SUSTINERE MISIONARI

    Situații favorizante de depresie în misiune


    În realitate un misionar trece prin multe situații stresante, deosebite de cele din țara de trimitere cu care este el familiar și acestea pot favoriza dezechilibre fizice, spirituale și desigur emoționale.

     

    Iată câteva exemple care pot crea riscul unei depresii:

    ⇒ Condiții de viață diferite- România nu este neaparat cea mai dezvoltată țară a lumii dar, ca și români în timpurile actuale, suntem obișnuiți cu un minim de confort: apă curentă, electricitate, toaletă, căldură, un minim de mobilier, un mijloc de comunicare (telefon, internet) etc. Desigur că, atunci când misionarul pleacă în misiune se presupune că acesta cunoaște locația unde merge, situația de acolo economică, culturală și că alege conștient să accepte și schimbări, să fie gata poate pentru un mod de viață mai simplu. Admir mult misionarii care se adaptează la orice condiții, care merg curajoși să locuiască în triburi și în zone izolate. Dar realitatea este că nu toți sunt făcuți pentru a locui în condiții extreme sau total diferite de acasă. Și cred că nici Domnul nu cere de la cei chemați în misiune să ducă neaparat o viață de sărăcie, de lipsuri sau care să le pună sănătatea și viața în pericol. Dimpotrivă, am experimentat mari binecuvântări ale Lui pe câmpul de misiune și i-am văzut purtarea de grijă. Nu sunt nici adepta luxului în astfel de lucrări pentru că asta poate crea o distanță între noi și misionarii localnici sau între noi și cei cărora le ducem Vestea bună. 

    Oricâte condiții ți-ai face unde locuiești, oricum unele țări sunt total diferite de tot ceea ce ai trăit înainte (mizerie, aglomerație, zgomot, umiditate, trafic infernal etc) și acestea pot produce presiune asupra noastră și stres. 

     

     Mâncarea diferită- în multe locații de lucrare mâncarea are alt gust, nu este poate așa de hrănitoare, nu găsești anumite produse sau ingrediente cu care ești obișnuit (de fapt în orice altă țară decât a ta este așa). Dincolo de aspectul tehnic incomod, acesta nu este deloc un simplu amănunt. Am întâlnit misionari care au devenit anemici, au dezvoltat boli de stomac sau alte boli din cauza unor scăderi de vitamine, minerale și alți nutrienți din organism. Uneori stările depresive sunt produse sau în relație foarte strânsă cu aceste dezechilibre de substanțe din organism. 

     

     Climă diferită- depinde de țara unde merge misionarul dar dacă clima este total diferită, aceasta va avea impact asupra întregului organism. Ca și români corpul nostru e obișnuit cu anumite limite de temperatură și cu 4 anotimpuri și ceva diferit va aduce un disconfort major. Desigur că o perioadă mai mare acolo ne va ajuta cumva să ne adaptăm dar nu se întâmplă întotdeauna fără urme. De exemplu după câțiva ani fără iarnă și supusă la temperaturi de peste 40-50 de grade C în Asia,  am început să nu mai suport frigul și am avut o perioadă când chiar temperatura corpului meu a scăzut  cu 2-3 grade sub cea normală (probabil așa s-a adaptat organismul meu la temperaturile mari). Întoarsă în România, acestă nouă temperatură mi-a dat probleme, făceam frisoane la orice adiere de vânt și chiar ceva apropiat de șocul hipotermic, așa că medicii m-au spitalizat și testat pentru malarie și alte boli infecțioase. Tot în această perioadă am avut stări de tristețe și emoționale inexplicabile. Am aflat de la o prietenă medic că cel mai probabil și temperatura mea ciudată le provoca pentru că diferența de doar un grad sub cea normală scade metabolismul și automat absorbția de nutrienți din mâncare și producerea de substanțe utile funcționării normale. 

    De asemenea zonele în care plouă mult, e foarte frig sau sunt perioade cu lumină redusă sau nopți mai lungi pot și ele să afecteze pe cei noi acolo atât fizic cât și emoțional. 

     

    ⇒ Atmosfera spirituală- din orice misiune nu putem exclude specificul spiritual al zonei in care mergem și faptul că spunând DA marii trimiteri ne angajăm într-un război deschis cu cel rău care nu va sta indiferent. Dacă religia principală este alta decât creștină, o mare presiune și multe atacuri spirituale vom experimenta probabil pe perioada marilor lor sărbători păgâne, dar nu numai atunci. Îmbolnăviri ciudate, lucruri care se strică inexplicabil, coșmaruri, stări emoționale sau spirituale pe care nu le-au avut până atunci, accidente sunt numai câteva dintre strategiile pe care le-am observat la Satan pentru a ataca. O colegă din Olanda a ajuns la spital cu depresie gravă după ce, timp de 8 luni în lucrare în India, nu putuse să doarmă deloc nopțile. A trebuit să părăsească misiunea. O altă colegă aflată în misiune într-o țară musulmană, s-a trezit într-o noapte simțind fizic senzația unui viol, deși în cameră nu a fost în realitate nimeni. Astfel de experiențe nu te pot lăsa indiferent oricât de mare îți este credința și cât ai fi de dedicat lucrării Domnului. Satan va încerca să te atace acolo unde te va vedea el cel mai sensibil și mai slab, se va juca cu fricile tale, va riposta cu încăpățânare la nivelul minții și a sentimentelor încercând să distrugă mai ales încrederea și relația ta cu Dumnezeu. 

     

    ⇒ Schimbări continue- Uneori viața în misiune seamănă cu o gară, fie că ești mereu pe drumuri, fie că există multe schimbări: schimbi locația- multe adaptări/ readaptări, te deplasezi în diverse locuri pentru lucrare sau training, lucrătorii vin și pleacă, cei convertiți vin și pleacă, te muți departe de familie, prieteni, schimbări de strategii, de viziune, trebuie să mergi în țară sau în alte locuri la vize etc. Aceste schimbări pot afecta pe unii misionari mai ales dacă țin o perioadă mai mare de timp și  în special pe cei cărora le place o viață organizată, stabilă, cu o anumită rutină și continuitate. 

     

    ⇒ Amenințarea siguranței și a vieții- există câmpuri de misiune în care se întâlnesc situații de risc precum: instabilitate politică, atacuri teroriste, amenințarea/ atacarea creștinilor, furturi, violuri, trafic infernal, epidemii curente etc. Oricare dintre acestea pot aduce temeri legitime misionarilor legate de siguranța lor fizică și chiar teama de moarte. Desigur că decizia de a fi acolo cunoscând circumstanțele, presupune și acceptarea acestor riscuri, dar nu e simplu. În India de exemplu, este o aventură să traversezi strada în traficul local. Rar există semafoare sau treceri de pietoni și rar sunt respectate, așa că singurul mod este să o iei printre mașini cu o mână întinsă spre ele, dar de fapt nu ai niciodată certitudinea că chiar vor opri și că chiar vei ajunge viu pe partea cealaltă.  Patru misionari români au fost închiși în Indonezia pentru distribuirea de literatură creștină, două misionare ale Wycliff au murit în Israel într-un atac terorist, mai mulți au fost răpiți în diverse țări, în Kenia o familie de misionari olandezi au fost atacați (soțul a fost omorât și soția violată), copilul unor misionari din Nepal a rămas infirm din cauza poliomielitei răspândite acolo... iată numai câteva exemple de lucruri care pot afecta pe cei care au curajul să meargă în alte culturi. Amenințarea continuă a siguranței crează natural stres și dacă am trecut sau am fost martorii unei astfel de situații  produce și mai clar riscul de depresie sau de afectare emoțională gravă. 

     

    ⇒ Greutate în comunicare – Locuiesc într-un oraș în care se vorbesc zeci de limbi- merg la o biserică în hindi (una dintre limbile naționale pe care mă chinui să o învăț), limba locală este marathi, comunic cu echipa mea în engleză (dar suntem membri din mai multe națiuni, cu mai multe accente și grade de cunoaștere a limbii), majoritatea prietenilor mei indieni vorbesc malayalam sau dialectul canadda, oamenii în oraș vin din diverse zone ale Indiei, fiecare cu dialectul lui, comunic doar pe net în română cu cei din țară (când merge netul sau când nu se ia curentul)... cam așa aș putea să încep povestea comunicării mele în India. Să vrei să comunici ceva și să nu poți, să fii limitat la a discuta doar în termeni simpli și a nu putea să-ți exprimi în întregime gândurile, emoțiile, asta nu te afectează doar în lucrare ci și ca persoană. A locui în locuri izolate, cu limbi diferite care cer mult timp să le înveți, a face parte din echipe multiculturale, a avea acces slab la mijloace de comunicație toate acestea crează stres și uneori izolare, închidere, probleme emoționale. 

     

    ⇒ Dezamăgiri legate de lucrare- pot fi produse și de așteptări sau obiective nerealiste ale misionarului cât și de presiunea exercitată de biserica sau Agenția de trimitere care dorește poate rezultate concrete, rapide și cât mai mulți oameni mântuiți. În realitate sunt doar anumite sezoane când vezi în lucrarea transculturală minuni din acestea, în majoritatea timpului lucrările necesită ani de lucru, de răbdare, de încercări până apar rezultate. Într-o țară hindusă sau islamică unde familia, societatea, totul se bazează pe principiile impuse de religia lor, este copilărește să crezi că vei avea sute de convertiți după câteva luni sau chiar ani de lucrare. Sunt locații în care doar semeni, altele în care mergi și construiești la ceea cea au făcut alții, ucenicești, deschizi drumuri, cercetezi cultura, limba etc. Când îți iei satisfacția și valoarea din cifrele rapoartelor sau din ceea ce îți spun alții că ar fi trebuit să obții prin munca ta, ești în pericolul de a ajunge într-un impas spiritual și emoțional serios și am văzut misionari care au ajuns în burn-out sau au clacat din această cauză. 

     

    Boli locale- în unele zone ale lumii există încă boli eradicate de mult la noi în țară sau în țările civilizate (malarie, lepră, febră tifoidă, febră galbenă etc). Unele dintre aceste boli pot fi foarte grave, chiar mortale. Unii misionari experimentează teama de aceste boli și câțiva fac chiar anumite obsesii din a se proteja de ele. Desigur că trebuie să existe măsuri conștiente de protecție, atât cât ne stă în puteri (vaccinuri, igienă), dar trebuie să ne încredem și în Dumnezeu care ne poate proteja cu adevărat. Dacă totuși se produce îmbolnăvirea cu astfel de boli sau altele care nu sunt neaparat doar în acea zonă, nu este ceva plăcut să fii bolnav în altă cultură mai ales într-una unde nu cunoști îndeajuns limba să explici ce ai, să înțelegi ce îți prescrie medicul, sau într-o țară al cărui sistem medical este precar. Mai ales dacă ești singur, te îmbolnăvești și nu ai pe cine te baza local sau cei din țară nu se pot implica în ajutorul tău, acest lucru poate aduce temeri serioase legate de viața ta și pot crea traume, lăsa urme. 

     

    ⇒ Stres familial- este altul decât stresul normal din țară. Unor misionari le este greu să mențină un echilibru familie-lucrare și de aici pot veni multe probleme în cuplu, cu copii etc. Apoi unul dintre membrii familiei este poate plecat mult în alte zone pentru lucrare și poate astfel perturba sau neglija viața de familie.  În anumite țări este un stres imens asupra capului familiei care poate se teme pentru siguranța soției, a copiilor cât nu este prezent, se teme că nu va avea destule resurse să îi întrețină etc. Apoi sunt multe lucruri care funcționează diferit acolo, poate nu înțelegi sistemul  medical, școlar, modul de obținere al utilităților, serviciilor publice etc. Acestea îți vor lua multă energie, timp și vor aduce stres. 

     

    ⇒ Stres legat de finanțe- meseria de misionar solicită multe fonduri atât pentru călătorie, vize, întreținerea acolo, cât și pentru lucrările pe care le desfășori sau le inițiezi. Cum România nu se poate lăuda cu o tradiție în trimiterea și susținerea de misionari, este greu să găsești biserici sau creștini care să se angajeze în sprijinul lunar al unui misionar (există dar nu multe). Misionarul pășește poate prin credință și se bazează pe ceva colecte făcute la plecare și pe donații sporadice de la prieteni sau familie. Acest lucru nu le dă o siguranță în lucrarea lor pe termen lung. De aici pot apărea îngrijorări, conflicte, judecată, lipsuri și unii ajung chiar la depresie sau la părăsirea câmpului de misiune. 

     

    ⇒ Stres legat de vize- la un chestionar completat de mai mulți misionari români, stresul legat de obținerea de rezidență/viză a fost cel mai bifat de către aceștia, înainte cu mult de alte problemele de pe câmpul de misiune. Sunt puține țările în care se poate merge cu viză de misionar/ voluntar/ lucrător social sau ONG etc. În majoritatea locațiilor de misiune, trebuie să găsești o altă metodă de a obține viză și a justifica prezența ta acolo pe termen lung. Aceasta poate însemna înregistrarea unei afaceri, înscrierea la o școală, angajarea cu normă întreagă sau part-time, etc. Nu este un lucru simplu să faci așa ceva pentru că uneori acestea nu sprijină direct lucrarea ta și îți iau timp, energie, resurse, îți dau stresul că vei fi descoperit. Mai este birocrația prin care trebuie să treci la reînnoirea vizelor, uneori ești refuzat fără explicații, alteori ți se cere mită ori legislația și cerințele de viză se tot schimbă. Sunt și cazuri când tipul de viză presupune să călătorești înapoi în țară sau să ieși în alte țări la o anumită perioadă. Toate acestea pot produce un stres major pentru misionar și familia lui, poate aduce nesiguranță și discontinuitate în lucrare. 

     

    ⇒ Presiune culturală- de cele mai multe ori locația de misiune va presupune că vei fi de la început văzut ca un intrus- poate ai culoare a pielii diferită, limbă, cultură diferită etc. Te îmbraci ca ei, guști din mâncarea lor, încerci cumva să te adaptezi dar tot străin de multe lucruri vei rămâne. Vor trece probabil mulți ani până când te vei putea simți acasă acolo. Dar pentru mulți vei rămâne tot un străin. În Uganda oamenii din sate ne strigau Mzungu (omul alb), copii mici plângeau și fugeau de noi. În anumite țări din Asia era ca și cum vedeau semnul dolarului pe noi, localnicii ne abordau peste tot să ne ceară bani sau mâncare. 

    Probabil că niciodată nu vom ajunge să cunoaștem toate obiceiurile sau detaliile culturale și că din când în când vom indigna pe cineva făcând o gafă culturală. 

    Apoi în unele țări descoperi că a fi femeie capătă alte înțelesuri când ajungi acolo. Într-o țară arabă trebuie să te acoperi și să mergi doar însoțită de un bărbat pe stradă; în multe țări din lumea a 3a femeia trebuie să stea doar la cratiță, vei avea nevoie de o persoană de gen masculin să facă lucruri ca: închirierea unui apartament, încheierea unor contracte, chiar și lucruri simple cum ar fi cumpărarea de mobilă, cumpărături zilnice etc. Fiind femeie, albă și necăsătorită în India mi s-a întâmplat să primesc avansuri de la diverși tineri care văd femeile străine doar prin prisma filmelor de la Holywood. 

    Acestea sunt doar câteva exemple care pot creea presiune culturală și te pot afecta și emoțional. 

     

     Medicamente- mergând în Uganda, am fost sfătuită să iau zilnic medicamente contra malariei care este întradevăr o epidemie frecventă acolo. Ce nu mi s-a spus era despre reacțiile adverse a unui astfel de tratament luat pe termen lung. Ajunsă în țară nu m-am simțit bine și analizele au arătat o distrugere serioasă a ficatului, deși nu au descoperit nici un virus hepatic sau o altă boală care să-l afecteze așa. Concluzia medicilor a fost că tratamentul antimalarie a provocat asta. Două prietene misionare au luat un tratament similar tot într-o țară africană și le-a produs depresie. 

    În India mi s-a prescris un tratament local pentru o afecțiune de piele. După o săptămână aveam semne clare de depresie (plângeam continuu, aveam doar gânduri negre, panică) și am văzut pe prospect că era unul dintre efectele adverse frecvente. Am încetat tratamentul și simptomele au dispărut. 

     

    ⇒ Supraîncărcare a programului – de obicei pe câmpul de misiune este greu să tragi o linie între timpul personal și cel de lucrare. Nu este o slujbă obișnuită. Uneori călătorești mult la locațiile de misiune, ajungi târziu, te odihnești puțin, poate ești nevoit să sari peste ceva mese. Alteori la sosirea acasă trebuie să te pregătești pentru altă zi de lucrare sau trebuie să faci și comunicarea personală, finanțe, planificări, rapoarte pentru cei de acasă etc.  În unele culturi te poți aștepta la musafiri oricând și, cum a mânca sau a petrece timp cu ei este o metodă bună de a le spune despre credința ta, atunci nu-i poți refuza.

    În anumite cazuri misionarii necăsătoriți sunt priviți ca disponibili mereu și atunci li se încarcă programul cu mai multe sarcini. 

    Cei dependenți de muncă sau care își iau valoare lor din asta pot de asemenea să își depășească constant orele normale de lucru. Pe termen lung aceasta poate duce la burn-out și la probleme familiale, de sănătate, emoționale etc. 


     

    © 2015 Resurse pentru misiune