{AF}Sunt un copil al unui cuplu de misionari. Viața pe câmpul de misiune m-a ajutat în multe domenii. Dar m-a și afectat foarte puternic la un moment dat. Când tatăl meu, datorită experienței sale, a devenit lider regional al organizației, atunci a început să fie foarte rar pe acasă. Timpul lui era acum împărțit între călătorii, conferințe, vizite la birourile din alte localități, continuarea lucrării pe plan local și... foarte puțin mai avea timp pentru noi. Mama a încercat să-l ajute și a preluat ea multe din responsabilitățile casei și chiar pe cele cu comunicarea, secretariatul la misiune etc. Așa că am început să ducem și lipsa ei. Fratele meu era mai mic dar eu eram la vârsta critică de adolescență când aveam nevoie de atenție și îndrumare.
Lăsată fără supraveghere, am început să ies cu prietenele de la liceu, să mă încred în cine nu trebuie. Voiam mult să fiu și acceptată, mai ales că în oraș nu erau mulți străini și mă simțeam ca o ciudată. Am ajuns să frecventez cluburile dar desigur că mințeam și multe luni ai mei nici nu au bănuit asta. Erau ocupați cu ale lor, eu mi-am găsit ceva al meu. Într-o dupăamiază am fost invitată la o petrecere pe plajă, doar la câțiva km de oraș. Mi-am propus să nu stau mult, așa că m-am dus. Era muzică, mulți tineri, au servit mâncare și alcool. Cineva mi-a dat un pahar, mi-a spus că e suc cu foarte puțin alcool. Am băut și nu-mi mai amintesc nimic. Când mi-am revenit era spre dimineață, mă aflam pe o bancă în parc și mă simțeam foarte rău. Am sunat pe ai mei și m-au dus de urgență la spital. Fusesem drogată și violată. Agresorii nu au fost niciodată prinși.
Am fost afectată grav psihologic, mai ales știind că totul mi se întâmplase în mare parte din vina mea, mi-am mințit părinții și nu am respectat principiile învățate la biserică. Dar pe undeva mă tot gândesc că... dacă părinții mei nu ne-ar fi neglijat în folosul lucrării.. poate povestea mea ar fi fost astăzi alta. J.T {/AF}
Mărturia de mai sus este dureroasă, dezechilibrul dintre lucrare și familie a distrus poate viața unuia dintre membrii familiei, probabil pe a tuturor. Este o extremă dar este posibilă și nimeni dintre noi nu dorim să ajungem acolo.
Sperăm ca rândurile de mai jos să ne ajute să avem un echilibru între timpul nostru de familie și lucrare:
Familia și lucrarea din perspectivă biblică:
I. Responsabilitatea familiei
Unii au crezut în mod greșit că, dacă aveau grijă de lucrarea lui Dumnezeu El va avea grijă de familia lor . Cu toate acestea , trebuie să ne amintim că Dumnezeu ne-a dat instrucțiuni foarte simple în ceea ce privește responsabilitatea noastră față de soții noștri și pentru copiii noștri .
Îmi place lista de priorități de multe ori citată : Dumnezeu în primul rând , al doilea soțul/ soția , copii al treilea , al patrulea lucrarea .
A. Căsătoria este Planul lui Dumnezeu- Geneza 2:20-25
1 . Femeia a fost luată din coasta lui Adam
2 . Prioritatea acestei relații - v . 24a
3 . Unitatea prin relația de căsătorie v . 24b
4 . Intenția unei relații transparente - v . 25
5 . Permanența uniunii - Matei 19:3-6
B. Bucuria de a avea copii - Psalm 127:1-5
1 . Ei sunt o moștenire
2 . Ei sunt un avantaj (o bogăție), nu o datorie
3 . Ei merită timpul și atenția noastră
4 . Ei au nevoie de dragostea noastră , învățătura noastră , și de noi - Efeseni 6:04
II . Responsabilitatea unei lucrări date de Dumnezeu- 1 Timotei 1:11-14
Asemenea lui Pavel , ar trebui să ne dăm seama de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi .
A. El ne-a încredințat Evanghelia
B. El ne-a împuternicit să mergem s-o predicăm
C. El a fost milostiv cu noi și ne-a iertat
D. Harul său este pentru toți
III . Lucrarea și Familia nu intră în conflict, ci sunt complementare
Dumnezeu dorește ca atât familia mea cât și lucrarea mea dată de Dumnezeu să aducă roade.
A. Trebuie să fiu recunoscător pentru ambele
B. Trebuie să am grijă de ambele
C. Nu trebuie să neglijez nici una dintre ele
D. Trebuie să am Duhul lui Dumnezeu -Efeseni 5:18
E. Trebuie să am înțelepciunea lui Dumnezeu- Iacov 1:5-6
Concluzie:
Tot ceea ce facem trebuie să facem ca pentru Domnul, indiferent dacă este vorba de lucrări importante ca evanghelizarea, conducerea oamenilor la Domnul sau exercitarea rolului de soț sau părinte- 1Cor 10:31 Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.
Posibile probleme date de lipsa unui echilibru familie-lucru în misiune
Neglijarea familiei pentru lucrare poate aduce probleme de cuplu. Am întâlnit un păstor misionar care a plantat o biserică mare și avea mult succes în a întoarce suflete la Domnul într-o țară africană. Cum soția era ocupata cu cei 5 copii ai lor, nu participa la prea multe în lucrarea lui și cumva relația lor s-a răcit. El era mult timp plecat la evanghelizări, era invitat ca predicator sau profesor la colegii creștine. Cam în acel timp o misionară tânără a venit să ajute misiunea lor pentru un an. Datorită șocului cultural a avut nevoie de sprijin și pastorul a început s-o cheme la consiliere. La început totul a fost pur profesional dar apoi ambii au simțit altceva, lucrurile s-au complicat. Familia și lucrarea păstorului s-au destrămat când el a anunțat divorțul pentru căsătoria cu tânăra aceea.
Presiunea culturală, lipsa de părtășie și de lideri spirituali maturi care să ne îndrume, cărora să le dăm socoteală, încărcarea timpului până la epuizare pot crea multă vulnerabilitate în viețile misionarilor și pot deschide ușa lui Satan pentru a ne face să păcătuim.
Uneori, datorită culturii diferite, a necunoașterii limbii sau altor circumstanțe create de locația de misiune, soții sau copiii pot trece prin crize de adaptare, șocuri culturale, se pot simți izolați, nedoriți. Un timp împreună poate fi un timp când ei se pot deschide și cere ajutor, rugăciune. Am citit despre un cuplu care a trebuit să renunțe la lucrarea lor în lumea musulmană pentru că fetița lor de 12 ani s-a simțit foarte singură și nu s-a adaptat la noua cultură (nu ieșea aproape deloc, făcea școala acasă, nu avea prieteni care să vorbească limba ei, pe stradă trebuie să fie doar însoțită și acoperită ca fetițele localnice pentru a nu atrage atenția). O vreme părinții au crezut că totul va fi bine și i-au acordat toată atenția dar la un moment dat s-a deschis și le-a povestit că are gânduri persistente de sinucidere. Un psiholog creștin la care au dus-o a sugerat că e mai bine să se întoarcă în țara lor până când fata va fi destul de mare să poată singură să aleagă să locuiască într-o astfel de țară sau nu. Pentru mine acesta este un exemplu pozitiv când adulții au ales să nu sacrifice familia lor pentru misiune.
Puteți pierde autoritatea copiilor- Tata crede că poate mântui toată India în seara asta, a comentat un copil într-o zi la un eveniment de familii la care tatăl a lipsit datorită unei conferințe la care a mers ca vorbitor. Din ton și dezamăgire am înțeles că nu era prima dată.
Atunci când părinții neglijează constant îndatoririle lor față de copii, cei mici pot deveni închiși, înstrăinați, pot dezvolta complexe și probleme emoționale. La vârsta adolescenței lucrurile se pot complica și mai tare. Unii copii devin rebeli ca o reacție la faptul că nu li se acordă destulă atenție, intră în grupuri periculoase și se pot chiar depărta și de Dumnezeu.
Reevaluiază-ți prioritățile și motivațiile:
Cineva ne-a vorbit o dată despre echilibrul în viața de misionar și ne arătat o roată care arată cam așa:
Roata reprezintă echilibrul, distanța față de centru este aceeași. Dacă vrem să decoperim în Biblie versete care să susțină că fiecare dintre aceste 4 sunt necesare în viața noastă, putem găsi destule. Cei mai mulți misionari ar sacrifica probabil Timpul Liber pentru a face mai multe lucrări, apoi vine rândul familiei.
Dar toate spițele unei roți sunt importante. Oricare din ele s-ar micșora, ar lipsi, roata se deformează, se strică. Lucrarea mai multă decât celelalte laturi va aduce dezechilibru, va crea o gâlmă, va transforma roata într-un oval care nu va funcționa.
Lipsa timpului pentru tine, pentru a te auto-îngriji, reface, iarăși va aduce multe neajunsuri vieții tale. Poți ajunge la epuizare, boli, tensiuni în relații etc.
Un păstor înțelept mi-a dat un sfat: Există un MESAJ și un MESAGER. Dacă omori mesagerul, mesajul nu mai folosește nimănui, nu va avea cine să îl ducă.
Uneori preocuparea pentru lucrare și ocuparea întregului timp cu proiecte pentru misiune, ne ia subtil și din timpul nostru cu Dumnezeu. Ajungem să studiem Biblia mai serios doar când trebuie să dăm un mesaj sau o învățătură undeva, spunem în grabă o rugăciune în timp ce ne pierdem în trafic spre lucru sau numai la timpul de rugăciune cu ceilalți, pentru ceilalți. Cu greu ne facem timp să ne oprim, să căutăm părtășia tainică cu El, să ne încărcăm spiritual, să facem liniște în așa multe lucruri de făcut ca să îl putem auzi.
Observi deja în viața ta un dezechilibru, ia măsuri!
Începe prin a-ți pune întrebări ca:
- ► De ce faci ceea ce faci?
- ► Crezi că Dumnezeu ar vrea să câștigi pentru El toată națiunea respectivă și să-ți pierzi familia?
- ► Ești dependent de muncă?
- ► Îți iei identitatea din realizările de la lucru?
- ► Este ceva nerezolvat în familia sau în viața ta și de aceea te refugiezi în lucrare?
- ► Consideri că toate sunt prioritare înaintea familiei sau a copiilor tăi?
Roagă-te ca prin aceste întrebări Domnul să-ți arate unde greșești și cere-ți iertare pentru ele, încearcă să nu le mai repeți. Cere iertare și familiei dacă comportamnetul tău i-a afectat.
Nu uita că a fi devotat familiei este Evanghelie vie- lumea de astăzi este disperată după modele autentice de familie creștină. Dacă Isus nu este vizibil în relația ta cu cei apropiați, cum vrei ca alții să vrea să-L urmeze?
Alte sfaturi utile:
- ► Fă un program săptămânal în care să cuprinzi toate cele 4 domenii: Familie, Relație cu Domnul, Lucrare și timp liber nu doar uzualele sarcini de la misiune. Când ceva nou intervine, nu îți fă un obicei să tai din restul pentru lucrare.
- ► Dacă Dumnezeu ți-a dat un partener și copii, nu uita că misiunea ta principală sunt eu și apoi restul! Învață să spui NU la lucruri care vin peste ce ți-ai planificat dacă asta înseamnă să-i neglijezi, să tai din timpul cu ei.
- ► Respectă porunca sabatului- a unei zile libere pe săptămână și dedic-o familiei.
- ► Ia o vacanță anuală cu familia și n-o încărca cu vizite la suporteri, la rude etc.
- ► Dacă consideri că ai mers prea departe în neglijarea familiei și că eșuezi mereu în încercările de a face un echilibru între muncă și timpul cu ei, cere ajutorul unui lider matur, al unui consilier creștin. Cere-i să te ajute să stabilești pași de a redresa asta și fii deschis să îi dai socoteală de progresele tale...
Concluzie: Amintiți-vă că nu fiecare oportunitate este o responsabilitate . Asigurați-vă că vă păstrați prioritățile drepte , și veți avea întotdeauna timp pentru a face ceea ce ar trebui să faceți .
Includeți responsabilitățile suplimentare în orele de lucru
autor: Samuel John, misionar cu IHOP, IRIS și YWAM
Mi-e dor de zilele în care responsabilitățile mele se încheiau în momentul în care ieșeam pe ușile de la locul meu de muncă . Cu excepția orelor de lucru , puteam să fac tot ce doream . Puteam simplu separa viața mea personală de slujba mea . A fost frumos . Dar acele zile au trecut și acum am multe motive să mă bucur de asta . Există o mare diferență între a fi un angajat al unei organizații și a fi un misionar al uneia . Ca și misionar , eu sunt sigur că nu confunzi cele două , dar suporterii , prietenii și s-ar putea chiar familia ta să le confunde .
Ca angajat, te duci la locul de muncă , faci ceea ce ți se cere în fișa postului , vii acasă , și aștepți să fii plătit lunar. Oamenii care au semnat un contract de muncă, pot să vină acasă și să își îndeplinească responsabilitățile lor personale . Pot petrece timpul cu prietenii și familia . Put merge în vacanță și nu se simt vinovați . Au posibilitatea să cumpere diverse lucruri scumpe: televizor cu plasmă, aer condiționat, computere performante, sau orice alte echipamente sunt la modă .
Ca misionar de obicei nu ai o descriere a postului. Munca ta este cu oamenii . Și nu ești plătit . Deci, atunci când te duci la serviciu sarcinile de zi cu zi ți se tot schimbă. Și asta își lasă o amprentă în viața ta. La sfârșitul zilei, ai venit acasă cu prietenii și familia , dar de multe ori mintea ta este în altă parte. Este greu să te oprești din lucru ca și misionar. Nu numai că trebuie să te ocupi de comunicare , de creșterea suportului tău financiar , dar și de toate celelalte „bonusuri” adăugate de viața într-o țară străină. Dacă iei o vacanță simți imediat că mulți dintre suporterii tăi resimt asta negativ . Unii chiar încetează să mai trimită bani . Dacă dorești să ai aer condiționat, pentru că îți petreci toată ziua transpirând și că ar fi frumos să vii acasă la un anume confort , oamenii pot crede că nu cheltui banii "lor" cu înțelepciune . Doamne ferește să îți iei un televizor... Se crede că misionarii nu se uita la TV... n-ar trebui să aibă timp....
Misionarii au de a face cu mult mai multe decât cei care merg la un serviciu obișnuit . Să lucrezi 40 de ore de lucru pe săptămână și apoi să adaugi toate celelalte realitățile ale vieții într-o altă cultură , nu este sănătos . Dacă vrei să faci asta , este alegerea ta. Știu unii oameni care vă pot ajuta cu vindecarea interioară mai târziu . Deci, scrie-mi un email când ajungi la epuizare .
Cu câțiva ani în urmă, când lucram cu o organizație de misiune , am ajuns la această concluzie: eu nu sunt un angajat, trebuie să includ în cele 40 de ore de lucru săptămânale și cele cu comunicarea și ridicarea de suport. Când nu făcusem asta, în săptămâna mea de lucru aveam peste 50 de ore și , uneori, mai mult . Mă forța să lucrez în zilele de sâmbătă câteodată. Îmi dadea foarte puțin timp pentru mine . Pe atunci simțeam debutul epuizării la pândă chiar după colț . Trebuia să schimb ceva în programul meu . La început m-am simțit vinovat pentru că a însemnat să îmi fac mai puține ore de slujire . Nu știam cum vor lua asta suporterilor mei . Dar , Vinovăția, care funcționează în minte, trebuia să plece . Am tras-o deoparte într-o zi, am bătut-o până am lăsat-o inconștientă și e tot în comă de atunci . Dar ghici ce: eu sunt sănătos și fericit . Integrarea responsabilităților mele suplimentare ca misionar în săptămâna mea de lucru, m-a salvat .
Deci, gândește-te: Care sunt responsabilitățile pe care le ai suplimentar ca și misionar ? Ce ai face dacă ai avea de fapt mai mult timp pentru tine și familia ta ? Dacă ceva anume te va face un misionar mai fericit și mai sănătos. Găsește o cale să obții asta. Deoarece echilibrarea tuturor acestor sarcini suplimentare este parte din viață de misiune . Adaugă-le în săptămâna ta de lucru. Spune-i conducătorului echipei că ai nevoie de o jumatate de zi pe săptămână pentru a lucra la suport sau pentru comunicare . Ia o zi liberă în plus în fiecare lună și relaxează-te . Așa cum am mai spus-o tu ești mai important decât lucrarea și sunt sigur că Dumnezeu crede și El la fel .
Atenție la devoratorii de timp!
A fi cu familia nu înseamnă să stai acasă ori în acea cameră dar pe computer comunicând cu suporterii ori făcând alte treburi personale.
Dușmanii unui timp cu familia, înafară de lucrare:
- ► Televizorul
- ► Computerul
- ► lipsa de organizare a treburilor proprii
- ► lipsa unor priorități corecte în viața personală
- ► lipsa de disciplină (faci program dar nu îl respecți, nu îți notez evenimentele de familie la care trebuie să fii, nu respecți orele de somn și ești prea obosit etc)
Lucruri pe care le poți face cu copii/ soția:
- ► ieșiți săptămânal undeva împreună (film, parc, restaurant etc)
- ► luați cel puțin o masă pe zi împreună și faceți-o să fie un timp special, vesel, în care povestiți ce s-a mai întâmplat peste zi
- ► jucați ceva împreună – un joc de grup, un joc în aer liber
- ► studiați o carte biblică
- ► rugați-vă regulat împreună
- ► faceți lucruri practice în casă/ curte împreună
- ► pregătiți un eveniment pentru copii sau alt grup țintă în care fiecare membru al familiei să participe cu ceva
- ► luați și copiii la locurile de lucrare și implicați-i
- ► faceți schimb cu soția la supravegherea copiilor, la treburile practice astfel încât și ea să se poată implica în lucrare măcar o dată pe săptămână
- ► fă-ți timp să-l petreci cu câte un membru al familiei separat, să simtă că este important pentru tine, că nu e tratat la grămadă sau întrebat doar în fugă cum a fost la școală. Pune-le întrebări ca: cum te simți aici? Ce îți place? Ce nu-ți place? Reușești să îți faci prieteni? Ce te-a învățat Dumnezeu săptămâna asta despre viața în misiune? etc
- ► consultă-ți toată familia când iei decizii sau schimbări importante legate de locație, lucrare etc. Stabiliți scopuri de misiune comune, faceți planuri împreună.
Sprijină acest principiu al echilibrului lucrare- familie la locul tău de lucrare, în echipa ta.
Mai întâi cu exemplul propriu. Apoi, dacă ești lider, poți ajuta pe alții să îl aplice- nu îi încărca cu responsabilități, oprește pe cei care fac prea multe ore în plus, când responsabilitățile sunt prea multe comparativ cu numărul de lucrători lărgește echipa, reconsideră anumite lucrări, rugați-vă pentru mai mulți misionari și pentru călăuzire pentru a nu neglija pe cei de acasă.
Organizează evenimente la care să poată participa cu toată familia.
Nu încuraja despărțirea cuplurilor pentru mult timp în folosul lucrării.
Traducere si adaptare
Dana V
TPM Medias
Descarca si citeste si Echilibrul intre Viata personala si slujire - autori: Familia Vlasin