati-i sa-si aleaga cateva lucruri dragi si sa se desparta de celelalte. Poate ii incurajati sa le dea cadou prietenilor sau unor copii saraci care astfel sa-si aminteasca de ei. Daca sunt mai mari pot decide singuri ce sa faca cu ele, le pot chiar vinde pentru a-si cumpara altele in tara. Vor fi probabil multe discutii si vor vrea sa ia mai multe dar explicati-le cu rabdare despre limita de bagaj, despre cum sa aleaga doar ce este foarte important si cu valoare emotionala, urmand ca sa cumparati alte lucruri utile dar nu atat de importante la sosirea in tara.
    * daca timpul si situatia va permit, organizati o mica petrecere de ramas bun la care copiii sa-si invite colegii, prietenii.
    * Aveti rabdare cu ei, unii sunt foarte emotionali datorita schimbarii si pot avea multe toane si izbucniri. Discutati privat cu cei pe care ii vedeti foarte afectati. Vor simti teama, tristete, confuzie, revolta pe decizia voastra, poate impreuna cu curiozitatea si nerabdarea de a vedea locuri noi. Ajuati-i sa-si defineasca si sa exprime ce simt prin intrebari simple: Esti trist ca te desparti de prietenii tai? Iti este teama ca o sa fie mai greu la scoala din Romania? Te gandesti ca in Romania o sa te simti strain? Ca n-o sa-ti poti face prieteni acolo? Spune-le ca este normal ceea ce simt atunci chiar daca va vor spune lucruri ca: Va urasc ca ati luat decizia asta! Nu v-ati gandit deloc la noi cand ati decis sa ne intoarcem in tara! etc.
    * aratati-le cateva moduri de a ramane in contact cu prietenii lor si cu cei dragi care raman- email, skype, telefon, vizite etc.
    * chiar daca veti fi foarte ocupati cu pregatirile, faceti-va timp sa fiti impreuna cu toata familia, sa faceti lucruri ca inainte ca sa le dea siguranta si sa intareasca relatiile din interior (luati masa impreuna, mergeti si vizitati cateva locuri dragi lor din oras, vizitati familii de prieteni impreuna)
    * Poti juca cu ei un joc- o sa-l numim : Vreau sa iau cu mine... Stati toti la masa, incluzand parintii. In mijloc puneti un sacutel sau un ruxac mic si langa el ceva piese colorate de puzle sau carti de joc. Fiecare spune pe rand ce amintiri sau ce i-ar placea sa ia cu el/ ea in Romania si pune cate o piesa de puzle in ruxac. Ex: vreau sa iau cu mine niste mango. Vreau sa iau cu mine scoala mea. Vreau sa iau cu mine amintirea cand am invatat sa innot aici cu prietenii mei. Vreau sa iau cu mine cand am avut tort mare de inghetata de ziua mea. etc Ideea e ca oricat de multe ar spune si ar adauga, mereu ar ramane loc pentru alte amintiri in sac sau ruxac. Spuneti-le ca nimeni nu ii va opri sa ia cu ei oricat de multe lucruri frumoase de acolo in Romania ca si amintiri si ca atunci cand le va fi dor trebuie doar sa si le reaminteasca.
    * O alta varianta ar fi sa mergeti cu ei prin oras cu o camera foto si sa-i lasati sa fotografieze ce doresc sa-si aminteasca dupa ce vor pleca. Le pot vedea oricand la intoarcerea in tara sau se pot developa sa isi faca un panou mare cu poze pentru camera lor.
    * Invata-i sa isi ia ramas bun si sa multumeasca celor care au avut un rol important in viata lor acolo. Copiii vor vedea poate util sa faca asta doar cu prietenii sau colegii, dar trebuiesc invatati sa mearga si la profesori, invatatorii de scoala duminicala, persoane care au ajutat cu supravegherea lor , persoanele de la biserica, vecini etc.
    * Stabileste cateva reguli despre plecare de tipul: Cine poate tine pasapoartele si biletele, nu se paraseste grupul neanuntati, ce se poate face in timpul calatoriei (citit, juca jocuri), de ce bagaje au grija fiecare, li se explica de ce nu trebuie sa le lase nesupravegheate (se pot fura, oamenii pot crede ca sunt suspecte), cei mari pot avea cate un frate mai mic in grija, etc

     

    Dana V

    © 2015 Resurse pentru misiune